Tag: oameni

Toleranta in societatea islamica – 5

Toleranta in societatea islamica – 5

-partea a cincea-

Mustafa Siba’ee

 

 

Toleranta religioasa in civilizatia islamica este un lucru fara precedent in istoria epocilor anterioare. Istoricii occidentali care respecta adevarul au recunoscut in unanimitate aceasta toleranta si i-au adus elogii.

Vestitul cercetator american Druper afirma ca: Musulmaii din epoca timpurie a califatului nu s-au limitat doar la tratarea savantilor crestini nestorieni si evrei cu respect, ci le-au incredintat lor multe alte activitati importante si funcii in stat. Harun ar-Rasid a pus toate scolile sub contolul lui Yuhanna ben Masawayhi, fara se dea vreo atentie tarii din care provenea savantul si nici religiei sale, ci dand atentie doar pozitiei sale in domeniul stiintei si cunoasterii.

Istoricul Welz afirma in studiul sau despre invataturile islamului: “Ele au pus bazele unei cooperari drepte si generoase si au insuflat oamenilor spiritul generozitatii si tolerantei, dupa cum ele au trasatura umanismului si sunt aplicabile. Ele au creat o comunitate de oameni la care cruzimea si nedreptatea sociala se manifestase intr-o masura mai mica decat la orice alta comunitate care a precedat-o”. Apoi adauga, vorbind despre Islam:” El este plin de spiritul blandetei, tolerantei si fratiei.”

Iar sir Mark Sies afirma, descriind imperiul islamic din perioada lu Harun ar-Rasid : ”Crestinii, paganii, evreii si musulmanii actionau deopotriva in slujba guvernului”.

evariste-levi-provencal-5E.Levi-Provenscal afirma in lucrarea sa “Spania musulmana in secolul X”: “Secretarul insarcinat cu protejarea nemusulmanilor era deseori crestin sau evreu, iar functiile erau detinute de cretini si evrei si ei lucrau pentru stat in treburile administrative si militare, iar unii evrei il reprezentau pe calif in misiuni in statele Europei occidentale”.

Reno afirma in “Istoria invaziilor arabe in Franta, Elvetia, Italia si insulele din Marea Mediteraneana”: “Musulmanii din orasele Andaluziei ii tratau pe crestini foarte bine. La randul lor, crestini tineau seama de sentimentele musulmanilor si-si circumcideau copiii si nu mancau carne de porc”.

Iar Arnold afirma, vorbind despre doctrinele religioase ale sectelor crestine: “Insa principiile tolerantei islamice au impiedicat astfel de fapte care continuau in ele nedreptatea. Mai mult decat atat, se deosebeau de altii prin faptul ca se straduiau sa-i trateze pe crestini cu dreptate.

Un exemplu in acest sens este ca dupa cucerirea Egiptului, Ya’qubitii au folosit prilejul indepartarii autoritatilor bizantine pentru a lua bisericile ortodocsilor, insa musulmanii le-au redat ulterior stapanilor de drept, dupa ce ortodocsii au facut dovada ca le-au apartinut lor.”

Daca privim la toleranta care s-a extins in aceste fel la supusii crestini ai musulmanilor la inceputul carmuirii islamice, ne apare clar ca ideea raspandita despre faptul ca sabia a fost elementul care i-a convertit pe oameni la Islam nu este credibila.

Daca ne-am referit pe larg la toleranta religioasa a civilizatiei islamice, am facut-o pentru a respinge pretentia occidentalilor fanatici ca musulmanii ar fi fost cruzi si i-ar fi constrans pe oameni sa treaca la Islam si i-ar fi umilit si persecutat pe nemusulmani. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi deschis discutia despre acest subiect, caci ar trebui sa lase capetele in jos de rusine pentru faptele rusinoase pe care fanaticii le-au savarsit impotriva musulmanilor in timpul cruciadelor, in Spania, dar si in perioada moderna. Cei care studiaza istoria pot constata ca s-au persecutat si intre ei si este suficient sa mentionam in aceasta privinta masacrele catolicilor si protestantilor si indeosebi macelul din noaptea Sfantului Bartolomeu, razboaiele religioase ale papalitatii impotriva popoarelor europene de alta credinta si tragediile tribunalelor inchizitiei din Evul Mediu. Toate acestea reprezinta o dovada incontestabila a faptului ca occidentalii au fost cei mai fanatici fata de cei care aveau alta opinie sau credinta, chiar daca erau fii ai aceluiasi popor, ca ei nu au cunoscut toleranta religioasa in decursul istoriei lor trecute si continua si astazi sa fie domniati de fanatismul religios detestabil impotriva musulmanilor sub perdeaua stravezie a politicii si imperialismului.

Consideram opinia exprimata de unul din inaltii prelati crestini care nu poate fi acuzat de partizanat a fi cea mai potrivita pentru a incheia cu ea discutia despre toleranta si fanatism. Este vorba de patriarhul Antiohiei,Mihail cel Mare care a trait in a doua jumatate a secolului XXI, adica la cinci secole dupa ce bisericile orientale au fost supuse de carmuirea islamica, care a afirmat, referindu-se la toleranta musulmanilor si la persecutarea bisericilor orientale de catre Bizantini:

“Acesta este motivul pentru care zeul razbunarii care detine forta si atotputernicia, care schimba mersul omenirii dupa cum voieste el si-i aduce pe cine voieste el si-l ridica pe cel josnic, cand a vazut relele Imperiului Bizantin care a recurs la forta, ne-a jefuit bisericile si ne-a lipsit manastirile de toate proprietatile lor si ne-a persecutat fara pic de mila si indurare, i-a trimis pe fiii lui Ismail(arabii) din Sud (Peninsula Araba) pentru a ne izbavi de tirania Bizantinilor. Realitate este ca daca noi am suferit ceva pierderi din cauza smulgerii bisericilor catolice de la noi pentru a le da locuitorilor din Calcedon, aceste biserici au ramas in stapanirea lor. Dar cand orasele s-au predat arabilor, acestia au lasat fiecareia din aceste secte bisericile pe care le-au gasit in stapanirea lor.

In vremea aceea ne-au fost smulse biserica mare din Homssi biserica din Hawran. Cu toate acestea, nu a fost lucru neinsemnat faptul ca am scapat de brutalitatea Imperiului Bizantin, de persecutiile lui, de zelul lui violent impotriva noastra si ca ne aflam in siguranta si pace”.

Dupa toate acestea, putem aprecia ca afirmatia lui Gustav Le Bon ca “natiunile nu au cunoscut cuceritori induratori si tolerant cum au fost arabii si nici o religie toleranta ca religia lor” este o dreptate facuta in primul rand adevarului, inainte de a fi o dreptate facuta musulmanilor.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 244

Compasiunea – călăuzire și comunicare

 

 

”Eu şi voi suntem precum acela care aprinde un foc în care încep să cadă insecte şi molii, însă el se străduieşte să le salveze. Eu vă ţin departe de foc, dar voi îmi scăpaţi printre degete.” (Bukhari, Riqaq, 26; Muslim, Fadail, 17-19)

Rezolvarea oricărei probleme personale sau sociale este imposibilă fără capacitatea de a ierta greşelile oamenilor şi a le arăta adevărul prin compasiune. Acesta este motivul pentru care Profetul a devenit un exemplu în iertarea greşelilor adepţilor săi. Aceste exemple date de Profetul Mohamed, pacea şi binecuvântarea fie asupra lui, au deschis o poartă către călăuzire în Islam. Exemplul demonstrează că dacă se alege această cale, ea ar putea fi modalitatea de abordare a multor persoane. Părerile contrare vor induce oamenii pe căi complet greşite.

compassion1Dacă puteţi aborda însă oamenii din ziua de azi cu o inimă plină de îndurare, le veţi putea asculta problemele cu un suflet ce cunoaşte emoţia. Un individ care trăieşte o viaţă plină de păcate sau care se luptă în valurile suferinţei, nu poate fi fericit; nimeni nu-şi doreşte să rămână în acest stadiu cu bună ştiinţă, înafară de aceia a căror conştiinţă s-a adâncit în întunecime sau a căror suflet este într-o stare de decădere totală. Există motive pentru care asta se întâmplă; individul s-ar putea afla în această situaţie din cauza unei greşeli şi ar putea fi în căutarea unei căi de evadare din ea. Compasiunea pe care o oferi unui astfel de individ şi cuvintele de alinare ar putea fi calea sa de scăpare.

O persoană abordată cu îndurare, grijă şi moderaţie va oferi un răspuns mai blând şi calm, chiar dacă nu este de acord cu ceea ce i se spune. Au existat multe persoane, sute, poate mii, care şi-au deschis sufletele când nu se aştepta nimeni. Dacă încerci să îi ajuţi pe ceilalţi, din îndurare şi înţelegere, ei pot simţi lumina credinţei. Pe lângă asta, ei îţi vor fi etern recunoscători în sufletele lor pentru ajutorul acordat, iar tu vei fi desigur răsplătit în Viaţa de Apoi pentru fiecare faptă bună pe care ei o săvârşesc.

Putem dezvolta acest subiect prin câteva exemple. Imaginează-ţi că o persoană pe care nu o placi este prinsă într-un incendiu cu soţia şi copiii săi, sau că supravieţuitorii unui vas care se scufundă încearcă din răsputeri să ajungă într-un loc sigur, sperând să fie salvaţi de tine, un simplu străin. Fără a sta pe gânduri, faci ce orice altă persoană, cu simţul omeniei, ar face; ai face orice lucru îţi stă în putere să îi salvezi, chiar dacă ceilalţi încearcă să te împiedice. Conştiinţa te împinge să faci asta, iar vocea ei este mai eficientă decât ceea ce ţi-ar spune ceilalţi.

În aceste vremuri în care omenirea este împinsă în dezastre materiale şi spirituale care îşi pun amprentele pe vieţile noastre, trebuie să examinăm situaţia şi condiţiile din toate unghiurile şi apoi să oferim sfaturi sau să intervenim; nu ar fi corect ca o persoană înţeleaptă, una ce reprezintă Islamul, să apeleze la violenţe, abuzuri sau forţă. Astfel de persoane trebuie să se ţină departe de minciuni şi interese politice în orice circumstanţă. Credincioşii există doar pentru a-i ajuta pe ceilalţi prin iubire, afecţiune şi îndurare de dragul lui Allah; de asta este nevoie şi asta se aşteaptă de la cei ce vor să fie călăuziţi. Profetul Mohamed, pacea şi binecuvântarea fie asupra lui, este cel mai bun călăuzitor şi cel mai bun exemplu pentru noi, demn de urmat; imaginaţi-vă câte a îndurat el pentru a salva credinţa celorlalţi. Printre astea se numără şi abuzurile venite din partea oamenilor care aruncau cu pietre sau obiecte în el, sau care încercau să îl stranguleze în timp ce îşi săvârşea rugăciunile.

Comunitatea Taif îl atacase, lovindu-l cu pietre; plin de sânge, el şi-a căutat refugiu sub un copac, într-o livadă. Îngerul munţilor i s-a înfăţişat şi i-a spus Profetului că erau pregătiţi să doboare munţii peste naţiunea neascultătoare dacă dorea; Profetul însă nu le dorea răul acelor oameni şi datorită compasiunii sale nemărginite i-a spus îngerului că spera ca Allah să trimită oameni din acea naţiune care să Îl venereze.

O altă dovadă de compasiune sinceră a Profetului a fost atunci când i s-a spart dintele şi o bucată de metal din cască i s-a înfipt în obraz în timpul unei lupte; cu sângele curgându-i pe chip, Profetul şi-a apropiat mâinile şi a strigat către Creator: „O Domnul meu, călăuzeşte poporul ăsta, căci nu are ştiinţă,” împiedicând abaterea vreunui dezastru asupra lor. Nu este nimic de câştigat de pe urma resentimentelor sau faptelor aspre. Datoria noastră este aceea de a sluji omenirea pentru a dobândi valorile umane universale; forţa nu trebuie adoptată dacă nu este necesar şi nici nu ar trebui să fie folosită în călăuzirea altora.

 

 

sursa: publicatia ZamanSource Link

Views: 3

Relațiile între oameni – partea a doua

Karima, Bistrița-Năsăud

 

Stabiliti-va prioritatile printre relatii –

 

Stiti pe cineva care petrece mai mult timp intarind relatiile cu prietenii si cu partenerii lor de afaceri decat pe cele din propria familie? Are vreun sens acest lucru? Sa recunoastem – anumite relatii sunt mai importante decat altele si, prin urmare, merita mai mult timp si efort decat celelalte. De exemplu, nu ar avea nici un sens sa iti tii prietenii in mare respect in timp ce iti tratezi parintii necorespunzator. Nu poti sa iti abandonezi proprii copii, dar sa ajuti alti copii. Caritatea incepe intotdeauna acasa.

Chiar si in Islam, care propovaduieste respectul, iubirea, rabdarea si intelegerea ca piatra de temelie a tuturor relatiilor, anumitor relatii le este data prioritate asupra altora. Exista numeroase
referiri in Quran si in Hadisuri care prezinta importanta data anumitor relatii. De exemplu, intr-un binecunoscut hadis, Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el) a spus: ” Un om a venit la Mesagerul lui
Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) si i-a spus, `O, Trimis al lui Allah, care dintre persoane merita cel mai mult buna mea companie?’ El a spus, `Mama ta’. Omul a intrebat, `Apoi cine?’ El
a spus, `Mama ta.’, Acesta a intrebat, si apoi?’ El a spus, `Mama ta.’ A intrebat, `Apoi cine?’ El a spus, `Tatal tau.'”

Este, de asemenea, relatat, sub autoritatea Aishei (Allah sa fie multumit de ea) si a lui Ibn Omar (Allah sa fie multumit de el) ca mesagerul lui Allah, Profetul Muhmmed (pacea si binecuvantarea lui
Allah fie asupra lui), a spus “Ingerul Jibra’il (A.S.) m-a sfatuit de atatea ori cu privire la drepturile vecinului incat m-am temut ca si el va fi declarat mostenitor.”

Doar pentru ca esti “in preajma” membrilor familiei tale mai mult, nu inseamna sa iti petreci cel mai putin timp in ingrijirea acestor relatii. Allah spune (interpretarea sensurilor):

Si daca va intoarceti voi, nu s-ar putea sa semanati voi stricaciune
pe pamant si sa rupeti legaturile voastre de rudenie? Acestia sunt cei pe care i-a blestemat Allah si i-a facut pe ei surzi si le-a orbit vederile lor. [Muhammad 47:22-23]

Si Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a spus: ” Nici o persoana care rupe legaturile de rudenie nu va intra in Paradis” (Consemnat de Muslim)
banner-human-relation

 

Relatiile pot fi reparate –

 

Priviti in jurul vostru si nu va trebui sa priviti prea departe pentru a vedea un camin stricat sau o comunitate aflata in conflict. Fiecare cunoaste probabil pe cineva (daca nu chiar in cercurile nostre
proprii) care e furios pe cineva, e ranit de altcineva, frustrat din cauza cuiva, iritat de altii si saturat de viata in general.

Asemenea relatii care implica tinerea ranchiunii impotriva altora, insotita de rabufniri emotionale, agresiune verbala si accese emotionale, implica in mod evident multa durere si, astfel, necesita un proces activ de refacere.

Mai des da decat nu, subiectele relatiei dintre soti depasesc toate celelalte forme de relatii care au nevoie de reparatii. Asadar, necesita mentionare specifica. Cum ati clasifica relatia dumneavostra
cu sotul sau sotia? Este rea sau rutina in cel mai bun caz? Odata ce relatiile devin rutina, sotii cu o relatie cu probleme sunt mai putin iertatori, amplifica greselile si arunca cu cuvinte grele unul in celalalt mai mult decat sunt bucurosi unul cu celalalt.

Ceea ce face un sot pentru celalalt ca parte a unei activitati de rutina, cum sunt comisioanele rapide pentru membrii casei, munca pentru cele necesare vietii, cresterea copiiilor, etc., nu are prea
mare importanta pentru celalalt, fiind luat de bun. De exemplu, “aprecierea” nu ii trece prin minte sotiei pentru munca grea pe care o face sotul pentru a-si intretine familia, iar sotul nu vede nimic extraordinar in gospodarirea casei si cresterea copiilor de catre mama.

Pentru ca concentrarea in asemenea relatii “plictisitoare- spre-mai- rau-in curand” se schimba de pe cele bune pe cele rele si chiar mai mult pe cele urate, este nevoie sa se renunte la acel tipar de gandire si sa se inceapa sa se faca concentrarea pe “cele bune”. Cu timpul, tendinta este de a incepe sa ignore calitatile si, in schimb, sa se concentreze pe lucrurile negative. Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a spus: “Nici un barbat credincios nu ar trebui sa urasca o femeie credincioasa: daca nu ii place una dintre caracteristicile ei, ii va placea o alta.” (Relatat de Muslim, 36) Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a mai spus, dupa cum este relatat de Abu Hurairah: “Acela care nu le multumeste oamenilor, nu Ii multumeste lui Allah.” (Ahmad, Tirmidhi)

Deci, aratati cateva cuvinte de intelegere si apreciere in relatiile aflate in rutina sau nu asa mult in rutina si veti vedea ca relatiile voastre se imbunatatesc, inimile se linistesc si sufletele devin mai
putin chinuite. Nu o sa puteti sa refaceti o relatie fara aceste lucruri de baza – daca nu, o sa obtineti fie o relatie plictisitoare, fie una care ar putea conduce spre mai multe necazuri.

Relatiile sunt definite de caracterul unei persoane si de puterea sa mentala –

Forta unei persoane in multe privinte este o reflectare a cat de puternica este relatia sa. O persoana care este slaba cedeaza in emotii nestapanite, furie necontrolata si procese de gandire
imprevizibile. Acestea in schimb sunt reteta perfecta pentru a intoxica relatiile. Contrar unor convingeri culturale intelese gresit, furia necontrolata si accesele emotionale indica slabiciunea. Un asemenea caracter provine din educatia unei persoane in care nu s-a pus accentul pe valorile islamice. Adevarul asa cum ne invata Islamul este ca o persoana puternica isi controleaza emotiile si le directioneaza intr-un mod potrivit spre a construi si a avea grija de relatii si nu spre a le deteriora.

Pentru a ne face rapid o idee despre cum ar trebui sa fie controlata furia, trebuie sa studiem viata Profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui). Cand vom studia comportamentul Profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) si comportamentul companionilor lui, vom intelege usor ca agresiunile verbale NU sunt modul de a face fata furiei noastre. Dar, evident, cand suntem slabi, cedam capriciilor si dorintelor unei minti nepregatite si, in acest proces, lasam sa se manifeste un astfel de comportament. Abu Hurairah a relatat ca Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea fie asupra lui) a spus: ” Cel puternic nu este acela care este puternic in a lupta, ci acela care isi controleaza furia.” (Bukhari, Muslim)

 

Relatiile esentiale sunt cele cu Creatorul nostru –

In cele din urma, sa nu uitam ca cea mai insemnata relatie pe care oricare dintre noi o poate avea este aceea cu Creatorul nostrum. Stabilirea acestei relatii este piatra de temelie a credintei islamice. O asemenea relatie ajuta de asemenea prin a umble golul lasat de anxietati, de singuratate, de depresii si de alte prapastii emotionale pe care o persoana le intalneste in viata.

Intr-un hadis, Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a spus ca Allah a zis: “…slujitorul Meu nu vine mai aproape de Mine cu ceva mai drag Mie decat aceea ce este obligatoriu pentru el. Slujitorul Meu continua sa se apropie de Mine cu mai multe fapte voluntare, pana cand il iubesc. Cand il iubesc, Eu devin urechea cu care el aude, ochii cu care el vede, mana cu care el tine si piciorul cu care el merge. Daca imi cere un lucru, i-l voi da. Daca imi cere protectia Mea, ii voi acorda protectia Mea…” (Al-Bukhari 6021)

Folositi vechiul bun simt –

Inainte sa incheiem, trebuie cu totii sa ne reamintim ca construirea si ingrijirea de relatii sanatoase si evitarea impasurilor unor relatii rele implica folosirea bunului simt fundamental. Indepartarea de la conflictul aprins pe moment – corectarea altora intr-un mod respectuos, fara a le distruge stima de sine – disocierea propriei persoane de emotiile negative – reflectarea la cauza si efectul comportamentului, care contureaza relatii bune si rele, si alte astfel de lucruri de baza pot aduce claritate si o schimbare in atitudinile noastre. Ne poate ajuta sa scapam de tiparul in care putem sa cadem in mod repetat. Amintiti-va ce a spus Einstein – ” Definitia stupiditatii este sa faci acelasi lucru iar si iar, asteptand rezultate diferite.”

Daca relatiile voastre sunt rele atunci schimbati modul in care contribuiti la o anumita relatie. Veti fi surprinsi de felul cum lucrurile se schimba. Daca o sa ne gandim si o sa reflectam, vom incepe sa gasim solutiile la problemele comune zilnice pe care multi dintre noi le infruntam in vietile noastre de zi cu zi. Vom invata ca, in relatiile apropiate, cateodata iubirea si respectul trebuie sa inlocuiasca dorinta de-si demonstra propria dreptate si greseala celuilalt. Gandind si reflectand mai mult ne va conduce la concluzia ca o relatie intre nora si soacra poate fi rareori stransa daca barbatul care se afla intre ele nu are o relatie buna cu amandoua. Vom invata ca copiii trebuie sa fie invatati de mici despre fundamentele unei relatii – lucru pe care o educatie islamica il va preda mai mult decat educatia lor seculara la scoala sau in alte locuri. Gandind si reflectand va face clar pentru noi faptul ca iubirea si respectul trebuie sa fie in cele mai multe cazuri castigate de propriul comportament si nu poruncite si obligate. Si lista poate continua…

Observatii de despartire –
In final, daca credeti ca aceste sfaturi sunt aplicabile altora, dar nu si in situatia voastra – ganditi-va din nou. Bazele celor mai multe dintre aceste descoperiri psihologice au fost predate de catre Profetul nostru (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) si el a venit cu reguli practice pentru toate situatiile pentru intreaga omenire. Pentru acest lucru s-ar putea sa fie nevoie sa devenim
puternici si sa ne schimbam atitudinile.

 

 

Sursa: Asociatia Musulmanilor din RomâniaSource Link

Views: 1