Rabdare si Recunostinta – 2

după Ibn Qayyim

Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta – partea a doua

 

Bakr ibn Abdullah al-Muzani spunea: “”Cand un om trece printr-o nenorocire, el se roaga lui Allah si Allah il izbaveste de greutate. Apoi Shaytan vine la acel om si ii sopteste “Nu a fost chiar atat de rau cum ai crezut sa fie.” Astfel, recunostinta omului va fi slabita.

Zazan spunea: “Dreptul Lui Allah asupra omului care se bucura de binecuvantarile Sale este ca acest om sa nu foloseasca binecuvatarile Sale pentru a face actiuni rele.” Si un invatat spunea: “Binecuvantarea lui Allah asupra noastra, in a tine departe de noi bogatiile acestei lumi, este mai mare decat binecuvantarea a ceea ce el ne-a daruit, pentru ca Lui Allah nu I-a placut ca Profetul Sau sa aiba bogatiile acestei lumi. Astfel incat eu prefer sa traiesc in felul in care Allah l-a preferat pentru Profetul Sau, decat sa traiesc o viata pe care El nu a placut-o pentru acesta.”

recunostintaIbn Abi’d-Dunyâ spunea: “Mi s-a relatat ca unii invatati spun: `Savantul ar trebui sa-L slaveasca pe Allah pentru a-l fi deposedat de bogatiile acestei vieti, in acelasi fel in care ar trebui sa-L slaveasca pentru ceea ce El i-a daruit`. Cum poti compara binecuvantarile si bogatiile pentru care vei fi tras la raspundere, cu deposedarea de bogatii, care este o scutire in a fi testat, si care mentine mintea libera pentru adorarea si pomenirea lui Allah? Astfel incat el ar trebui sa-I multumeasca lui Allah, pentru toate acestea.”

Si se mai spunea: “Recunostinta este renuntarea la actiuni rele.” Ibn al Mubarak spunea: “Sufyan spunea:`Nu intelege corect religia, acela care nu considera rastristea ca pe o binecuvantare, si tihna ca pe o nenorocire.`”

 

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

Nenorocirile – partea 1

Nenorocirile

 

Testele acestei vieţi vin şi în forma „nenorocului” şi a nenorocirilor care contribuie la creşterea spirituală a adevăraţilor credincioşi şi îi purifică de păcate. De asemenea, ele le amintesc credincioşilor care greşesc să se întoarcă la calea corectă şi îi pedepsesc în această viaţă înaintea celei următoare.

 

Răbdarea

Obstacolul este fundamentul pe care se dezvoltă calitatea spirituală cea mai înaltă ‒ răbdarea. În consecinţă, nu este de mirare când vedem că cei drepţi devin subiectul multor tragedii şi dificultăţi ce au loc în viața lor. Sa’d a relatat că l-a întrebat pe Profet care dintre oameni a avut parte de cele mai multe încercări, iar el a răspuns: „Profeţii şi apoi aceia care i-au plăcut pe ei cel mai mult. Omul este testat potrivit nivelului său de credinţă. Dacă credinţa sa este fermă, încercările sale cresc în gradul de severitate, iar dacă există slabiciune în credinţa sa, el va fi încercat pe măsură.”

Răbdarea adevărată este produsul credinţei profunde în Dumnezeu în vreme de nenorocire. Încrederea cuiva în Domnul este un aspect important al adorării şi consecinţa naturală a adevăratei credinţe. De vreme ce credinţa în Allah înseamnă acceptarea faptului că nimic nu se petrece în univers fără permisiunea Lui, atunci numai Allah merită încredere completă din partea omenirii. De aceea numai promisiunea lui Dumnezeu nu este niciodată încălcată. Indiferent de cât de dreaptă poate fi o fiinţă umană, ea poate greşi. Oamenii se vor dezamăgi unii pe alţii întotdeauna din cauza naturii lor supuse greşelii. În consecinţă, Allah amintește, în capitolul Yusuf, ce a spus profetul Iacob:

,,Hotărârea nu este decât la Allah! Eu în El mă încred şi în El să se încreadă aceia care se încred!” (Coran 12: 67).

Allah asigură omenirea de faptul că, dacă are pe deplin credinţă în El, El le va fi de ajuns oamenilor în cele mai grele momente ale lor:

„Iar aceluia care crede în Allah, El îi este de ajuns.” (Coran 65: 3).

Credinţa în Dumnezeu este întrupată în credinţa fermă că doar Allah ştie ceea ce este cel mai bine pentru omenire, în credinţa fermă că ceea ce oamenii pot percepe ca fiind bun pentru ei, pe termen lung, ar putea fi rău pentru ei. Patience 750x410 Nenorocirile - partea 1După cum a spus Allah în capitolul Al-Baqara:

,,Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâţi un lucru care este bun pentru voi şi să iubiţi un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi.” (Coran 2: 216).

Încercările prin care Allah testează fiinţele umane sunt special pliate pe nevoile lor individuale şi pe circumstanţe. Dumnezeu creează încercări pentru fiecare persoană, conform abilităţilor sale, pentru a scoate la lumină ceea ce este mai bun în ea. Ar fi nedrept ca fiinţele umane să fie puse la încercare dincolo de capacităţile lor, iar, mai apoi, să fie pedepsite pentru eşecul lor. În consecinţă, Dumnezeu evidenţiază în multe versete ale revelaţiei finale că El nu este nedrept cu nimeni. De exemplu, el spune în capitolul Al-Kahf:

,,Şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul!” (Coran 18: 49).

Dacă Allah este cu adevărat drept, înseamnă că încercările cu care se confruntă fiinţele umane în această viaţă stau în putința lor de a le gestiona. Pentru a reasigura omenirea, Allah afirmă acest fapt în mod repetat în Coran. Un exemplu al reasigurării Sale poate fi găsit în al doilea capitol intitulat Al-Baqara:

,,Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui.” (Coran 2: 286).

Mai mult decât atât, Preaînaltul promite că situaţiile dificile cu care se confruntă oamenii în această viaţă nu sunt fără intervale de odihnă. Dacă încercările ar fi permanente, cu siguranţă ele ar fi insuportabile. În consecinţă, fiecare test este urmat de o perioadă de linişte, după cum Allah a afirmat de două ori în capitolul Al-Inshiraah:

,,Alături de greu vine şi uşorul! Alături de greu vine şi uşorul!(Coran 94: 5-6).Source Link

Views: 1

Rabdare si Recunostinta – 2

după Ibn Qayyim Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta – partea a doua   Bakr ibn Abdullah al-Muzani spunea: „”Cand un om trece printr-o nenorocire, el se roaga lui Allah si Allah il izbaveste de greutate. Apoi Shaytan vine la acel om si ii sopteste „Nu a fost chiar atat de rau cum ai crezut sa […]

după Ibn Qayyim

Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta – partea a doua

Bakr ibn Abdullah al-Muzani spunea: „”Cand un om trece printr-o nenorocire, el se roaga lui Allah si Allah il izbaveste de greutate. Apoi Shaytan vine la acel om si ii sopteste „Nu a fost chiar atat de rau cum ai crezut sa fie.” Astfel, recunostinta omului va fi slabita.

Zazan spunea: „Dreptul Lui Allah asupra omului care se bucura de binecuvantarile Sale este ca acest om sa nu foloseasca binecuvatarile Sale pentru a face actiuni rele.” Si un invatat spunea: „Binecuvantarea lui Allah asupra noastra, in a tine departe de noi bogatiile acestei lumi, este mai mare decat binecuvantarea a ceea ce el ne-a daruit, pentru ca Lui Allah nu I-a placut ca Profetul Sau sa aiba bogatiile acestei lumi. Astfel incat eu prefer sa traiesc in felul in care Allah l-a preferat pentru Profetul Sau, decat sa traiesc o viata pe care El nu a placut-o pentru acesta.”

Ibn Abi’d-Dunyâ spunea: „Mi s-a relatat ca unii invatati spun: `Savantul ar trebui sa-L slaveasca pe Allah pentru a-l fi deposedat de bogatiile acestei vieti, in acelasi fel in care ar trebui sa-L slaveasca pentru ceea ce El i-a daruit`. Cum poti compara binecuvantarile si bogatiile pentru care vei fi tras la raspundere, cu deposedarea de bogatii, care este o scutire in a fi testat, si care mentine mintea libera pentru adorarea si pomenirea lui Allah? Astfel incat el ar trebui sa-I multumeasca lui Allah, pentru toate acestea.”

Si se mai spunea: „Recunostinta este renuntarea la actiuni rele.” Ibn al Mubarak spunea: „Sufyan spunea:`Nu intelege corect religia, acela care nu considera rastristea ca pe o binecuvantare, si tihna ca pe o nenorocire.`”

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2