Tag: rabdare

Rabdare si Recunostinta – 1

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah
Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta


recunostintaSalmân al-Fârsî, Allah sa fie multumit de el, spunea: “Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, pana si patul sau. Si totusi el aducea Lauda si Ii multumea Lui Allah. Un alt om, caruia si lui ii fusesera daruite multe din bogatiile acestei lumi, il intreba: “Pentru ce Ii aduci Lauda si Ii multumesti Lui Allah?” Omul raspunse: “Ii aduc Lauda si Ii multumesc pentru binecuvantarile pe care, daca altii m-ar ruga sa le daruiesc lor, nu le-as da, nici in schimbul a tot ceea ce poseda ei.” ” Care pot fi acestea?” intreba celalalt. “Nu vezi?” intreba omul. “Ochii mei, limba mea, mainile mele, picioarele mele…”

Mukhallad ibn al-Husayn, Allah fie multumit de el, spunea: “Definitia recunostintei este de a te abtine de la actiuni rele.” Abu Hazim, Allah fie multumit de el, spunea: “Fiecare binecuvantare care nu te duce mai aproape de Allah, este o nenorocire.” Sulayman spunea “Pomenirea binecuvantarilor Sale, il face pe om sa-L iubeasca pe Allah.”

Hammad ibn Ziyad relata ca Layth ibn Abi Burdah spunea: “M-am dus la Maidah, unde l-am intalnit pe Abdullah ibn Salam, care imi spuse: “Ti-ar place sa vizitezi un loc vizitat de catre Profet, (sallallahu ‘alayhi wa sallam) si noi sa-ti oferim sawiq si curmale?” Apoi el spuse: “”Cand Allah ii va aduna pe oameni in Ziua Judecatii, El le va reaminti de binecuvantarile Sale. Unul dintre robii Sai va spune: “Reaminteste-mi ceva.” Si Allah subhanahu wa ta’ala va spune: “Adu-ti aminte atunci cand ai intampinat cutare greutate, si M-ai rugat, astfel incat Eu te-am eliberat de ea. Adu-ti aminte , atunci cand calatoreai in cutare loc, si Mi-ai cerut un tovaras de drum, si Eu ti-am dat…Adu-ti aminte cand ai cerut mana fetei lui cutare, si altii ii cerusera si ei mana, si Eu ti-am dat-o tie sa te casatoresti cu ea, si pe ceilaltio i-am tinut departe de a.” Robul Sau va sta in fata Diomnului sau, Care ii va reaminti de numeroasele Sale bincuvantari.” Atunci, cel care povestea acestea (Layth), planse si spuse: “Sper ca nimeni sa nu stea in fata Domnului Sau, in acest fel, pentru ca cel care va sta astfel, va fi pedepsit.” (adica, daca Allah subhanahu wa ta’ala va trebui sa enumere binecuvantarile Sale, cuiva, acesta va fi un semn de nerecunostinta a aceluia, si el va fi pedepsit.)

 

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 0

Nenorocirile – partea 1

Nenorocirile

 

Testele acestei vieţi vin şi în forma „nenorocului” şi a nenorocirilor care contribuie la creşterea spirituală a adevăraţilor credincioşi şi îi purifică de păcate. De asemenea, ele le amintesc credincioşilor care greşesc să se întoarcă la calea corectă şi îi pedepsesc în această viaţă înaintea celei următoare.

 

Răbdarea

Obstacolul este fundamentul pe care se dezvoltă calitatea spirituală cea mai înaltă ‒ răbdarea. În consecinţă, nu este de mirare când vedem că cei drepţi devin subiectul multor tragedii şi dificultăţi ce au loc în viața lor. Sa’d a relatat că l-a întrebat pe Profet care dintre oameni a avut parte de cele mai multe încercări, iar el a răspuns: „Profeţii şi apoi aceia care i-au plăcut pe ei cel mai mult. Omul este testat potrivit nivelului său de credinţă. Dacă credinţa sa este fermă, încercările sale cresc în gradul de severitate, iar dacă există slabiciune în credinţa sa, el va fi încercat pe măsură.”

Răbdarea adevărată este produsul credinţei profunde în Dumnezeu în vreme de nenorocire. Încrederea cuiva în Domnul este un aspect important al adorării şi consecinţa naturală a adevăratei credinţe. De vreme ce credinţa în Allah înseamnă acceptarea faptului că nimic nu se petrece în univers fără permisiunea Lui, atunci numai Allah merită încredere completă din partea omenirii. De aceea numai promisiunea lui Dumnezeu nu este niciodată încălcată. Indiferent de cât de dreaptă poate fi o fiinţă umană, ea poate greşi. Oamenii se vor dezamăgi unii pe alţii întotdeauna din cauza naturii lor supuse greşelii. În consecinţă, Allah amintește, în capitolul Yusuf, ce a spus profetul Iacob:

,,Hotărârea nu este decât la Allah! Eu în El mă încred şi în El să se încreadă aceia care se încred!” (Coran 12: 67).

Allah asigură omenirea de faptul că, dacă are pe deplin credinţă în El, El le va fi de ajuns oamenilor în cele mai grele momente ale lor:

„Iar aceluia care crede în Allah, El îi este de ajuns.” (Coran 65: 3).

Credinţa în Dumnezeu este întrupată în credinţa fermă că doar Allah ştie ceea ce este cel mai bine pentru omenire, în credinţa fermă că ceea ce oamenii pot percepe ca fiind bun pentru ei, pe termen lung, ar putea fi rău pentru ei. Patience 750x410 Nenorocirile - partea 1După cum a spus Allah în capitolul Al-Baqara:

,,Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâţi un lucru care este bun pentru voi şi să iubiţi un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi.” (Coran 2: 216).

Încercările prin care Allah testează fiinţele umane sunt special pliate pe nevoile lor individuale şi pe circumstanţe. Dumnezeu creează încercări pentru fiecare persoană, conform abilităţilor sale, pentru a scoate la lumină ceea ce este mai bun în ea. Ar fi nedrept ca fiinţele umane să fie puse la încercare dincolo de capacităţile lor, iar, mai apoi, să fie pedepsite pentru eşecul lor. În consecinţă, Dumnezeu evidenţiază în multe versete ale revelaţiei finale că El nu este nedrept cu nimeni. De exemplu, el spune în capitolul Al-Kahf:

,,Şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul!” (Coran 18: 49).

Dacă Allah este cu adevărat drept, înseamnă că încercările cu care se confruntă fiinţele umane în această viaţă stau în putința lor de a le gestiona. Pentru a reasigura omenirea, Allah afirmă acest fapt în mod repetat în Coran. Un exemplu al reasigurării Sale poate fi găsit în al doilea capitol intitulat Al-Baqara:

,,Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui.” (Coran 2: 286).

Mai mult decât atât, Preaînaltul promite că situaţiile dificile cu care se confruntă oamenii în această viaţă nu sunt fără intervale de odihnă. Dacă încercările ar fi permanente, cu siguranţă ele ar fi insuportabile. În consecinţă, fiecare test este urmat de o perioadă de linişte, după cum Allah a afirmat de două ori în capitolul Al-Inshiraah:

,,Alături de greu vine şi uşorul! Alături de greu vine şi uşorul!” (Coran 94: 5-6).Source Link

Views: 1

Nenorocirile – Deznădejdea

Nenorocirile – Deznădejdea

 

hope Nenorocirile - DeznădejdeaDatorită acestei realităţi, suicidul este explicit interzis în Islam. Allah spune în capitolul An-Nisa’:

„Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Îndurător [Rahim] cu voi!” (Coran 4: 29).

Aceia care comit suicid spun de fapt că Dumnezeu i-a împovărat dincolo de cât pot duce. Ei Îl acuză pe nedrept pe Creator că-i tratează în mod nedrept şi, prin urmare, cad într-o stare cumplită de necredinţă. Din cauza pierderii credinţei, gândurile lor cu privire la Dumnezeu devin diabolice, iar ei cad în deznădejde totală. Ei spun adesea că „viaţa este atât de nedreaptă, încât nu are sens să trăieşti.”

,,Nu-şi pierde nădejdea în îndurarea lui Allah decât neamul de necredincioşi!” (Coran 12: 87).

În consecinţă, Dumnezeu a informat omenirea că pedeapsa pentru aceia care nutresc gânduri necurate este chinul etern în iad. În capitolul Al-Fath, Allah spune:

„Şi pentru ca să-i chinuiască pe cei făţarnici şi pe cele făţarnice, pe politeişti şi pe politeiste, care nutresc gând rău despre Allah, asupra lor se va abate cercul răului. Allah S-a mâniat împotriva lor, i-a blestemat şi le-a pregătit lor Gheena. Şi ce soartă rea!” (Coran 48: 6).

 Source Link

Views: 2