Day: May 7, 2024

Cum au aparut formele complexe de viata -2

Cum au aparut formele complexe de viata -2 

 

Investigaţiile mai aprofundate ale Exploziei din Cambrian arată marea dilemă pe care aceasta a creat-o pentru teoria evoluţionismului. Descoperirile recente arată că aproape toate încrengăturile, cele mai de bază diviziuni ale regnului animal, au apărut brusc în perioada Cambrianului. Un articol publicat în revista Science din 2001 afirmă: „Începutul perioadei Cambrianului, aproximativ acum 540 de milioane de ani, a fost martorul unei apariţii neaşteptate în înregistrările fosile a aproape tuturor principalelor tipuri de animale (încrengături) care predomină încă în flora şi fauna din zilele noastre.“ Acelaşi articol menţionează că, pentru ca un asemenea grup de vieţuitoare, atât de complex şi de distinct, să fie explicat conform cu teoria evoluţionistă, ar trebui să fie găsite straturi fosile foarte bogate, care să arate un proces de dezvoltare gradată; dar acest lucru nu a fost încă posibil:
 
„Această evoluţie diferenţiată şi de asemenea larg răspândită, trebuie să fi necesitat o întreagă istorie a unui grup ale cărui înregistrări fosile nu au fost încă descoperite.“
 
Cum se face că pământul a fost dintr-o dată inundat cu un număr atât de mare de specii animale, şi cum au apărut aceste tipuri de specii distincte, care nu au un strămoş comun, aceasta este o întrebare ce a rămas fără răspuns din partea evoluţioniştilor. Zoologul Richard Dawkins de la Universitatea Oxford, unul dintre cei mai înfocaţi avocaţi ai evoluţioniştilor din întreaga lume, a făcut următoarele remarci referitoare la această realitate ce subminează însăşi fundaţia tuturor argumentelor pe care el le-a apărat până acum:
 
„Spre exemplu, straturile de roci din Cambrian… acestea sunt cele mai vechi, în care regăsim majoritatea grupurilor de nevertebrate. Şi multe dintre ele le găsim într-o formă avansată de evoluţie, deşi este prima oară când acestea apar. Este ca şi cum ele au fost plantate acolo, fără să fi avut niciun istoric evoluţionist.“
Aşa cum Dawkins este forţat să admită, Explozia din Cambrian este o dovadă puternică a creaţiei, deoarece creaţia este singura modalitate de a explica apariţia într-o formă deja complexă şi integrală a vieţii pe pământ. Douglas Futuyma, un eminent biolog evoluţionist admite şi el acest lucru: „Organismele fie au apărut pe pământ într-o formă complet dezvoltată, fie nu au apărut astfel. Dacă nu au apărut într-o formă complet dezvoltată, atunci trebuie că s-au dezvoltat din nişte specii pre-existente prin anumite procese de modificare. Dacă au apărut într-un stadiu complet dezvoltat, atunci cu siguranţă că au fost create de o inteligenţă omnipotentă.
 
hallucigenia Cum au aparut formele complexe de viata -2Chiar şi Darwin a recunoscut posibilitatea acestui lucru atunci când scria: „dacă numeroase specii ce aparţin aceluiaşi ordin sau familii au venit într-adevăr la viaţă toate în acelaşi timp, acest fapt ar fi fatal teoriei descendenţei cu modificări lente prin selecţie naturală.“” Perioada Cambriană nu este nimic altceva decât „lovitura fatală“ pentru Darwin. Tocmai de aceea, paleoantropologul şi evoluţionistul suedez Stefan Bengtson, care mărturisea lipsa de verigi tranziţionale în timp ce descria perioada Cambriană, a făcut următorul comentariu: „Acest fenomen derutant (şi stânjenitor) pentru Darwin, încă ne mai uluieşte.“
 
Evident, arhivele fosilifere indică faptul că organismele vii nu au evoluat de la forme primitive la forme avansate, ci ele au apărut toate dintr-o dată şi într-o stare perfectă. Pe scurt, organismele vii nu au apărut ca urmare a procesului de evoluţie, ci au fost create.
Source Link

Views: 1

0Shares

Tranzitia de la apa la uscat

Tranzitia de la apa la uscat

 

Evoluţioniştii consideră că nevertebratele marine ce apar în stratul din Cambrian au evoluat cumva în peşti în următorii zeci de milioane de ani. Cu toate acestea, aşa cum nevertebratele din Cambrian nu par să aibă strămoşi, nu există nicio verigă tranziţională care să indice că a apărut vreo evoluţie a acestor nevertebrate în peşti. Ar trebui să observăm că între nevertebrate şi peşti există o enormă diferenţă structurală. Nevertebratele prezintă ţesuturile tari în exteriorul trupului, în timp ce peştii sunt vertebrate care prezintă ţesuturile tari în interiorul trupului. O „evoluţie“ atât de imensă ar fi necesitat miliarde de ani pentru a se realiza şi ar mai fi existat şi miliarde de forme tranziţionale care să o dovedească.
Evoluţioniştii au săpat în straturile de fosile timp de 140 de ani, căutând aceste forme ipotetice. Ei au găsit milioane de fosile nevertebrate şi milioane de fosile de peşti; cu toate acestea, nimeni nu a găsit vreodată măcar o fosilă care să reprezinte legătura dintre acestea două.
 
Un paleontolog evoluţionist, Gerald T. Todd a admis ceva similar într-un articol intitulat „Evoluţia plămânului şi originea peştilor cu schelet osos“:
 
„Toate cele trei subdiviziuni ale peştilor cu schelet osos au apărut pentru prima dată în arhivele fosilifere în aproximativ aceeaşi perioadă. Aceştia erau deja foarte divergenţi din punct de vedere morfologic, şi aveau trupul acoperit cu solzi. De unde proveneau ei oare? Ce anume le-a permis să atingă o asemenea divergenţă? Cum au ajuns ca toţi să aibă solzi? Şi de ce nu există nicio urmă a unor forme mai timpurii sau intermediare?”
 
watertoland clip image004 Tranzitia de la apa la uscatScenariul evoluţionist merge chiar mai departe şi argumentează că peştii, care au evoluat din nevertebrate, s-au transformat apoi în amfibieni. Dar şi acestui scenariu îi lipsesc dovezile. Nu există nici măcar o singură fosilă care să dovedească faptul că a existat vreodată vreo creatură jumătate peşte-jumătate amfibian.
 
Robert L. Carroll, un paleontolog evoluţionist şi o autoritate în materie de paleontologia vertebratelor, este şi el obligat să accepte acest lucru. În lucrarea sa clasică „Paleontologia vertebratelor şi evoluţionismul“ (Vertebrate Paleontology and Evolution), el scris că: „Reptilele timpurii erau foarte diferite de amfibieni, iar strămoşii lor nu au fost încă găsiţi.“ În mai noua sa lucrare „Modele şi procese ale evoluţiei vertebratelor“ (Patterns and Processes of Vertebrate Evolution), publicată în 1997, el admite că: „Nu avem fosile intermediare între peştele Rhipidistian şi amfibienii timpurii. Alţi doi paleontologi evoluţinişti, Colbert şi Morales, aduc următoarele lămuriri în ceea ce priveşte cele trei clase fundamentale de amfibieni – broaşte, salamandre şi caecilieni:
 
„Nu avem nicio dovadă că ar fi existat amfibieni în Paleozoic care să fi avut caracteristicile combinate ce erau de aşteptat pentru un unic strămoş comun. Cele mai vechi broaşte, salamandre şi caecilieni cunoscuţi sunt foarte similari cu descendenţii lor actuali.
 
Până acum 50 de ani, evoluţioniştii chiar au crezut că o asemenea creatură există cu adevărat. Acest peşte, numit coelacant, care se estimează că are o vechime de 410 milioane de ani, a fost prezentat ca fiind o formă tranziţională, având plămâni primitivi, creier dezvoltat, un sistem digestiv şi circulator pregătit să funcţioneze pe uscat, şi chiar un mecanism primitiv pentru mers. Aceste interpretări anatomice au fost acceptate în cercurile ştiinţifice ca fiind un adevăr de necontestat, până spre sfârşitul anilor 1930. Coelacantul a fost prezentat drept o formă tranziţională autentică, ce dovedea tranziţia evoluţionistă de la apă la uscat.
 
Totuşi, la 22 decembrie 1938, în apele Oceanului Indian s-a făcut o descoperire foarte interesantă. Un membru viu al familiei coelacanţilor, ce fusese prezentat anterior ca o formă tranziţională ce dispăruse în urmă cu şaptezeci de milioane de ani a fost prins! Descoperirea prototipului „viu“ al coelacantului a reprezentat fără îndoială un şoc serios pentru evoluţionişti. Paleontologul evoluţionist J.L.B Smith spunea: „Cred că dacă aş fi întâlnit un dinozaur pe stradă, tot nu aş fi fost atât de uimit.“” În anii care au urmat, peste 200 de coelacanţi au fost prinşi în mai multe rânduri, în diferite părţi de pe glob.
 
Coelacanţii vii au arătat cât de departe au putut să meargă evoluţioniştii în fabricarea scenariului lor imaginativ. Contrar cu ceea ce se susţinea până atunci, coelacanţii nu aveau deloc plămâni primitivi şi nici un creier dezvoltat. Organul pe care evoluţioniştii l-au considerat a fi un plămân primitiv s-a dovedit a fi nimic mai mult decât un săculeţ lipidic. Mai mult, coelacantul, care a fost prezentat drept „un candidat reptilian ce se pregăteşte pentru a trece de la apă la uscat“, este în realitate un peşte care trăieşte în adâncimile oceanului şi nu se apropie niciodată la mai mult de 180 de metri de suprafaţa apei.
Source Link

Views: 1

0Shares

Perioada cambriana – alte ciudatenii

Perioada cambriana – alte ciudatenii

Comparaţiile între molecule adâncesc impasul evoluţionist legat de Cambrian
 
cam Perioada cambriana - alte ciudateniiUn alt fapt care pune evoluţioniştii într-o mare încurcătură în ceea ce priveşte Explozia din Cambrian, sunt comparaţiile dintre diferitele grupuri taxonomice aflate în viaţă. Rezultatele acestor comparaţii revelează faptul că subdiviziunile regnului animal, considerate până de curând de către evoluţionişti a fi „strâns înrudite“, sunt din punct de vedere genetic foarte diferite, lucru care pune ipoteza „formelor intermediare“, care oricum există doar la nivel teoretic, într-o şi mai mare dificultate. Un articol publicat în Proceedings of the National Academy of Science din 2000 afirmă că analizele de ADN au dus la eliminarea anumitor grupuri taxonomice care în trecut se obişnuia să fie considerate „forme intermediare“:
 
„Analiza secvenţelor de ADN a determinat noi interpretări ale arborilor filogenetici. Grupuri taxonomice care altădată se considera că reprezentă grade succesive de complexitate de la baza arborelui metazoarelor, au fost repoziţionate pe niveluri superioare în sânul arborelui. Această lasă teoria evoluţiei fără niciun ‚intermediar’ şi ne forţează să regândim geneza…“
Source Link

Views: 0

0Shares