Year: 2024

Cercetarea profesorului Moore – partea 2

Abdullah M. Al-Rehailli

 

Cartea ,,Dezvoltarea umană” scrisă de profesorul Keith Moore a fost tradusă în 8 limbi. Această carte este Cconsiderată a fi o carte de referinţă şi a fost aleasă de un comitet special din Statele Unite ca fiind cea mai bună carte scrisă în domeniu. Ne-am întâlnit cu autorul ei şi i-am prezentat numeroase versete coranice şi hadith-uri. Acestea făceau referire la domeniul de cercetare al domniei sale: embriologia. Profesorul Moore a fost convins de dovezile noastre aşa că l-am întrebat: ,,Aţi menţionat în cartea dumneavoastră că în evul mediu nu se cunoşteau foarte multe date în domeniul embriologiei. În acel timp exista şi Coranul care a fost revelat pentru a fi un ghid pentru omenire. În Sfântul Coran există şi o descriere foarte detaliată a creării omului. Şi de asemenea sunt descrise şi stadiile pe care le parcurge embrionul până când devine un nou-născut. De ce nu aţi scris nimic despre toate acestea în cartea dumneavoastră?” El a răspuns: ,,Dumneavoastră aveţi dovada, dar eu nu o am. Aşadar, de ce nu ne-o prezentaţi dumneavoastră?”

După ce am discutat cu el despre aceste dovezi din Coran, prof.Moore s-a dovedit a fi un om de ştiinţă extraordinar şi a introdus în a treia ediţie a cărţii sale aceste dovezi.
În Coran se mai afirmă că embrionul se dezvoltă în trei întunericuri. Primul întuneric este cel din faza fecundării, mai precis cel  din cavităţile tubului uterin. Al doilea întuneric este cel din cavitatea uterină, întunericul din faza de „alaqah”. Al treilea întuneric este al membranelor care acoperă fătul precum şi al lichidului amniotic.Cartea a fost tradusă după cum am mai spus în 8 limbi, printre care rusă, chineză, japoneză, germană, portugheză şi iugoslavă. Această carte are suces pe plan internaţional și mulţi savanţi au citit-o. Profesorul Moore afirmă în cartea sa despre perioada evului mediu: ,,Ştiinţa era foarte involuată în această epocă”. Se ştiau foarte puţine despre embrionul uman. În Coran în schimb este scris că fiinţele umane sunt produsul combinării a două celule, masculine şi feminine. Se fac referiri în Coran la crearea fiinţei umane dintr-o picătură de spermă şi mai este relatat cum organismul rezultat se aşează în corpul femeii asemeni unei seminţe. Blastomerul se implantează în uter după 6 zile de la fertilizare. În Coran sunt descrise toate transformările pe care le suferă pe timpul sarcinii embrionul uman. Se consideră că embrionul este o fiinţă umană când are vârsta de 40- 42 de zile. Din această fază el are aspect uman.

Din păcate, nu avem suficient spaţiu pentru a discuta pe larg aceste subiecte. Doctorul Moore a scris despre toate acestea în cartea sa. El a ajuns la concluzia că actuala clasificare a fazelor dezvoltării embrionare validă astăzi în întreaga lume nu este una uşoară şi nici cuprinzătoare. Mai mult, nu ajută la întelegerea acestora .Spre deosebire de ştiinţă, care foloseşte numere pentru a le clasifica, Sfântul Coran le clasifică după forme sau întruchipări distincte, uşor de memorat.

 

Coranul clasifică fazele dezvoltării embrionare astfel: nutfah, faza picăturii ,alaqah care are cele trei sensuri amintite anterior,mudgha care înseamnă ceva asemănător cu o bucată de carne, idhaan care înseamnă oase sau schelete, kisaa al idhaan bi laham înseamnă a îmbrăca oasele cu carne şi an-nasha care înseamnă formarea fătului.

Prof.Moore a recunoscut că aceste diviziuni coranice sunt bazate de fapt pe diferitele faze ale dezvoltării prenatale. El a notat că aceste diviziuni furnizează descrieri ştiinţifice elegante care sunt cuprinzătoare şi practice . Într-una din conferinţele sale el a afirmat: ,,embrionul se dezvoltă în pântecele sau în uterul mamei protejat de 3 văluri sau straturi după cum se arată în această fotografie. Deoarece împărţirea pe stadii de dezvoltare a embrionului uman e complexă din cauza procesului de schimbare continuă, se impune adoptarea unui nou sistem de clasificare utilizând termenii menţionaţi în Coran şi în Sunnah.

Sistemul propus este simplu , cuprinzător şi concordă cu ceea ce ştim astăzi despre embrionul uman. În ultimii 4 ani Coranul a fost studiat în mod intensiv şi este clar că există în el un sistem de clasificare a embrionilor umani, uluitor, pentru că el a fost realizat în secolul al 7-lea d.Ch..  Aristotel este considerat întemeietorul Embriologiei ca ştiinţă, deşi el nu a făcut altceva decât să studieze embrionii din ouăle de găină. El nu a oferit nici un detaliu despre fazele dezvoltării acestor embrioni.

Ştim din istoria embriologiei că mult timp s-a cunoscut foarte puţin despre aceste stadii. Un motiv în plus pentru care putem afirma că ceea ce este scris în Coran nu se bazează pe ceea ce se ştia în secolul 7 despre embrionul uman.

Cea mai rezonabilă concluzie este că aceste informaţii i-au fost revelate lui Muhammad de la Dumnezeu. El nu avea de unde să cunoască aceste lucruri întrucât era analfabet.

I-am spus dr.Moore: ,, Ceea ce aţi spus dumnevoastră este adevărat dar este mult mai puţin decât adevărul şi dovada pe care v-am prezentat-o noi din Coran şi din Sunnah în legătură cu embriologia. Aşadar, de ce nu faceţi dreptate şi nu aduceţi complet la lumină toate versetele Coranice şi hadithurile, care au legătură cu domeniul dumneavoastră de cercetare”?moore

Prof.Moore a spus că a inclus toate acestea într-o lucrare ştiinţifică de specialitate. Oricum, profesorul ne-a invitat să aducem şi alte informaţii de provenienţă islamică. De asemenea, el a citat toate versetele coranice şi hadith-urile care au legătură cu embriologia. A spus că le va include pe toate în viitoarea sa carte. Profesorul Moore a scris o introducere despre embriologie şi despre informaţiile din Coran şi din hadith, referitor la dezvoltarea embrionilor. Textul pe care l-aţi citit este o parte a acestei introduceri. Au fost citate şi versetele coranice şi hadith-urile. Ceea ce dovedim noi astăzi este că islamul se contureză pe un tărîm nou cu minţi luminate şi lipsite  de prejudecăţi.

 

 

___________

Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 1

0Shares

Crede și cercetează! – partea a 2-a

 

 

1b161c606e1900782677b6b7a79c52b0_largeAllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care ne-a poruncit să nu ne arătăm cu nesupunere faţă de adevăr, nu este mulţumit dacă noi acceptăm ceva fără dovadă sau considerăm ipoteza şi teoria drept adevăruri axiomatice:

 

Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai nicio cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! (Al-‘Isra’: 36);

 

Insă ei nu au ştiinţă despre aceasta. Ei nu urmează decât bănuiala, însă bănuiala nu este de niciun folos faţă de Adevăr. (An-Najm: 28);

 

Spune: «Aduceţi dovada voastră, dacă voi sunteţi cei care grăiesc adevărul…» (An-Naml: 64);

 

Aduceţi-mi mie o carte de dinaintea acesteia sau vreo urmă de ştiinţă, dacă voi grăiţi adevăr. (Al-ʽAhqaf: 4);

 

Ei nu urmează decât bănuiala şi ceea ce poftesc sufletele, în vreme ce la Domnul lor le-a venit călăuzirea. (An-Najm: 23).

Aceasta este marea diferenţă dintre mentalitatea islamică şi celelalte mentalităţi. Mentalitatea musulmană acordă o importanţă deosebită verificării şi certitudinii; nu acceptă nimic fără argument şi nu situează în rândul adevărurilor decât ideile care se bazează pe argumente categorice, spre deosebire de cealaltă mentalitate care uneori facilitează abuzurile, descriind ceea ce nu este ştiinţific drept ştiinţific şi crezând în acest lucru ca şi cum ar fi cert, în pofida argumentului slab sau a posibilităţii prăbuşirii lui.

Raţiunea islamică, aşa cum refuză să nu fie ştiinţifică, tot la fel refuză să fie intuitivă, prezumtivă sau bănuitoare.

De când a apărut Islamul ca religie, raţiunea islamică s-a dovedit a fi deschisă către viaţă, ştiinţă şi experienţă şi a început să dezlege enigmele Universului, manifestând dorinţa de a cunoaşte totul şi de a supune întregul Univers experienţei ştiinţifice pentru a-i deduce legile.

Civilizaţia islamică a devenit treptat o civilizaţie strălucitoare, avansând în direcţia unor noi şi importante descoperiri ştiinţifice.

Este incontestabil faptul că bazele gândirii islamice au dat naştere raţiunii occidentale experimentale din care s-a născut – apogeu al devenirii sale – civilizaţia ştiinţifică şi industrială occidentală.

Dacă în lumea occidentală adevărurile descoperite în mod empiric de către ştiinţă s-au ciocnit cu religia care domina societatea, vina a aparţinut religiei deformate, mistificate, care nu a rezistat în faţa adevărului.

Ceea ce s-a petrecut în spaţiul occidental nu s-a întâmplat în lumea musulmană nici în vechime, nici în timpurile moderne şi nici nu se poate întâmpla, deoarece adevărul nu se opune adevărului, ci îl sprijină; religia adevărată este religia lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) şi Universul a fost creat de către El, iar ceea ce a creat Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu poate fi în contradicţie cu lucrurile pe care El le-a transmis.

De aceea unul dintre fenomenele minunate permise de către Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a fost faptul că Surele Qurânului au menţionat fapte şi fenomene pe care ştiinţa l-a descoperit ulterior, dar şi fapte care s-ar putea să fie descoperite în viitor.

 

 

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 1

0Shares

Crede și cercetează – partea 1

 

 

Fenomenul vieţii a stârnit multe discuţii în legătură cu unele dintre aspectele sale, prin urmare, am considerat potrivit să menţionăm câteva reguli care vorbesc despre anumite adevăruri ale Islamului, care au legătură cu înclinaţia oamenilor de a considera că raţiunea este metoda cea mai adecvată pentru cunoaştere.

1 – Islamul le-a impus oamenilor să gândească şi să cerceteze. Există numeroase versete din Sfântul Qurân care subliniază acest principiu:

 

Oare nu văd ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi [toate] lucrurile pe care le-a creat Allah? (Al-ʽA’raf: 185);

 

Spune: «Priviţi la cele care sunt în ceruri şi pre pământ!» (Yunus: 101);

 

Oare n-au văzut ei că Allah nu a creat cerurile şi pământul şi ceea ce se află între ele decât întru adevăr şi pentru un termen hotărât? (Ar-Rum: 8).

2 – Islamul le-a impus oamenilor cunoaşterea şi ştiinţa. Există numeroase tradiţii care îndeamnă la cunoaştere, precum şi versete care arată limpede că aceia care cunosc Universul Il cunosc mai bine şi pe Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى):

 

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. (Ar-Rum: 22);

space_horizon-2880x1800

Oare nu vezi că Allah a făcut să coboare din cer apă şi că Noi am făcut apoi să iasă la iveală roade cu felurite culori şi că în munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci negre? Tot astfel sunt şi printre oameni şi vieţuitoare şi vite cu felurite culori. Şi se tem de Allah singuri învăţaţii dintre robii Săi. (Fatir: 27-28).
3 – Este evident că musulmanul are datoria de a susţine rezultatele la care au ajuns gândirea şi ştiinţa şi de a nu sprijini contrariul acestora. Se poate întâmpla să existe unii musulmani ignoranţi sau chiar buni cunoscători care să se opună acestor adevăruri ştiinţifice, însă, în acest caz, este vorba de o opinie personală şi, dacă greşesc, musulmanii de rând şi învăţaţii le vor reproşa acest lucru.

In lucrarea sa intitulată «Tahaf.ut. al-falasifa / Incoerenţa filosofilor», atacându-i pe teologii care tăgăduiesc adevărurile ştiinţifice (era vorba despre stabilirea momentelor eclipselor de soare şi de lună şi altele) Imamul Al-Ghazali afirmă: „acela care îşi închipuie că tăgăduirea acestui lucru ar face parte din religie păcătuieşte împotriva religiei şi-şi slăbeşte propria poziţie. Aceste lucruri se bazează pe calcule geometrice şi matematice şi nu pot exista îndoieli în privinţa lor. Acela care ia cunoştinţă de ele şi acceptă argumentele lor, iar pe urmă dă ascultare cuiva care îi spune că acest lucru ar contraveni legii divine, nu se îndoieşte de lucrul respectiv, ci se îndoieşte de legea divină, iar provocarea unei daune legii divine de către acela care o sprijină este mai gravă decât dauna pe care i-o aduce acela care o contestă şi despre el se poate spune precum în zicala: «Un duşman cu minte este mai bun decât un prieten ignorant»”.

Nu este rezonabil ca Allah Preaputernicul şi Preamăritul să ne poruncească să cercetăm, să învăţăm, să analizăm şi să cunoaştem şi pe urmă să ne interzică să ne călăuzim după rezultatele ştiinţei, cercetării şi cunoaşterii. Dimpotrivă: dacă ne-a poruncit să gândim, ne-a poruncit şi să ţinem seama de rezultatele gândirii şi aşa mai departe.

4 – Dacă Islamul este o religie ştiinţifică atunci şi musulmanul are o gândire şi o orientare ştiinţifică, iar dacă scopul lui este acela de a ajunge la adevărul riguros d.emonstrat, ceea ce înseamnă că el nu trebuie să accepte bănuielile, ipotezele şi teoriile ca fiind adevăruri ştiinţifice. Musulmanul trebuie să se situeze întotdeauna pe un teren solid în lumea gândirii.
 

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 1

0Shares