Coranul și Știința - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Calendarul islamic

Calendarul islamic Calendarul islamic începe cu data 1 muharram, anul 1 hegira , dată care corespunde în calendarul solar gregorian cu data de 15 iunie 622 d. H., și reprezintă începutul erei islamice marcată de strămutarea (ar. هجرة :hiğra) profetului Muhammad de la Mecca la Yathrib (viitoare Medina). Anul islamic este un an […]

0Shares

Calendarul islamic

Calendarul islamic începe cu data 1 muharram, anul 1 hegira , dată care corespunde în calendarul solar gregorian cu data de 15 iunie 622 d. H., și reprezintă începutul erei islamice marcată de strămutarea (ar. هجرة :hiğra) profetului Muhammad de la Mecca la Yathrib (viitoare Medina).

Anul islamic este un an selenar, format din douăsprezece luni, iar fiecare lună are un număr de zile egal cu un ciclu lunar complet. Ca atare, anul islamic numără 354 de zile, adică cu 11 zile mai puțin decât anul solar, folosit acum curent în întreaga lume. Acest lucru face ca sărbătorile islamice raportate la calendarul solar sa fie în fiecare an cu 11 zile mai devreme față de anul precedent.

Pentru a elimina decalajul ce se forma între cele două sisteme de calendare — cel islamic, selenar și cel creștin, solar —-, otomanii au introdus, la 1 martie 1676, un calendar financiar lunaro-solar, prin care la fiecare trei ani lunari se mai adăuga o lună de 30 zile (aceasta era luna martie-bis). În felul acesta se puneau de acord cele două sisteme calendaristice, însă acest hibrid nu se folosea decât în domeniul financiar.

Echivalarea anilor selenari cu cei solari, și invers, se face pe baza a două ecuații algebrice simple care pornesc de la faptul ca egalitatea între anii islamici și cei creștini se stabilește o dată la 32 de ani solari. Așadar, 32 ani solari=33 ani selenari. Ecuația de echivalare a anilor solari conform calendarului creștin în ani selenari conform calendarului islamic este următoarea:

Unde C reprezintă anii solari, creștini, 622 este anul hegirei, iar M, anii selenari, islamici. Pentru aflarea anilor islamici plecând de la anii creștini, formula este:

Zecimalele care apar la rezultat reprezintă zile ce vor fi grupate în luni. În epoca actuală, în majoritatea țărilor islamice se folosesc în paralel cele doua calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la hegira, și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la Al-Milād, Nașterea (lui Hristos) în arabă.

Source Link

0Shares

Miracole stiintifice in Coran – 2

Miracole stiintifice in Coran – 2 6. Indepărtarea continentelor şi expansiunea oceanelor sunt rezultatul pământului crăpat şi ele sunt două axiome ştiinţifice în geologie şi formarea continentelor şi a oceanelor, însă Coranul cel Sfânt se referă, de asemenea, la expansiunea şi întinderea pământului: „El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el […]

0Shares

Miracole stiintifice in Coran – 2

6. Indepărtarea continentelor şi expansiunea oceanelor sunt rezultatul pământului crăpat şi ele sunt două axiome ştiinţifice în geologie şi formarea continentelor şi a oceanelor, însă Coranul cel Sfânt se referă, de asemenea, la expansiunea şi întinderea pământului: „El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri” (Ar-Ra’d: 3);

„Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi” (Al-Hijr: 19); „

Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins” (Aş-Sams: 6);

„Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 30).

7. Ştiinţa nu a descoperit rolul pe care-l joacă munţii în asigurarea echilibrului pământului, împiedicându-l să se balanseze sau să se încline, în ciuda rotirii sale în jurul propriei axe şi în jurul soarelui, decât în secolul al XIX-lea, datorită savanţilor Eurie, Duton şi alţii, însă în Coranul cel Sfânt întâlnim câteva versete care se referă clar la rolul munţilor în asigurarea echilibrului pământului, între care:

„Şi munţii ca ţăruşi?” (An-Naba’: 7);

„Şi a aşezat pe el munţi şi râuri” (Ar-Ra’d:3);

„El a aşezat pe pământ munţi statornici” (Al-Nahl: 15);

„Noi am făcut pe pământ munţi neclintiţi” (Al-Anbiya’: 31);

„Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi?” (Al-Mursalat: 27);

„Am aruncat pe el munţi neclintiţi” (Qaf: 7).

8. Toţi munţii – vulcanici, calcaroşi sau combinaţi,- s-au format sub apă, datorită alunecării componentelor lor, fie de sus în mare, fie din interiorul pământului. Cuvântul „arunca” se repetă în următoarele versete:

„El a aruncat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri” (An-Nahl: 15);

„A aruncat [înfigând] în pământ munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi şi a risipit pe el tot felul de vietăţi” (Luqman: 10);

„Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită” (Al-Hijr: 19);

„Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am făcut să crească pe el din fiecare soi minunat” (Qaf: 7).

9. Domnul a caracterizat cerul numindu-l „cu revenirea”, „Pe cerul cel cu revenirea” (At-Tariq: 11), adică printre caracteristicile lui se numără şi reducerea lucrurilor la starea lor anterioară, iar cerul reprezintă tot ceea ce se află deasupra noastră. Indiferent dacă limităm sensul cerului la stratul atmosferic, care se ridică deasupra pământului, sau prin el avem în vedere întregul Univers. Atât învelişul atmosferic cât şi Universul au proprietatea de a aduce lucrurile la starea lor anterioară şi acest lucru a fost descoperit de ştiinţele învelişului atmosferic, astronomiei şi Universului, în secolul al XX-lea.

Source Link

0Shares

Miracole stiintifice in Sfantul Coran – 1

Miracole stiintifice in Sfantul Coran O serie de concluzii în legătură cu constantele ştiinţifice coranice principale referitoare la ştiinţele pământului, pe care omul le-a descoperit după trecerea multor secole de la revelaţie. Ele constituie, alături de alte constante ştiinţifice din diverse domenii ale ştiinţelor materiale şi umane, unul din aspectele miracolului veşnic al revelaţiei şi […]

0Shares

Miracole stiintifice in Sfantul Coran

O serie de concluzii în legătură cu constantele ştiinţifice coranice principale referitoare la ştiinţele pământului, pe care omul le-a descoperit după trecerea multor secole de la revelaţie. Ele constituie, alături de alte constante ştiinţifice din diverse domenii ale ştiinţelor materiale şi umane, unul din aspectele miracolului veşnic al revelaţiei şi o dovadă logică ştiinţifică indubitabilă a faptului că Sfântul Coran este cuvântul lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul:

1. Astăzi, este general acceptat în domeniul cosmologiei că pământul şi cerurile, adică Universul în ansamblu, a fost la început un singur bloc care ulterior s-a divizat în miliarde de galaxii alcătuite fiecare în parte din milioane şi miliarde de stele şi planete, aşa cum sunt astăzi. Următorul verset sfânt face aluzie la această constantă ştiinţifică cunoscută sub numele de marea explozie (Big-Bang) de către cei mai mulţi cercetători din domeniile astronomiei şi cosmologiei şi susţinută, în secolul al XX-lea, de savantul George Ghamov şi de alţii: „Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit? (Al-‘Anbiya’: 30).

2. Sursa primară a apei, care acoperă aproape trei sferturi din globul pământesc, este pământul, aşa cum a spus Allah Preaînaltul: „Şi a făcut să iasă din el apa lui şi păşunea lui” (An-Nazi’at: 31) şi cum au afirmat savanţii geologi şi hidrologi, în secolul al XX-lea.

3. Pământul are o vârstă de patru miliarde şi jumătate de ani, iar Universul are o vârstă de aproximativ şaisprezece miliarde de ani, iar unele stele s-au format cu miliarde de ani înaintea formării pământului. Următoarele versete sfinte se referă la acest adevăr ştiinţific: „Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul pe care l-a înălţat El?/ El a ridicat bolta lui şi l-a orânduit pe deplin,/ El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui/ Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 27-30).

4. Adevărata formă a pământului este ovală, chiar dacă pare sferică. Coranul cel Sfânt se referă la acest adevăr ştiinţific descoperit de Newton în secolul al XVII-lea în cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 30); „El înfăşoară noaptea peste zi” (Az Zumar: 5).

5. Pământul prezintă crestături în scoarţa exterioară şi în celelalte părţi ale sale şi această axiomă ştiinţifică principală din geologie, care a fost exprimată de savantul Wegener şi de alţii, în secolul al XX-lea, este conţinută şi în cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Şi pe pământul cu crăpături!” (Al-Tariq: 12).

Source Link

0Shares