Category: Cum au acceptat Islamul

Pentru mine Sura Al-Fatihah inseamna…

Pentru mine Sura Al-Fatihah inseamna… Assalamu alaykum,   Ma numesc Mirela M. si sunt musulmana de aproape 10 ani. Sunt absolventa a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine de la Universitatea din Bucureşti, sectia de Limba Araba din cadrul Departamentului de Limbi şi Literaturi Orientale. Am ales aceasta facultate pentru ca imi doream sa invat […]

0Shares

Pentru mine Sura Al-Fatihah inseamna…

Assalamu alaykum,

 

Ma numesc Mirela M. si sunt musulmana de aproape 10 ani. Sunt absolventa a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine de la Universitatea din Bucureşti, sectia de Limba Araba din cadrul Departamentului de Limbi şi Literaturi Orientale.

Am ales aceasta facultate pentru ca imi doream sa invat o limba orientala precum araba, persana sau japoneza, dar, odata ce am inceput, am intrat parca intr-o alta lume. In primul rand, m-am indragostit de caligrafia araba, care oricum ma fascina si inainte, dar acum aveam sansa sa aprofundez.

Cursurile fiind la universitate, am fost nevoita sa ma dezvolt mai mult singura. Am vorbit cu una dintre colegele mele care stia destul de bine si apoi am tot exersat. Dorinta mea de a scrie in araba era din ce in ce mai mare… am scris in acea perioada numele tuturor cunostintelor mele (asa cum credeam eu ca s-ar scrie in araba).

Pentru mine Sura Al-Fatihah inseamna…

Intr-una din zile, dupa un curs in care ni s-a vorbit despre Coran si textele sacre, m-am gandit ca ar fi o idee minunata sa scriu ceva de genul acesta. Am vorbit cu colega mea sa ma indrume in acest sens si ea mi-a zis ca pot scrie chiar sura cu care incepe Coranul. Adica Al-Fatihah. Aveam emotii ca faceam acest lucru si, mai ales, pentru ca vedeam si eu cum arata o pagina din Coran.

Al Fatihah Pentru mine Sura Al-Fatihah inseamna…Abia dupa o saptamana-doua, am cautat si traducerea acelor versete in limba romana. Ei, acela a fost momentul solemn pentru mine, in care am trait intens fiecare litera – momentul in care am inteles ceea ce scrisesem in araba. Cred ca a fost pentru mine cea mai intensa rugaciune si cel mai profund moment de pana atunci. La scurt imp am inceput sa descopar din ce in ce mai multe, chiar de la profesorii mei de la facultate. A fost minunat ca am aflat in acest fel, simultan, si despre istoria, culturile si oamenii care intra in studiul spatiului islamic. Ma convinsesem ca trebuie sa devin musulmana, chiar simteam cu totul fiecare traire si informatie care ne era livrata la cursuri. Le raman recunoscatoare infinit tuturor profesorilor mei de atunci.

Slava lui Allah, Domnul Lumilor, Creatorul meu si al tuturor lucrurilor vazute si nevazute!

Las mai jos scrisa sura Al-Fatihah, cu tot cu traducerea ei in limba romana, sura care pentru mine chiar a fost ”deschizatoarea”. Allah sa ne calauzeasca pe fiecare!

 

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ * Bismillahi-r Rahmani-r Rahim – In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator [Ar-Rahman, Ar-Rahim],

الْحَمْدُ لِلَّهِ رَبِّ الْعَالَمِينَ * (Alhamdulillahi rabbi-l aalamiyn – Lauda lui Allah, al lumilor Stapanitor,

الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ * Ar-Rahmani-r Rahim – Cel Milostiv, Indurator,

مَالِكِ يَوْمِ الدِّينِ * – Maaliki yawmi-d din – In Ziua de Apoi Stapanul Carmuitor,

إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِينُ * – Iyyaka naAbudu wa iyyaka nasta’in – Numai pe Tine Te adoram, numai la Tine cerem ajutor,

اهْدِنَا الصِّرَاطَ الْمُسْتَقِيمَ * – Ihdina-s sirata-l mustaqim – Pe drumul drept Tu fii-ne Calauzitor,

صِرَاطَ الَّذِينَ أَنْعَمْتَ عَلَيْهِمْ غَيْرِ الْمَغْضُوبِ عَلَيْهِمْ وَلَا الضَّالِّينَ – Sirata-l lathina anAmta Alayhim ghayri-l maghduubi alayhim wala-d daalliin. – Drumul celor cu care fost-ai Tu daruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai maniat, nici al ratacitilor.

Source Link

Views: 2

0Shares

Lectia importanta primita de la mama

Lectia importanta primita de la mama Salamualaykum! Ma numesc Florentina si am 21 de ani. Povestea mea incepe cu mult timp in urma… Parintii mei sunt despartiti, iar eu am ramas cu mama mea dupa divort. Nu vreau sa vorbesc despre acel moment al separarii lor si nici despre cauzele care au dus acolo. A […]

0Shares

Lectia importanta primita de la mama

Salamualaykum! Ma numesc Florentina si am 21 de ani. Povestea mea incepe cu mult timp in urma… Parintii mei sunt despartiti, iar eu am ramas cu mama mea dupa divort. Nu vreau sa vorbesc despre acel moment al separarii lor si nici despre cauzele care au dus acolo. A urmat o perioada parca si mai grea pentru mine si mama. Dar ea a cunoscut pe cineva care avea sa aduca schimbarea in viata noastra.

Dupa un an si jumatate mama mea s-a casatorit cu Malik, un student la medicina in Bucuresti. De origine araba, el era musulman si eram fascinata despre cat de diferit gandeste el. Malik nu se comporta precum tatal meu, dar simteam si cum nu ma iubeste cu adevarat, ca pe o fiica. Am inceput sa invat mai bine la scoala, sa ma comport exemplar, sa fiu mai buna, doar pentru a castiga un loc mai bun in ochii tatalui meu vitreg. Nu vreau sa induc vreo impresie ca nu s-ar fi comportat bine cu mine sau cu noi, dar simteam nevoia sa fiu ca o fiica adevarata a lui.

Viata noastra a inceput sa decurga normal, eram ca o familie, dar eu simteam o raceala care nu ma impaca deloc. Mama mea incerca sa il inteleaga mai bine. Intreba despre obiceiurile cu care a crescut el, dar a inceput sa si citeasca orice ii pica in mana despre cultura, traditie si religia musulmana. Pe cand eu aveam 11 ani am fost impreuna cu mama mea la moschee. A fost emotionant, dar mai ales pentru mama. Vedeam asta in fiecare gest al ei.

Dupa aproximativ sase luni, mama mea s-a convertit la Islam. Nu pot sa spun ca s-a schimbat foarte mult, dar a inceput sa faca rugaciunea, sa  fie mai atenta in vorbele si atitudinea ei.

Mama mea a fost intotdeauna buna cu mine si foarte apropiata de mine. Vorbindu-mi si mie, am crescut apoi cu atmosfera aceasta apropiata de Dumnezeu. Dar mama mea a ramas insarcinata si l-a nascut pe fratele meu. Am vazut atunci bucuria pe fata lui Malik si cum il iubea. Cu trecerea timpului, vedeam cat de special este fratele meu pentru el.

1 1 Lectia importanta primita de la mamaO perioada m-am revoltat in felul meu si … am inceput sa nu mai fac nimic cum trebuie. NU as vrea sa exemplific, dar o suparam destul de mult pe mama. Pana intr-o zi cand am fost foarte aproape sa ma accidentez mortal. O minune a facut sa nu patesc nimic… m-am simtit protejata. Am simtit pe loc nevoia sa multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Desi eram nevatamata, imi simteam parca tot corpul anesteziat de emotia puternica! Am mers acas, am intrat in camera mea si am plans. Mult.

Lectia importanta primita de la mama

A doua zi am plecat la moschee. M-am rugat acolo plangand hohote. In drum spre casa m-am gandit mult la viata mea, la ce vreau sa fac in viitor, la cum as vrea sa arate viata mea… sau mai bine zis stilul meu de viata. Mi-am promis atunci sa devin o musulmana demna de aceasta religie mareata si sa calc pe urmele Profetului in ceea ce priveste comportamentul si atitudinea sa cu ceilalti. Imi doresc mult sa fiu o buna musulmana, desi realizez ca ca am atatea greseli si minusuri. Sa fiu de folos comunitatii si tarii mele, sa fiu un om bun cu toti ceilalti. Nu port hijab, iar colegii mei nici nu stiu ca sunt musulmana. Dar vreau sa fiu diferita prin comportamentul meu deosebit. Asa cum ne-a invatat profetul nostru iubit!

Vreau sa ma pun si in locul alor mei si sa nu judec, sa ma impac cu ideea ca ei au facut atat cat au putut pentru mine. Oricum, darul cel mai de pret al mamei mele pentru mine a fost modelul ei. A facut tot ce a putut pentru mine si ma iubeste atat de mult, dar nu a facut nedreptate altora pentru a ma avantaja pe mine, desi pe moment eu poate asa as fi vrut. Pe langa lectia rabdarii titanice, aceasta este una dintre lectiile de viata cele mai importante pe care le=am primit. Si ma rog mereu dupa cum scrie in Coran:

Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!

Source Link

Views: 1

0Shares

Mi-am pierdut vederea

Mi-am pierdut vederea   Ma numesc Andrei Mihai si am 34 de ani. Am lucrat intr-o tamplarie de langa Bucuresti timp de 11 ani. Aveam un ritm de lucru extrem de extenuant, dar trebuia sa lucrez, iar varsta nu imi punea deloc probleme. Acum un an m-am accidentat la ochi. In urma accidentului am probleme […]

0Shares

Mi-am pierdut vederea

 

Ma numesc Andrei Mihai si am 34 de ani. Am lucrat intr-o tamplarie de langa Bucuresti timp de 11 ani. Aveam un ritm de lucru extrem de extenuant, dar trebuia sa lucrez, iar varsta nu imi punea deloc probleme. Acum un an m-am accidentat la ochi. In urma accidentului am probleme grave de vedere cu unul dintre ochi, iar cu celalalt ochi nu pot vedea deloc. A fost o perioada extrem de urata pentru mine. Si am suferit enorm. Nu ma refer doar la suferinta fizica, dar foarte mult la cea psihica!

Parca mi se pusese nu doar o perdea in fata ochilor, ci chiar si in fata sufletului meu! Refuzam orice incercare de apropiere a cuiva! Chiar si a apropiatilor mei sau a familiei mele. De parca, nemaivazand, nu imi pierdusem doar orientarea fizica, dar si emotionala! Nu stiu daca pot sa exprim cu totul ce am trait in perioada aceea.

Am invatat din nou totul: sa mananc, sa merg, sa ma asez… sa fiu mult mai atent, sa intuiesc mult mai mult! Sa fac toate astea fara sa ma pot ajuta de vedere! Nu stiu daca voi constientizati ce mare binecuvantare este capacitatea de a vedea! Dar eu am realizat asta cu o mare suferinta!

Mi-am pierdut vederea

Am stat si m-am gandit extrem de mult… la multe, foarte multe! Am cautat din ce in ce mai profund sensurile existentei mele, existentei noastre… am contemplat in cateva luni mai mult decat contemplasem toata viata mea! Am primit intr-o zi vizita unui prieten de familie cu care incercasem sa dezvolt subiectul asta atat cat de mult am putut. A fost minunat pentru mine sa ascult ce idei avea si modul in care punea el problema. Pentru prima data dupa accident am simtit nevoia sa rog pe cineva sa vina din nou in vizita, sa mai stea cu mine un pic de vorba.

S-a tinut de cuvant si a revenit in 4 zile. Atunci am aflat ca este ateu, dar totusi ce imi vorbea el nu parea sa fie convingerea cuiva fara credinta. Mi-a spus apoi ca si el citea in acea perioada o carte ce aborda din perspectiva islamica existenta umana. De fapt, era un curs de la facultatea de filosofie. Am aflat mai apoi ca si mama il rugase sa revina si ca ii povestise despre cat de bine imi facuse discutia cu el. Reinusem din acea intalnire ceva: ca Dumnezeu afirmă în Coran că El a creat omul pentru a fi un îngrijitor al pământului, iar credința fundamentală a omenirii, ca responsabilitatea noastră de bază este să credem și să-L adorăm pe Creatorul nostru:

Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [51:56]

Și Noi știm prea bine că pieptul ți se strânge pentru ceea ce spun ei. Însă adu laude Domnului tău și fii printre cei care se prosternează. Și adoră-L pe Domnul tău până ce-ți va veni sfârșitul. [15:97-99]

Pe cei ce cred și ale căror inimi sunt liniștite întru pomenirea lui Allah, căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile. [13:28]

Acela care a făcut moartea și viața, ca să vă încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi este mai bun întru faptă. Și El este Puternic [și] Iertător [Al-‘Aziz, Al-Ghafur]. [Nobilul Coran 67:2]

Vazand cat de bine imi face ceea ce imi spune si cum ma ajuta sa ma regasesc ca fiinta si sa ma stabilizez emotional si spiritual, m-a pus sa aleg eu temele de discutie pentru viitoarele dati. Am cerut sa imi spuna ce mai stie el despre Mohamed, despre profetul Mohamed. Bineinteles ca din perspectiva islamica. El a facut rost de o biografie a lui si mi-a adus-o, incercand sa faca si alte referiri laterale din cursurile si cunostintele lui.

A venit intr-una din dati cu un citat de la profet. Era chiar despre cei aflati in stuatia mea. El a spus ca Profetul Mohamed a spus ca Dumnezeu a spus astfel: «Dacă îl privez pe slujitorul Meu de cele două lucruri dragi (adică ochii) şi el îşi păstrează răbdarea, Eu îl voi lăsa să intre în Paradis ca şi recompensă». Credeti-ma, cand am auzit aceste vorbe, m-am tulburat cu totul! Indurarea Creatorului nostru este infinita, nu are limita! Dumnezeu era, oricum, Cel de la Care imi asteptam rasplata – Singurul. De fapt, nici  nu asteptam rasplata, dar am aflat mai apoi ca musulmanii cred ca Dumnezeu ii va rasplati pentru fiecare lucru indurat de ei.

Mai apoi am aflat ca nu se aplica numai celor care isi pierd vederea, dar ca ei au fost mentionati in mod aparte pentru ca aceasta este o pierdere cu adevarat colosola pentru personalitatea si viata oricui.

blindness adjusted 3200x2128 Mi-am pierdut vedereaMai apoi am aflat si ca „Fiecare faptă a zilei este pecetluită. Când un credincios se îmbolnăveşte, îngerii spun: «O, Doamne! Slujitorul Tău cutare şi cutare s-a îmbolnăvit». Stăpânul (nostru) spune: «Scrieţi în contul său aceleaşi fapte pe care obişnuia să le facă înainte să fie bolnav, până când se însănătoşeşte sau moare»” Este ceea ce Profetul i-a invatat pe musulmani.

Da, mi-am pierdut vederea, dar, in felul acesta, pas cu pas, eu m-am apropiat mai mult de Islam. Pot sa spun ca cel care m-a adus pe aceasta cale este prietenul meu ateu, pentru ca pana acum el nu a devenit musulman. Ma rog pentru sufletul lui si ca el sa fie calauzit ca si mine, la fel cum fac si pentru familia mea.

Source Link

Views: 1

0Shares