Yusuf Estes – partea 1

 

 

 

yusuf estesNumele meu este acum Yusuf Estes, dar în trecut prietenii îmi spuneau Skip.Am predicat creştinismul şi am lucrat în industria muzicii şi a divertismentului încă din 1950, pe vremea când eram un copil. Eu şi tatăl meu am creat magazine de muzică, programe de radio si televiziune dar şi divertisment în aer liber pentru distractie( şi profit). Am fost un ministru al muzicii şi chiar am folosit un ponei pentru a distra copii, precum “Clovnul Skippy “.

Odată, am servit ca delegat la Conferinţa de Pace a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru liderii religioşi. Acum sunt pensionar, fost preot musulman pentru Biroul Penitenciarelor, Washington  DC ale Statelor Unite ale Americii şi mă alătur frecvent multor musulmani americani, care lucrează cu organizaţii de tineret ale elevilor musulmani, precum şi şcoli pentru copiii musulmani. Ca atare, călătoresc în întreaga lume pentru a susţine cursuri şi pentru a face cunoscut mesajul lui Hristos din Coran în Islam. Susţinem dialoguri şi grupuri de discuţii cu toate credinţele religioase şi ne bucuram de posibilitatea de a lucra alături de rabini, miniştri, predicatori şi preoţi de peste tot. O parte din munca noastră este în zona instituţională, militară, în universităţi şi închisori. Scopul nostru principal este de a comunica mesajul corect al Islamului şi de a educa pe ceilalti despre cum sunt într-adevăr musulmanii. Desi Islamul s-a extins acum, fiind legat de creştinism în rândul celor mai mari religii ale lumii, vedem mulţi dintre musulmani care pretind Islamul, că nu înţeleg corect şi nici nu reprezintă în mod corespunzător mesajul de “Pace, Supunere şi Ascultare de Dumnezeu” [limba arabă = “islam”]

Cum s-a întâmplat: Acest lucru poate părea destul de ciudat, în timp ce noi, probabil, împărtăşim câteva perspective şi concepte diferite depre Dumnezeu, Isus, profeţi, păcat şi mântuire. Dar vezi tu, la un moment dat am fost în aceeaşi situaţie în care sunt mulţi oameni astăzi.

Serios, am fost. Dă-mi voie să explic.

M-am născut într-o familie creştină foarte influentă  în Midwest. Familia noastră şi strămoşii lor nu numai că au construit biserici şi şcoli în acest ţinut, ei au fost de fapt  primii care s-au stabilit aici. În timpul gimnaziului ne-am  mutat in Houston, Texas, în 1949 (eu sunt bătrân).

Frecventam biserica în mod regulat iar la vârsta de 12 ani, am  fost botezat în Pasadena, Texas. Ca adolescent, am dorit să vizitez şi alte biserici pentru a a afla mai multe dintre invaţăturile şi credinţele lor. Baptişti, metodişti, episcopali, mişcări carismatice, Nazariene, Biserica lui Hristos, Biserica lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu în Hristos, Evanghelia Intreagă, Agape, Biserica catolică, presbiteriană şi multe altele. Am dezvoltat o sete pentru “Evanghelie”, sau cum se spune,”Vestea Bună.” Cercetarea mea religioasă nu s-a oprit la creştinism. Nu, deloc. Hinduismul, iudaismul, budismul, metafizica, credinţele native americane au fost toate, o parte din studiile mele. Singura credinţă la care nu am privit în mod serios a fost “Islamul”. De ce? Bună întrebare.

Am devenit foarte interesat de diverse genuri de muzică, în special de cea evanghelică şi clasică. Familia mea fiind atât religioasă cât şi atrasă de muzică, a urmat ca eu să încep studiul în ambele domenii. Toate acestea au făcut să obţin funcţia de pastor al muzicii în multe biserici la care am fost afiliat de-a lungul anilor. Am început să predau instrumentele cu clape în 1960, iar in 1963 deţineam propriul meu studiou in Laurel, Maryland, numit “Studioul muzical Estes.”

 

Proiecte de afaceri în Texas, Oklahoma şi Florida

 

De-a lungul a 30 de ani, eu şi tatăl meu am lucrat împreună la mai multe proiecte de afaceri. Am avut programe de divertisment, spectacole şi atracţii. Am deschis  magazine de pian si orgă din Texas şi Oklahoma până în Florida. Am câştigat milioane de dolari in toţi acei ani dar nu găsisem încă pacea sufletească care poate să vină doar prin cunoaşterea adevărului şi găsirea adevăratei căi salvatoare.

Sunt convins că v-aţi întrebat :” De ce m-a creat Dumnezeu? ”  sau “Care este planul lui Dumnezeu cu mine?” sau “Cine este de fapt, Dumnezeu?” “De ce credem in păcatul originar?” şi”De ce trebuie forţaţi fiii lui Adam să-i accepte “păcatele” acestuia şi să fie pedepsiţi pentru totdeauna “…

Dar daca ai fi pus cuiva aceste întrebări, ţi-ar fi răspuns probabil că trebuie să crezi fără să întrebi, sau că e un mister care nu trebuie chestionat : “Doar ai credinţă, frate.”

Conceptul de trinitate

Este destul de ciudat dar cuvântul trinitate nu există în Biblie. Aceasta a fost o îngrijorare a învăţaţilor religioşi la 200 de ani după ce Isus a fost înălţat la cer de către Dumnezeu Atotputernicul. I-am rugat pe predicatorii sau miniştrii religioşi să-mi dea un fel de idee despre cum “unul” ar putea deveni “trei” sau cum Dumnezeu însuşi, care poate face orice voieşte , nu poate ierta însă păcatele oamenilor, ci mai degrabă a trebuit să devină om, sa coboare pe pământ, să fie om şi apoi preia păcatele tuturor oamenilor; având în vedere faptul că El este încă Dumnezeul întregului univers şi face totul după cum voieşte să facă… Ei nu păreau să fie în măsură de a veni cu altceva decât opinii sau cu analogii ciudate.

Tatăl – Hirotonisit pastor non-denominaţional

Tatăl meu a fost foarte activ în sprijinirea muncii bisericii, în special a programelor şcolare bisericeşti. El a devenit pastor şi a fost hirotonisit în 1970. El şi soţia lui (mama mea vitregă) cunoşteau mulţi dintre evangheliştii şi  predicatori de televiziune şi chiar l-au vizitat pe Oral Roberts  şi l-au ajutat în construirea clădirii “Turnul Rugăciunii ” în Tulsa. Ei au fost de asemenea, susţinători înfocaţi ai lui Jimmy Swaggart, Jim şi Tammy Bakker Fae, Jerry Fallwell, John Haggi şi Pat Robertson.

 

 

sfarsitul prime parti

 

 

Sursa: “Preoti care au imbratisat Islamul”Source Link

Views: 2

0Shares

Primul sol al Islamului – partea a 3-a

Primul sol al Islamului – partea a 3-a

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au inspectat câmpul de luptă şi şi-au luat rămas bun de la martiri. În faţa corpului lui Mus’ab, din ochii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au curs şiruri de lacrimi.

 

Khabbaab Ibn Al-Arat a relatat: „Noi am emigrat cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru cauza lui Allah şi astfel răsplata noastră a venit din partea lui Allah. Unii au murit fără a se bucura în această viaţă de răsplata Lui, iar unul dintre ei a fost Mus’ab Ibn ’Umair care a murit pentru cauza lui Allah în ziua bătăliei de la Uhud. El nu a lăsat nimic nimic în urma sa, în afara unei haine uzate de lână. Dacă i-am fi acoperit capul cu ea, picioarele i-ar fi rămas descoperite, iar dacă i-am fi acoperit picioarele, capul ar fi rămas descoperit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus: „Acoperiţi-i capul cu ea şi puneţi frunze de lămâi peste picioarele sale.”

 

În pofida profundei şi tristei dureri pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a suferit-o odată cu pierderea unchiului său, Hamzah, al cărui cadavru fusese mutilat de către politeişti, fapt ce l-a făcut pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să lăcrimeze cu inima sfâşiată, deşi câmpul de bătălie era presărat cu cadavrele companionilor, al tuturor acelora care reprezentau apogeul adevărului, evlaviei şi iluminării, în pofida tuturor acestora, el s-a oprit la cadavrul primului său trimis, luându-şi rămas bun de la el și plângând amarnic. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stat lângă rămăşiţele lui Mus’ab Ibn ’Umair spunând, cu ochii în lacrimi, plin de iubire şi sinceritate: „Între drept-credincioşi sunt oameni care au fost sinceri în legământul pe care l-au făcut faţă de Allah.” (Coran 33: 23).

 

Apoi a aruncat o privire plină de tristeţe către veşmântul în care acesta era învelit şi a spus: „Te-am văzut în Mekka, iar acolo nu exista o bijuterie mai preţioasă şi nici mai distinsă decât tine şi iată-te acoperit într-un asemenea veşmânt!” Apoi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a privit către martirii de pe câmpul de luptă şi a spus: „Profetul lui Allah mărturiseşte că voi sunteţi martiri ai lui Allah în Ziua de Apoi.” Apoi şi-a adunat companionii rămaşi în jurul său şi a spus: „O, oameni, vizitaţi-i, veniţi la ei şi salutaţi-i! Pe Allah, niciun musulman nu-i va saluta fără ca ei să nu-l salute înapoi.”

 

Pacea fie asupra ta, o, Mus’ab! Pacea fie asupra voastră, o, martirilor! Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra voastră!Source Link

Views: 1

0Shares

ȘI ȘTIU…

391571 1946816289581 1817767768 1365791 1926796584 n ȘI ȘTIU...Bismillah-ir Rahman-ir Rahim

Urmatoarele rânduri sunt scrise de sora noastră Lara în ziua în care a împlinit trei ani de la îmbrățișarea Islamului. Allah să o răsplătească, să îi călăuzească pașii mereu pe Calea Sa și să o ajute să fie dintre femeile model ale acestei comunități, urmându-le în comportament și credință pe marile femei ale Islamului! Amin!

Și știu…

Astazi imi “serbez” a doua zi de nastere. Prin voia lui Allah, sint 3 ani de cind am revenit la Islam alhamdulillah. La indemnul unui frate drag noua si important pentru comunitate, voi relua aici citeva cuvinte despre cum am re-descoperit eu Islamul, scrise deja in cadru mai privat si care, re-editate dupa trecerea anilor si experientelor, sper sa fie undeva in viitor un fragmentel dintr-o carte inshaAllah.

Privind in urma peste anii scursi ai vietii mele, imi dau seama ca povestea revenirii mele la Islam a inceput din copilarie. Alaturi de bunici, intr-un sat de linga Iasi, am gustat toate dulcetile copilariei, am invatat ordinea lucrurilor si respectul pentru ceea ce Dumnezeu a creat in jurul nostru, am invatat sa multumesc Bunului Dumnezeu si sa ma rog Lui. Bineinteles, cu voce joasa si pe ascuns, ca altfel “mama si tata pot avea de suferit”. Erau anii ’80… Allah sa aiba in grija sufletele dragilor mei bunici.

Am ales mai tirziu, deja in plina democratie a Romaniei si plina criza post-adolescentina pentru mine, sa urmez cursurile facultatii de Filosofie si Stiinte Politice din Iasi. La disciplina Filosofie studiam si “conceptul de Dumnezeu”. Si adesea in timp ce studiam tirziu in noapte pentru examene, ma trezeam asezindu-ma in genunchi, cu fruntea pe podea. Plingind in hohote, ceream calauzirea Unicului Creator.

Au urmat ani de peregrinari prin Europa de Vest si Statele Unite. Am intilnit oameni fel de fel, am mers in biserici de toate felurile, am mers la intilniri cu Dalai Lama in Central Park, am fost invitata la cina de familii de evrei cu ocazia sarbatorilor lor, am trait sarbatorile ‘romanesti’ departe de casa, m-am intrebat cum pot prietenii din America de Sud sa conceapa un Craciun la 30 de grade, am batut din palme pe ritm de haleluya cu prieteni negri.

In 2007 lucram in Grecia ca ghid turistic, intr-o tara pe care am iubit-o si inca o iubesc, o limba si o arta culinara de care sint inca strins legata, o meserie in care ma simteam ca pestele in apa, intre colegi si prieteni extraordinari, cu salariu bunicel si perspective de marire, de a lua propriul tur al orasului Salonic. Eram multumita.

Deodata mi s-a raspuns la o aplicatie mai veche pentru un job in Qatar. Un loc despre care abia de stiam citeva lucruri, o slujba sub nivelul meu de pregatire si mult sub ce cistigam deja, perspective profesionale neimbucuratoare. Si totusi am simtit ca TREBUIE sa merg acolo. De ce?? m-au intrebat parintii si prietenii. Nu stiu, dar simteam ca trebuie sa merg.

La o luna dupa ce am ajuns in Qatar (in mijlocul lui august caldura si umiditatea zonei sint de-a dreptul neprimitoare), a inceput luna Ramadan. Si in fiecare zi, cu citeva minute inainte de chemarea la rugaciune de la sfirsitul zilei de post, ieseam afara si ramineam cu gura cascata de cit era de LINISTE! O liniste plina de pace si care-ti aducea un gen.. dulce de fericire in inima. Genul de fericire pe care il mai simtisem vag intre copacii de la bunica din gradina. Dar acum nu eram acasa, chiar dimpotriva eram intr-un mediu climateric si profesional putin spus neprietenos. In fiecare seara priveam cerul, copacii, tot din jur scufundat in acea LINISTE inaltatoare. Si apoi izbucnea adhan-ul! Ce minunatie!!!

Am inceput sa intreb ce-i cu religia asta, sa citesc si iar sa citesc. Auzeam mereu “cum poti sa te interesezi de religia oamenilor astora?”, fiindu-mi aratati musulmani care nu erau chiar exemple de pus in rama. Insa alhamdulillah am continuat studiul si cautarea.

In mai 2008 am spus shahada alhamdulillah. Si de atunci continui sa invat despre Islam, continui sa imi fac prieteni cu inimi frumoase de iubire de Allah, continui sa ma minunez in fiecare zi de maretia lui Allah.

Multumesc parintilor mei, care m-au indemnat mereu sa gindesc cu propriul cap si m-au sustinut mereu. Multumesc tatalui meu pentru discutiile interminabile ce le aveam pe balcon si mamei pentru imensa dragoste si rabdare. Nu am cuvinte, si nici nu cred ca trebuie, pentru a exprima dragostea ce le-o port. Bunul Allah sa-i calauzeasca si sa le dea mereu numai bine.

Un alt om important in cursul dezvoltarii mele ca individ, si automat a ajungerii la aceasta decizie, a fost profesorul meu de engleza, Allah sa aiba mila de sufletul lui si sa-i dea ce e mai bine pentru el. Am studiat la unul dintre liceele de top si, sub influenta hormonilor adolescentini poate, ne lovea uneori cite un atac de mindrie gratuita. El ne punea mereu cu picioarele pe pamint spunindu-ne ca “nu conteaza cite diplome de doctorat aduni una peste alta daca la sfirsitul zilei nu esti in stare sa vorbesti cu vatmanul de pe tramvaiul 5 (cea mai apropiata linie de tramvai de scoala noastra)”.

Imi vin in minte toti musulmanii pe care i-am intilnit si de la care am invatat lucruri extraordinare:

* sotul meu, una dintre cele mai mari inimi ce le-am intilnit vreodata, alaturi de care mi-e viata linistita si care imi e mereu suport, alinare, reamintire si exemplu, Allah sa-l rasplateasca numai si numai cu bine;

* sora Khadijah din Qatar, care are o casa adevarata biblioteca islamica mashaAllah;

* surorile de la Markaz Hooda din Dubai, unde am petrecut superbe zile de vineri si nu numai;

* Shk Yasir Qadhi, shk Mohammed Salah, shk Yusuf Estes, Nouman Ali Khan, sub cuvintele intelepte ale carora, la Conferinta de Pace de la Dubai, la doi ani de la convertire, am pus hijabul si din cuvintele si exemplul carora am invatat tare mult;

* dragile mele surori romance linga care locuiesc acum si care imi rabda multe si cu care as dori sa am mai mult timp de impartit;

* sora Gabi din Abu Dhabi, cu adresarea ei plina de coloana vertebrala si dragoste intru Allah;

* dragile surori pe care le-am cunoscut aici pe forum sau la fundatie si care isi au un loc tare special in viata mea; o voi aminti numai pe Sevinci, insa in spatele numelui ei sint toate celelalte surori pe care le iubesc nespus de dragul lui Allah

* fratii profesori de la Scoala Online alaturi de care, printre multe altele, am avut bucuria si binecuvintarea de a ajunge de la 0 barat la primii pasi increzatori in recitarea Quran-ului;

* fratii si surorile din Romania si nu numai cu care tin zilnic sau saptaminal legatura si pentru care am mare respect, admiratie si iubire de dragul lui Allah;

* fratii sau surorile din spatele unor ID-uri sau site-uri pe Internet, pe care nu i-am cunoscut personal, dar de la care am avut mereu de invatat. InshaAllah informatiile pretioase la a caror transmitere contribuie sa fie de mare folos cit mai multora si lor insisi. Primul video islamic, cu care mi-am petrecut ore intregi in primele luni dupa convertire, in care imi gaseam linistea din gindurile si framintarile acelei perioade a fost acesta de mai jos, inshaAllah sa fie alinare si bucurie si pentru altii asa cum mi-a fost si mie:

httpv://www.youtube.com/watch?v=mBnUOEqIu44

Allah sa va binecuvinteze pe toti, sa ne faca reprezentati intelepti si buni ai Islamului, sa deschida inimile si mintile a cit mai multor oameni, sa ne intareasca in cunoasterea folositoare, sa intareasca comunitatea noastra si sa ne tina departe de toate relele, sa ne faca sa ne regasim in gradinile Paradisului alaturi de Profeti. AMEEN.

Va rog sa luati aminte la cuvintele acestui nasheed, care mie imi merge direct la inima:

httpv://www.youtube.com/watch?v=b_nyhze4z5M

Traducerea nasheedului:

Si stiu ca Tu imi ierti pacatele
Si stiu ca Tu imi acoperi defectele
Dar imi fac griji, Doamne
Si pling din cauza regretelor
Cit de mult imi doresc sa nu-ti spun intr-o zi”
“Nu Te-am ascultat, ya Rabbi”Lacrimile imi siroiesc
Si sufletul meu se supune Dumnezeului creatiei
Robul tau nu te-a ascultat
Dar acum Te cheama
Iar lacrimile ii uda obrajiiSi daca am pacatuit
Iata-ma
Cu inima trista si lacrimi in ochi
Si daca am fost nepasator
Acum sint treaz
Iar cel ce se teme va merge in intuneric.(Profetul Muhammad, salallahu aleyhi wa salam, a spus: “Cel care se teme va merge in intuneric, iar daca merge in intuneric (adica si-a luat toate masurile pentru a-si atinge scopul), va ajunge la destinatia finala. Rasplata lui Allah este scumpa. Rasplata lui Allah este Al-Janna”.__________________sursa: Forum Islamul Azi
Source Link

Views: 0

0Shares