Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170
Un alt aspect al tolerantei religioase este faptul ca functiile erau acordate celor capabili, care le meritau, indiferent de credinta sau doctrina lor. Aceasta explica faptul ca medicii crestini au beneficiat de protecţia califilor din dinastiile Omeiazilor si Abbasizilor. Ei au detinut timp indelungat controlul asupra scolilor de medicina din Bagdad si din Damasc. Medicul crestin Ibn Asal a fost medicul privat al lui Marawan, in vreme ce Sarjun a fost secretarul sau. Marawan l-a numit pe Atanasius, cunoscut cu numele ultim Ishaq, intr-o serie de functii guvernamentale in Egipt, ajungand pana la postul de sef al divanurilor statului. El era bogat si influent; poseda patru mii de robi, numeroase case, sate, gradini si mult aur si argint; a construit o biserica in Ar-Raha din chiria a patru sute de pravalii pe care le poseda in acest oras. A fost intr-atat de vestit incat Abd al-Malik ben Marawan i-a incredintat educatia fratelui sau mai mic Abd al-Aziz, care a devenit ulterior guvernator in Egipt, tatal lui Omar ben Abd al-Aziz.
Unul dintre cei mai vestiti medici care s-au bucurat de o poziţie privilegiata din partea califilor a fost Jirjis ben Bakhtisu´, apropiat al califului AL-Mansur. Califul a avut grija ca el sa se bucure de tot confortul. Jirjis avea o sotie batrana si Al-Mansur i-a trimis trei sclave frumoase, insa el a refuzat darul, zicand: religia mea nu-mi ingaduie decat o singura sotie, cat timp ea se afla in viata. Al-Mansur a fost multumit de raspunsul lui si l-a cinstit si respectat si mai mult. Cand acesta s-a imbolnovit, Al-Mansur a poruncit sa fie gazduit la casa de oaspeti si s-a dus la el pe jos, interesandu-se de starea lui si atunci medicul i-a cerut ingaduinta sa se intoarca in tara lui pentru a fi inmormantat alaturi de parinti. Al-Mansur i-a propus sa se converteasca la islam pentru a ajunge in Paradis, insa el i-a raspuns: Prefer sa fiu împreuna cu parintii mei, fie in Paradis, fie in Infern. Al-Mansur a ras si a porucit sa se faca pregatirile pentru a fi condus si i-a daruit zece mii de dinari.
Crestinul Salmuya ben Banan a fost medicul califului AlMu´tasim.Al-Mu´tasima regretat foarte mult moartea sa si a poruncit sa fie inmormantat cu tamaie si cu lumanari, asa cum cerea religia lui.
Bakhtisu´ben Jibra´il a fost medicul califului Al-Mutawakkil, si se bucura de un atat de mare respect din partea lui incat se imbraca precum califul si avea o situatie foarte buna si o mare avere.
Tot astfel poetii si oamenii de litere in general se bucurau de o poziţie privilegiata din partea califilor si printilor, indiferent de religia si de doctrina lor. Stim cu totii pozitia deosebita pe care a avut-o AlAkhtal in epoca omeiada. El intra la Abd al-Malik fara sa ceara permisiunea, imbracat intr-o pelerina de matase si purtand un talisman si o cruce cu lant de aur atarnata la gat, in vreme ce vinul i se prelingea din barba. El est cel care i-a satirizat pe ansari intr-un lung poem, in care spunea: ”Si ticalosia sta ascunsa sub turbanele ansarilor”. Ansarii au foarte afectati de acest vers si l-au trimis pe mai marele lor An-Nu´man ben Basir, companion al Trimisul lui Allah – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! si aceasta a intrat la Abd al-Malik si si-a ridicat turbanul intrebandu-l: Vezi aici vreo ticalosie, emir al credinciosilor? Califul l-a linistit, fara sa-i faca vreun rau lui Al-Akhtal!
Indivizii s-au comportat si ei precum califii: ei legau prietenii cu oricine le placea, indifernt de apartenenta lor religioasa. Ibrahim ben Hilal Sabeanul, adica din secta Sabeenilor, a ajuns la cele mai inalte functii in stat. El a avut relatii bune si prietenii stranse cu oamenii de litere si cu oamenii de stiinta, incat atunci cand a murit, As-Sarif ar-Radi a compus o elegie in onoarea lui si se stie ca acest poet a fost siehul Hasimitilor Alawiti si autor al unor poeme nemuritoare, intre care un poem cu rima in dal, in care spunea:
“Ai vazut cum l-au purtat pe scanduri?
Ai vazut cum a disparut lumina intalnirilor?
Nu am crezut inainte ca tu sa fi coborat in tarana
Ca tarana se poate inalta deasupra muntilor”.
As-Sarif a continuat multa vreme dupa aceea sa-si aminteasca de el si sa-l planga in diverse ocazii. Odata, cand a trecut pe langa mormantul lui, a izbucnit in plans si a declamat:
“Le spun calaretilor care pleaca: Abateti-va,
Ca sa va arat o creanga vesteda a gloriei!
Te-am plans ca sa ma consolez pentru tine,
Dar bocetele nu au putut stavili dorul care a sporit.
Eu stiu ca plansul nu-ti este de nici un folos,
Insa eu incerc sa starnesc nadejdile”.
Cercurile stintifice ale califilor reuneau savanti apartinand unor religii si doctrine diferite. El le spunea: Cercetati orice voiti in domeniul stiintei, fara ca vreunul din voi sa faca deductii pornind de la cartea sa religioasa, pentru ca sa nu starneasca in felul acesta probleme confesionale.
La fel erau si cercuri stiintifice populare. Khalaf ben alMuthana a spus: Am vazut intalnindu-se la Basra zece la un loc, cei mai invatati si mai cunoscuti care ii stia lumea. Acestia erau: gramaticul AlKhalil ben Ahmad, care era sunnit, poetul Al-Humayri, care era siit, Salih ben Abd al-Quddus, care era eretic, Sufyan ben Mujasi´, care era kharijit safarid, Bassar ibn Burd, care era un poet destrabalat su´ubit, Hamad´Ajral, care era un eretic su´ubit, Ibn Ra´s al-Jalud, care era un poet evreu, Ibn Nazir, un teolog crestin, Omar ben al-Mu´ayyid, un zoroastru si Ibn Sinan al-Harraui, un poet sabean. Ei se intalneau si scrieau versuri si schimbau informatii, discutand intr-o atmosfera prietenasca, incat aproape ca nici nu observau aceste mari deosebiri de religie si doctrina dintre ei! Aceasta toleranta a patruns si in case si in familii. In aceeasi casa se puteau intalni patru frati care traiau in deplina intelegere: unul sunnit, al doilea șiit, al treilea kharijit, si al patrulea mu´talifilit.In aceeasi casa se puteau intalni un evalvios si un desfranat primul dedicandu-se adorarii lui, iar al doilea cufundandu-se in destrabalarea lui. Cartile de literatura mentioneaza ca exemplu doi frati care traiau in aceeasi locuinta: unul era evlavios si locuia la parter, iar celalat era destrabalat si locuia la etaj. Cel destrabalat si-a petrecut o noapte in compania unor prieteni, cantand si provocand zarva, ceea ce la deranjat pe cel evlavios, impiedicandu-l sa doarma. Cel evlavios a scos capul pe fereastra si a strigat la fratele cel destrabalat: Pamantul sa se scufunde si sa-i inghita pe cei care fac fapte rele! Iar cel destrabalat ia raspuns: Allah nu-i va pedepsi fara ca tu sa te afli printre ei …
Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link
Rromii și Creștinismul: O Relație Istorică și Spirituală
Originea relației dintre rromi și creștinism
Legătura rromilor cu creștinismul datează încă din perioada migrației lor în Europa, în jurul secolelor XIV-XV. Odată stabiliți în țările europene, rromii au intrat în contact cu diverse forme de creștinism:
Ortodoxismul în estul Europei.
Catolicismul în Europa de Vest și Centrală.
Protestantismul în zonele nordice și centrale.
În multe cazuri, convertirea rromilor la creștinism a fost facilitată de biserici locale sau a fost impusă de autoritățile vremii. Cu toate acestea, rromii și-au păstrat anumite elemente culturale distincte, fuzionându-le cu credințele creștine.
Creștinismul în viața spirituală a rromilor
Biserica și comunitatea
Biserica joacă un rol central în viața spirituală și socială a rromilor. Multe comunități rrome participă activ la slujbe, sărbători religioase și ritualuri creștine. Botezul, nunțile și înmormântările sunt ceremonii esențiale în care creștinismul este profund integrat în tradițiile rrome.
Sărbătorile religioase
Rromii celebrează cu entuziasm sărbătorile creștine majore, cum ar fi Paștele, Crăciunul și Rusaliile. Aceste ocazii sunt adesea marcate prin reuniuni de familie, mese festive și cântece tradiționale.
Credințe și superstiții
Deși sunt creștini, mulți rromi păstrează și elemente ale credințelor străvechi, cum ar fi superstițiile legate de noroc, spirite și purificare. Acestea coexistă adesea cu dogmele creștine, reflectând o sinteză unică între religie și tradiție.
Rolul misionarilor și al organizațiilor religioase
În secolul XX, diverse organizații religioase și misionari creștini au început să lucreze intens cu comunitățile rrome. Aceste inițiative au avut scopul de a:
Răspândi mesajul creștinismului.
Oferi sprijin spiritual și material.
Promova integrarea socială și educația.
Printre cele mai active grupuri se numără bisericile evanghelice și penticostale, care au înregistrat o creștere semnificativă în rândul rromilor. Aceste biserici pun accent pe experiențe spirituale intense, cântări și participare comunitară, aspecte care rezonează puternic cu cultura rromă.
Influența creștinismului asupra culturii rrome
Muzica religioasă: Rromii au adus o contribuție remarcabilă la muzica religioasă creștină. Cântările lor, adesea acompaniate de instrumente tradiționale, reflectă bucuria, suferința și speranța comunității.
Valori morale: Creștinismul a influențat profund valorile morale ale rromilor. Respectul pentru familie, ajutorul reciproc și credința în Dumnezeu sunt piloni esențiali ai vieții lor.
Arta și simbolurile religioase: Multe comunități rrome folosesc simboluri creștine, cum ar fi crucile, în decorațiunile lor artistice sau pe monumentele funerare.
Provocările rromilor creștini
Deși creștinismul a fost o sursă de sprijin spiritual, rromii creștini se confruntă cu anumite provocări:
Discriminarea: În unele cazuri, rromii sunt excluși chiar și din comunitățile religioase pe motive de prejudecăți.
Accesul limitat la biserici: În zonele rurale, lipsa infrastructurii poate împiedica participarea la viața religioasă.
Conflictul între tradiție și religie: Unele practici tradiționale pot intra în conflict cu dogmele stricte ale anumitor confesiuni creștine.
Concluzie
Relația dintre rromi și creștinism este una complexă și profundă, bazată pe o fuziune între credințele tradiționale și valorile religioase creștine. De-a lungul istoriei, această legătură a contribuit la formarea unei identități spirituale unice, care continuă să joace un rol esențial în viața rromilor. Înțelegerea acestei relații poate fi un pas important spre promovarea respectului și dialogului intercultural.
Religia în Elveția este predominant creștinism . Conform sondajului național al Oficiului Federal de Statistică Elvețian , [ a ] în 2020, creștinii reprezentau 61,2% din populația rezidentă (cu vârsta de cincisprezece ani și mai mult), dintre care 33,8% erau catolici , 21,8% protestanți elvețieni și 5,6% % erau adepți ai altor confesiuni creștine (aproximativ jumătate ortodocși și jumătate alți protestanți). [ 3 ] Proporția creștinilor a scăzut semnificativ din 1980, când ei constituiau aproximativ 94% din populație; în același interval de timp, rezidenții elvețieni neafiliați au crescut de la aproximativ 4% la 31% din populație, iar persoanele care profesează religii necreștine au crescut de la aproximativ 1% la 7% din populație. [ 3 ] În 2020, conform registrelor bisericești, 35,2% din populația rezidentă erau membri înregistrați ai Bisericii Catolice a țării, în timp ce 23,3% erau membri înregistrați ai Bisericii Protestante din Elveția . [ 4 ] [ b ]
Religia în Elveția (cu vârsta peste 15 ani, 2022) [ 1 ] [ a ]
Islam (5,9%) Alte religii (1,3%) Nedeterminat (0,9%)
Ceasuri mari tipice care caracterizează turnurile bisericilor protestante elvețiene; aici turnurile Sf. Petru si Fraumünster din Zürich .
Creștinismul a fost adoptat de strămoșii galli (în mare parte helveți ) și germani (în mare parte alemani ) ai elveției moderne, respectiv, între dominația romană târzie din secolele al IV-lea și al V-lea, cea dintâi, iar între dominația francă din secolele al VI-lea și al VII- lea . din urmă, abandonând păgânismele lor indigene galo-romane și germanice . Vechea Confederație Elvețiană , care a început să apară în secolul al XIII-lea, a rămas în întregime catolică până în secolul al XVI-lea, când a devenit unul dintre centrele Reformei Protestante și majoritatea elvețienii s-au alăturat mișcării protestante a calvinismului . [ 5 ] Conflictele și chiar războaiele civile dintre protestanți și catolici au persistat până la Războiul Sonderbund din 1847, după care libertatea de conștiință a fost stabilită prin lege — numai pentru creștini. [ 6 ] Discriminarea legală împotriva evreilor și unele restricții împotriva Bisericii Catolice au persistat, respectiv, până la sfârșitul secolului al XIX-lea prima și, respectiv, la sfârșitul secolului al XX-lea cea din urmă. [ 7 ] La începutul secolului al XX-lea, Elveția avea o majoritate absolută de protestanți (aproximativ 60%) și o populație mare de catolici (aproximativ 40%); de la sfârșitul secolului al XX-lea și de-a lungul secolului al XXI-lea, componența religioasă a țării s-a schimbat semnificativ, cu o creștere a populației nereligioase, o scădere bruscă a protestantismului la aproximativ două zecimi din populație și o scădere mai puțin accentuată a catolicismului către aproximativ trei zecimi din populaţie. [ 3 ]
* 1900–1960: populația totală (de orice vârstă) numărată. 1970–2000: populația totală (vârsta 15+) numărată. Începând din 2010: extrapolat la populația totală (vârsta 15+).
Religiile în Elveția pe zone geografice la începutul secolului al XX-lea. Pagina dintr-un atlas școlar din colecția Muzeului Evreiesc din Elveția .Religii în Elveția, după municipalitate , în 2016.
* Include alți creștini, musulmani și alte religii.
Religie după origine etnică, sex, vârstă și educație
Potrivit Oficiului Federal de Statistică Elvețian, pe baza datelor cumulate colectate între 2013 și 2017, au existat diferențe semnificative în afilierile religioase ale celor mai comune cinci grupuri etno-naționale din Elveția: cetățenii elvețieni erau în mare parte creștini (73%), împărțiți în mod egal. între catolici (37%), protestanții elvețieni (31%) și alți creștini (5%); marea majoritate a cetățenilor italieni și portughezi care trăiau în Elveția erau catolici (77% și, respectiv, 74%); jumătate dintre cetățenii germani din Elveția nu erau afiliați, în timp ce creștinii erau minoritari, reprezentând 47%; iar francezii din Elveția erau în mare parte neafiliați (55%), în timp ce doar 38% dintre ei erau creștini. [ 15 ]
Conform sondajului structural național din 2020, creștinismul era religia a 61,2% din populație, dintre care 33,8% erau catolici, 21,8% protestanți elvețieni – aproape toți adepți ai calvinismului -, iar 5,6% erau adepți ai altor confesiuni creștine – inclusiv creștini ortodocși , luterani , evanghelici fără confesiuni , martori ai lui Iehova și alte mișcări creștine. [ 3 ] Creștinismul a scăzut semnificativ începând cu anii 1970, la început în centrele urbane și mai târziu și în zonele rurale. [ 7 ]
Islamul este a doua religie ca mărime din Elveția după creștinism, [ 7 ] la care a aderat 5,4% din populație în 2020. [ 3 ] Musulmanii elvețieni sunt în cea mai mare parte de origine străină (în cea mai mare parte, de origine arabă , cei din regiunile galo-romane și mai ales de ascendență balcanică , turcă și iraniană cei din regiunile germanice), deși există un număr tot mai mare de convertiți nativi elvețieni. [ 17 ] Evreii religioși reprezentau 0,2% din populația elvețiană în 2020. [ 3 ] Alte religii prezente în țară includ hinduismul și budismul , practicate atât de elvețienii locali care au alimentat interesul pentru doctrinele orientale, cât și de imigranții din Asia . [ 17 ] Există un templu taoist , Ming Shan (明山, „Muntele Luminii”), situat în Bullet , Vaud , și construit conform regulilor feng shui ; este sediul Asociației Taoiste Elvețiene și principalul centru din Europa al tradiției taoiste Wujimen (无极门, „Poarta Infinitului ”), [ d ] care își are originea în Munții Min din Sichuan , China . [ 18 ] În ţară există şi diverse mişcări religioase noi , printre care una dintre cele mai influente a fost Antroposofia derivată din teosofie ; Societatea Antroposofică a fost înființată de ocultistul austriac Rudolf Steiner în anii 1920 și 1930 la Dornach , Solothurn , și este cunoscută pentru promovarea renumitelor școli Waldorf . [ 19 ]
Strămoșii elvețienilor moderni au fost helveții galici și reticieni galiciți , care între secolul I î.Hr. și secolul al IV-lea au fost romanizați și au devenit parte a Imperiului Roman , și popoarele germanice care au stabilit zona Elveției moderne în perioada migrației. între secolul al VI-lea și al VII-lea, după prăbușirea puterii romane; și anume alemanii care au așezat regiunile estice și și-au menținut limba germană alemana și burgunzii care au stabilit marginile de vest ale Elveției și Burgundiei moderne și au fost asimilați de galo-romani. [ 20 ] Între secolele al VIII-lea și al IX-lea, granița lingvistică dintre regiunile vestice de limbă galo-romană și regiunile de limbă alemană centrală și vestică se formase deja clar, iar între secolele XIII și XIV Podișul Elvețian a devenit complet alemannic- vorbitor. [ 20 ] Puncte de vorbitori reto-romanci au persistat în văile izolate din regiunea de sud-est a Elveției moderne. [ 20 ]
O inscripție romană cu simbolul Chi Rho în Sion , datată 377, este cea mai veche înregistrare databilă a creștinismului de pe teritoriul Elveției moderne. [ 21 ] Galo-romanii au abandonat sincretismul galo-roman și au adoptat creștinismul deja între secolele al IV-lea și al V-lea. Alemanii, inițial practicanți ai păgânismului germanic , au devenit creștini între secolele al VI-lea și al VII-lea, când zona era sub Imperiul franc ; creștinizarea galilor a fost promovată la început de oficiali romani și de proprietarii locali, în timp ce creștinarea ulterioară a alemaniilor a fost realizată mai ales de mănăstiri . [ 17 ] Din punct de vedere teologic monoteist , creștinismul timpuriu a integrat politeismul popular transformându-l în cultul sfinților creștini . [ 17 ]
Secolul XIII-XVII: catolicismul și reforma calvină în vechea Elveție
La începutul secolului al XIII-lea, Vechea Confederație Elvețiană a început să apară în interiorul Sfântului Imperiu Roman dintr-un pact între cantoanele Uri , Schwyz și Unterwalden pentru a rezista puterii Casei de Habsburg ; pactului i s-au alăturat curând alte teritorii și orașele Zürich , Berna și Basel , care doreau să rămână independenți de Habsburgi și de Ducii de Burgundia . [ 22 ] În secolele următoare, confederația sa extins pe întregul teritoriu al Elveției moderne ca o rețea de alianțe și relații tributare. [ 5 ] Confederația elvețiană a rămas în întregime catolică până în secolul al XVI-lea, [ 23 ] deși cu mici comunități de evrei atestate în orașele elvețiene încă din secolul al XII-lea. [ 17 ] Informații suplimentare:
În secolul al XVI-lea, Elveția a fost măturată de ideile Reformei Protestante și a devenit centrul mondial al mișcării protestante a calvinismului , la care s-au convertit majoritatea elvețienilor. [ 5 ]Anabaptismul și reforma radicală , iar în secolul următor pietismul , au făcut de asemenea incursiuni în Elveția. [ 17 ] Dezvoltarea protestantismului a fost strict legată de creșterea puterii orașelor și a breslelor lor de artizani și negustori; elemente ale creștinismului legate de viața agrară, cultul sfinților și imaginilor și monahismul au fost desființate, iar viața religioasă a devenit centrată nu pe ritual, ci pe învățătura morală extrasă din interpretarea Bibliei . [ 17 ] Canoanele alemannice Zürich , Berna , Basel și Schaffhausen au fost primele care au adoptat oficial noua religie sub influența lui Huldrych Zwingli , în timp ce Geneva a devenit centrul mișcării sub stăpânirea lui Ioan Calvin , care era de origine franceză . . [ 22 ] Geneva a ajuns să fie cunoscută drept „Roma calvină” sau „Roma protestantă”. [ 17 ] Alte zone ale Elveției au rămas catolice. [ 23 ] În timpul Contrareformei adoptate de Biserica Catolică în Conciliul de la Trent (1545–1563) pentru a împiedica răspândirea mișcărilor protestante, Geneva și alte cantoane protestante au devenit paradisuri de refugiu pentru calviniștii din alte părți și în secolul al XVII-lea. Elveția i-a întâmpinat pe hughenoții francezi care au fugit din Franța după Edictul de la Nantes (1598), prin care Henric al IV-lea le-a acordat libertatea în Franța, a fost revocat de Ludovic al XIV-lea prin Edictul de la Fontainebleau (1685). [ 22 ]
Au apărut conflicte și chiar războaie civile între cantoanele și districtele cantoanelor protestante și catolice. [ 5 ] Pentru a evita ruperea sistemului de alianțe între teritorii, confederația a adoptat principiul exclusivității teritoriale a religiei ( cuius regio, eius religio ), recunoscând astfel pluralitatea confesiunilor creștine pe plan constituțional, deși în zone de mixt. apartenența religioasă, inclusiv Aargau , Thurgau , împrejurimile St. Gallen , Grisons și Geneva, au continuat conflictele armate între catolici și protestanți. [ 5 ] Paritatea constituțională completă a celor două confesiuni a fost atinsă prin patru Landfriede (păci terestre), prima în 1529 și a patra în 1712. [ 23 ] Între timp, confederația elvețiană a fost recunoscută ca fiind pe deplin independentă de Sfântul Imperiu Roman. ca parte a Păcii din Westfalia din 1648. [ 22 ] În cadrul protestantismului s-au dezvoltat pentru prima dată ideile embrionare despre separarea vieții spirituale de viața seculară; în Elveția, cantoanele protestante au devenit motoarele inovației economice, politice și sociale ale țării, în timp ce cantoanele catolice ar fi rămas agrare și înapoiate până în secolul al XIX-lea. [ 17 ]
Secolul al XVIII-lea – al XIX-lea: Republica Helvetică, Războiul Sonderbund și Constituția din 1848
Principiul exclusivității religiei în regiunile autonome a rămas în vigoare până în 1798; cine nu dorea să facă parte din religia oficială a unui teritoriu putea emigra, dar trebuia să-și părăsească toate averile, deși câteva cantoane protestante acordau un milostiv ius emigrandi (dreptul de emigrare). [ 24 ] Republica Helvetică de scurtă durată , înființată ca republică soră a Franței între 1798 și 1803, a fost un stat laic conform principiilor Revoluției Franceze . [ 25 ] După sfârșitul Republicii Helvetice și restaurarea Elveției ca confederație de state, conflictele dintre catolici și protestanți au apărut din nou, deși revoltele populare de după 1830 au determinat multe cantoane să adopte constituții liberale care acordau libertatea religioasă. [ 25 ] În 1845, două cantoane catolice din centrul Elveției, și anume Fribourg și Valais , au format o ligă separată, Sonderbund , care s-a opus protestanților și liberalilor. [ 25 ] Pe măsură ce mai multe cantoane s-au alăturat fracțiunii protestante și liberale decât Sonderbund , dieta generală a cantoanelor a cerut dizolvarea acestuia din urmă. [ 25 ] A urmat un război civil, Războiul Sonderbund , în 1847, care a dus la înfrângerea forțelor catolice și la stabilirea Elveției ca republică federală în 1848, în conformitate cu Constituția Federală Elvețiană . [ 26 ]
Constituția din 1848 a declarat Elveția o țară multilingvă și multireligioasă; libertatea de conștiință a fost recunoscută ca drept fundamental, deși numai pentru creștini. [ 27 ] Cu toate acestea, cantoanele au continuat să aibă responsabilitatea asupra reglementării detaliate a relațiilor dintre biserică și stat, iar acest lucru a condus la sisteme diferite, variind de la separarea totală la bisericile oficiale ( Landeskirchen ) cu o recunoaștere oficială subordonată a altor biserici. [ 28 ] [ e ] Discriminarea legală împotriva necreștinilor precum evreii a continuat, deoarece nu aveau nici libertate de stabilire, nici libertate de cult, ei puteau trăi doar în cele două „sate evreiești” Endingen și Lengnau și își puteau îngropa. mort numai pe o insulă desemnată din Rin ; interdicțiile privind stabilirea și cultul evreiesc au fost abolite odată cu revizuirea constituției în 1866 și respectiv 1874. [ 7 ]
Secolul 20–21: abrogarea restricțiilor rămase și diversificarea religioasă
Revizuirea constituției din 1874 a introdus unele restricții împotriva instituțiilor catolice: interzicerea Societății lui Isus (iezuiți), interzicerea mănăstirilor și interzicerea alegerii grefierilor în cele mai înalte autorități federale; aceste norme au fost desființate, respectiv, în 1979, 1999 și, respectiv, 2001. [ 29 ] Interdicția asupra iezuiților a fost abrogată din constituție prin vot popular, din care a rezultat că 54,9% dintre elvețieni erau în favoarea ridicării interdicției. [ 30 ] [ 31 ] În același timp, revizuirea constituției din 1874 a asigurat în sfârșit câteva principii seculare fundamentale: separarea căsătoriei civile de căsătoria religioasă și separarea predării religiei de restul educației. [ 28 ] În următoarele decenii, libertatea de cult și principiile laice, combinate cu libera circulație a populației, au slăbit treptat sistemul de exclusivitate teritorială a religiilor, care era caracteristic vechii Elveții. [ 28 ] Cu toate acestea, în 1980, un vot popular pentru a măsura separarea completă a bisericii și a statului a dus la opoziție față de o astfel de schimbare, cu doar 21,1% votând în sprijin, astfel încât sistemul Landeskirchen a fost păstrat. [ 32 ]
La începutul secolului XX, Elveția avea o majoritate absolută de protestanți, aproximativ 60%, și o populație mare de catolici, aproximativ 40%. [ 33 ] După cel de-al Doilea Război Mondial , componența religioasă a țării a început să se schimbe semnificativ; imigrația muncitorilor din Italia și Spania a susținut o creștere a populației catolice până în 1970. [ 7 ] Geneva, cândva „Roma protestantă”, a devenit în 1948 centrul ecumenismului creștin mondial , găzduind Consiliul Mondial al Bisericilor . [ 17 ] Interesul în rândul localnicilor a adus în Elveția religiile orientale , în principal hinduism și budism , mai întâi ca sisteme intelectuale, ulterior stabilite ca religii practicate prin valuri de imigrație spre sfârșitul secolului. [ 17 ] Aceeași tulpină de sinteză comparativă a religiilor lumii care în secolul al XIX-lea dăduse naștere teozofiei și chiar mai devreme francmasoneriei (prezentă în rândul elitelor din Elveția încă din secolul al XVIII-lea), la începutul secolului al XX-lea a dus la înființarea Antropozofia în Elveția de ocultistul austriac Rudolf Steiner . [ 17 ] Începând cu mijlocul anilor 1970, noi valuri de migrație au adus în Elveția populații creștine ortodoxe și islamice din Balcani , care au crescut în anii 1990 odată cu primirea refugiaților care fugeau de războaiele iugoslave . [ 7 ] Ca o consecință, islamul a devenit astăzi a doua religie ca mărime din țară după creștinism. [ 7 ] În același timp, identificarea cu, practica creștinismului și apartenența la bisericile creștine tradiționale au început să scadă, mai întâi în centrele urbane din Zürich, Basel și Geneva, și apoi și în zonele rurale. [ 7 ] De atunci, protestantismul a scăzut la aproximativ două zecimi din populație, iar catolicismul la aproximativ trei zecimi din populație, în timp ce proporția de elvețieni care nu cred în nicio religie a crescut de aproximativ treizeci de ori. [ 3 ]
Legislație și libertate religioasă
Moscheea cu minaret din Wangen bei Olten , cantonul Solothurn . Inaugurată în iulie 2009, această moschee a declanșat inițiativa populară din acel an care a interzis construirea oricăror alte turnuri de moschee în Elveția.
Statul federal elvețian nu are nicio religie oficială și nu favorizează nicio religie, iar la nivel federal nu există nici un birou administrativ care să se ocupe în mod specific de chestiuni religioase, astfel încât la acest nivel biserica și statul sunt complet separate. [ 34 ] Deși preambulul Constituției Federale Elvețiene începe În numele lui Dumnezeu Atotputernic! , puterea superioară invocată nu trebuie să fie intenționată în sens creștin, ci ca putere superioară a oricărei religii. [ 34 ] Potrivit Constituției, relația dintre biserici și stat trebuie să fie guvernată de cantoane înseși, astfel încât cele douăzeci și șase de cantoane să aibă douăzeci și șase de sisteme diferite de legislație în materie religioasă. [ 34 ] Dacă un membru al Consiliului Federal primește comunități religioase, aceasta se întâmplă doar sub forma unei delegații a reprezentanților tuturor comunităților religioase majore ale țării, astfel încât nicio religie nu are acces privilegiat la autoritatea federală supremă. [ 34 ] Majoritatea politicienilor păstrează o anumită distanță față de comunitățile religioase, iar partidele politice cu caracter religios înființate chiar de comunitățile religioase sunt marginale, astfel încât ideile religioase au o importanță mică în procesul politic elvețian contemporan. [ 34 ]
Legea definește că școlile publice elvețiene trebuie să fie neutre din punct de vedere religios și că predarea studiilor religioase în școlile publice nu trebuie să se identifice unilateral cu nicio religie sau proseită pentru aceasta. [ 35 ] Mai mult, simbolurile religioase sunt interzise să fie afișate de către școlile publice și oficialii școlilor publice, fie că este vorba despre crucifixe în sălile de clasă sau basma ale profesoarelor musulmane. [ 36 ] Statul permite comunităților religioase sau filozofice să înființeze școli private confesionale, deși acestea sunt încă supravegheate de stat, care impune anumite cerințe și efectuează inspecții; există școli private protestante, catolice, Montessori , Waldorf (antroposofice), evreiești și planuri pentru școli islamice. [ 35 ]
Articolul 15 din Constituție protejează drept drepturi fundamentale ale cetățenilor individuali credința în orice religie sau necredința în orice religie, precum și desfășurarea activităților de cult religios , singur sau în comunitate cu alții, și precizează că „nimeni nu poate fi forțat. „a crede într-o religie sau a participa la activități religioase; [ 37 ] articolul 36 introduce, de asemenea, o limitare a acestor drepturi în cazul în care amenință ordinea publică sau dacă încalcă drepturile fundamentale ale altora, de exemplu interzicerea sacrificării rituale, deoarece este în conflict cu legile elvețiene privind animalele și limitarea anumitor practici misionare publice. [ 38 ] Articolul 261 din Codul penal elvețian pedepsește tulburarea rău intenționată sau batjocorirea publică a credințelor religioase și a practicilor religioase, precum și dezonoarea locațiilor și a obiectelor de cult. [ 39 ]
În timp ce statul federal este complet neutru în materie de religie, fiecare canton poate recunoaște comunitățile religioase individuale ca persoane juridice de drept public datorită suveranității lor bisericești, supunându-le astfel unor condiții mai bune decât comunitățile religioase nerecunoscute – este cazul Landeskirchen . [ 40 ] Utilizarea taxelor cantonale pentru a sprijini bisericile cantonale a fost considerată legală de către Curtea Supremă Federală , chiar dacă acestea sunt colectate de la persoane juridice (de exemplu, corporații) a căror acționari sunt cetățeni nereligiosi sau cetățeni de religii nerecunoscute. [ 41 ] [ 42 ] Informații suplimentare:
Unii observatori au identificat o discriminare persistentă împotriva evreilor și musulmanilor în Elveția; în timp ce cazurile de hărțuire au fost în mare parte verbale, după 2016 au existat câteva rapoarte de agresiune fizică împotriva evreilor, iar cimitirele musulmane au fost ținta actelor de vandalism. [ 43 ] Într-un referendum din noiembrie 2009 , 57,5% dintre alegătorii elvețieni au aprobat o inițiativă populară care interzicea construirea de minarete ca parte a moscheilor islamice elvețiene (deși cele patru minarete ale moscheilor existente în Zürich , Geneva , Winterthur și Wangen bei Olten erau nu a fost afectat retroactiv și a rămas pe loc). [ 44 ]
În 2023, țara a primit nota 3 din 4 pentru libertatea religioasă. [ 45 ]
Din 2010, statisticile privind apartenența religioasă în Elveția furnizate de Oficiul Federal de Statistică Elvețian se bazează pe o anchetă structurală națională a 200.000 de persoane cu vârsta de 15 ani și mai mult (corespunzând la 2,5% din populația rezidentă totală). Datele sunt extrapolate pentru a obține rezultate statistice pentru întreaga populație (cu vârsta de 15 ani și peste). Aceste rezultate sunt estimări supuse unui anumit grad de incertitudine indicat de un interval de încredere , dar prin fuzionarea eșantioanelor (pooling) de la câțiva ani este posibil să se obțină rezultate mai precise. Prin urmare, este posibil ca cifrele anchetei structurale să nu fie în întregime comparabile cu colectarea datelor înainte de 2010 bazată pe cifrele recensământului (numărând fiecare persoană care locuiește în Elveția) sau cu numărul oficial anual de membri ai bisericii. [ 2 ] Statistici precise despre apartenența bisericilor în rândul populației totale din Elveția sunt disponibile numai pentru organismele religioase înregistrate oficial (și plătitoare de impozite bisericești ), și anume Biserica Catolică din Elveția și Biserica Protestantă din Elveția ( Landeskirchen ). Din cauza suprapunerii suprafețelor bisericești, nu există date separate despre membrii bisericii din cantonul Appenzell Rhoden Experient și cantonul Appenzell Rhoden Interior. În mod tradițional, procentul de protestanți este mare în Ausserrhoden, în timp ce catolicii formează o majoritate în Innerrhoden. Tradiția Wujimen este axată pe venerarea stelelor, în special Ursa Major , folosită pentru a găsi steaua polară la polul nord ceresc și apoi principiul imuabil în inima tuturor ființelor.
Separarea totală a bisericii și a statului era caracteristică cantoanelor Geneva și Neuchâtel , în timp ce cantoanele protestante Berna și Vaud și cantoanele catolice Fribourg și Valais aveau o biserică de stat. [ 17 ]
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.