Tag: Allah

Fenomene paranormale – partea 1

  Se pune întrebarea: Dacă sufletele nu se pot reîntoarce în acestă lume, care este explicaţia pentru fenomene de apariţii fizice ale persoanelor decedate, comunicarea cu acestea prin mijocitori (medium), mesaje transmise prin diverse metode (ex: tabla ouija)? Cum este posibil ca aceste siprite să cunoască date exacte despre viaţa şi carcaterul celui mort? Răspuns […]

 
Se pune întrebarea:
Dacă sufletele nu se pot reîntoarce în acestă lume, care este explicaţia pentru fenomene de apariţii fizice ale persoanelor decedate, comunicarea cu acestea prin mijocitori (medium), mesaje transmise prin diverse metode (ex: tabla ouija)? Cum este posibil ca aceste siprite să cunoască date exacte despre viaţa şi carcaterul celui mort?

Răspuns din punct de vedere al Islamului
Apariţiile sunt nişte fenomene pretinse a fi reale încă din cele mai vechi timpuri.

Aceste apariţii sunt de cele mai multe ori sunt fie nălucirile unor persoane, fie trucuri folosite pentru câştiguri materiale, fie unele deviaţii psihologie ale unor persoane.

Rare sunt cazurile reale, iar în ele sunt implicate jinnii, care de cele mai multe ori voiesc să-i amăgească pe oameni şi să le zdruncine credinţa pe care o au, multă sau puţină.

Din punct de vedere al Islamului, aceia care pretind că vorbesc cu sufletele morţilor sunt mincinoşi şi sunt consideraţi ca nefiind musulmani, chiar dacă s-au născut aparţinători ai acestei religii.

fenomene paranormaleJinii – fiinţe create de Allah (swt) din flăcări de foc fără fum – interferează cu oamenii pentru că împart cu ei această lume. Unii dintre ei sunt musulmani (se supun Legilor lui Allah swt), iar alţii sunt răufăcători şi răzvrătiţi, care sfidează Legile lui Allah (swt) şi ei mai sunt numiţi şi şeitani (diavoli).

Cei care sunt nesupuşi precum sunt oamenii cei necrdincioşi, se apropie de om în chip nevăzut, pentru că ei nu pot fi percepuţi de ochiul uman, şi le insuflă anumite idei.

Jinnii pot lua înfăţisări care pot fi asemănate cu oamenii, dar acelea sunt doar aparenţe.

De exemplu: în ziua Bătăliei de la Badr, un jinn care a luat înfăţişarea lui Suraqa bin Malik s-a dus la Qurayşiţi. La acest incident se face referire în sura Al-Anfaal verset 48:
Şi [adu-ţi aminte] când Şeitan le-a înfrumuseţat faptele lor, zicând:”Nu este învingător pentru voi printre oameni astăzi, căci eu sunt aliat cu voi!” Dar când cele două oşti s-au văzut una pe cealaltă, atunci s-a întors el pe călcâie şi a zis: “Eu nu am nici o legătură cu voi! Eu văd ceea ce voi nu vedeţi! Eu mă tem de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!”

Un alt incident este cel relatat de Abu Hurayra (ra) care fiind numit păzitor al colectei pentru Eiidu_l Fitr era însărcinat să ţină contul acelopr donaţii. Un jinn venea în fiecare seară şi fura din daruri, sub înfăţişarea unui om. De fiecare data când era prins avea o scuză credibilă, precum că e sărac, are mulţime de datori, şi alte asemnea. Abu Hurayra se îndura de el, pentru că acele daruri erau tocmai pentru oameni săraci, numai că acela nu era om, ci jinn, şi făcea acestea pentru a-l necăji pe Abu Hurayra.
A se vedea hadith-ul 3/505 Sahiih Al-Bukharii

Aceste Ahadith dovedesc faptul că jinni pot lua înfăţisări ale oamenilor, fie ei morţi ori vii, şi fac anumite trucuri în locuri despre care ştiu că oameni se tem: cum ar fi mormite, lăcaşuri de cult, locuri pustii, locuri întuncate, etc. în ideea de a-i amăgi din duşmănie, spre idolatrie.

Source Link

Views: 5

Fenomene paranormale – partea a 2-a

  Şeicul Ibn Taymiia – Allah (swt) fie mulţumit de el – a explicat: “A venera mormitele e primul pas pre politeism; de aceea unii aud voci venind dinspre acele mormite, aţii au viziuni, sunt martorii unor fenomene în care forţe stranii se manifestă, şi care sunt considerate ca fiind miracole ale celor morţi care […]

 

fenomene paranormaleŞeicul Ibn Taymiia – Allah (swt) fie mulţumit de el – a explicat: “A venera mormitele e primul pas pre politeism; de aceea unii aud voci venind dinspre acele mormite, aţii au viziuni, sunt martorii unor fenomene în care forţe stranii se manifestă, şi care sunt considerate ca fiind miracole ale celor morţi care au fost dintre cei pioşi, numai că ceea ce văd sau aud sunt jinni şi diavoli.
Unii spun că mormitele s-au despicat, şi cel mort a ieşit afară şi le-a vorbit şi i-a îmbrăţişat. Acestea se întâmplă de cele mai multe ori lângă mormintele unor apostoli, sau chiar a unor oameni obişnuiţi. Şi acele aparţii tot de la Şaitan sunt. Uneori, apare şeiatn cu chip de om şi spune: «Eu sunt Profetul cutare, ori eu sunt şeicul cutare, ori eu sunt învăţatul cutare» care este cu adevărat o minciună. Şi şeitanii sunt aşa de convingători în amăgirile lor că acela care îi vede chiar crede că acela care i s-a arătat este cel mort, ori sfântul cel venerat. Insă, cel care crede va ştii cu siguranţă că apariţia aceea este o amăgire a lui Satan. ”

In Sunna este explicat că fiecare om are un corespondent jinn care îl înoţeşte peste tot. Acest soi de jinn se numeşte «qariin» şi el instigă la fapte rele.

Trimisul lui Allah a spus: „Fiecăruia dintre voi i s-a atribuit câte un jinn.” A fost întrebat: „Chiar şi tu, o, Trimisul lui Allah, ai unul?” E, Profetul a răspuns: „- Chiar şi eu, numai că Allah (swt) m-a ajutat şi s-a supus. Acum el spune numai ceea ce se cuvine.”

In cazurile în care se pretece „miracolul” în care „spiritul invocat” dă detalii foarte exacte despre viaţa şi caracterul celui mort, mecanismul e simplu: qariin-ul mijolcitorului i-a legătura cu cel care a fost qariin-ul mortului şi acela îi dă detalii exacte despre viaţa şi faptele celui mort.

Desigur că acela care apelează la astfel de mijloace de „comunicare” deja şi-a indus starea de a admite orice din dorinţa de a depăşi barierele dintre cele două lumi şi primeşte acestea ca pe nişte „minuni”, dar ele nu sunt decât amăgiri, pentru că el nu „comunică” cu cel mort, ci cu jinnul acela păcătos.

Acestea toate sunt amăgiri ale diavolului spre a-l abate pe om de la Calea cea drepată strecurându-i în suflet îndoieli de genul «dar dacă…, poate că…., de ce nu ar fi posibilă şi întorcerea sufletului de vreme ce „există” aceste manifestări la care am fost martor?».

Ce urmăreşte Șaytaan cu ceste amăgiri: ca oamenii să creadă în „puterea celor morţi” numai că această aşa zisă putere provine din trucurile lui Satan, iar omul care ajunge să îi venereze pe cei morţi, în fapt, venerează puterea lui Satan de a-i amăgi.

In zile noastre cultul şi venerarea morţilor a luat o amploare extraordinară şi a ajuns să îi amăgească şi pe cei care cred că încă se mai închină Unuia Dumnezeu.

 

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 8

Conștiința

F. Gulen   Conştiinţa, care este definitorie în a-l face pe om să fie şi să se simtă fiinţă umană, este un mecanism spiritual care voieşte, simte, percepe şi este înto­deauna deschis către eternitate. Voinţa, simţirea, mintea şi inima, care sunt „simţurile” sau facultăţile perceptivităţii spiritului, sunt şi cele mai puternice forţe ale conştiinţei, prin […]

F. Gulen

 

Conştiinţa, care este definitorie în a-l face pe om să fie şi să se simtă fiinţă umană, este un mecanism spiritual care voieşte, simte, percepe şi este înto­deauna deschis către eternitate.

Voinţa, simţirea, mintea şi inima, care sunt „simţurile” sau facultăţile perceptivităţii spiritului, sunt şi cele mai puternice forţe ale conştiinţei, prin care omul poate atinge perfecţiu-nea omenească în această lume şi fericirea veşnică şi vederea Atotputernicului în lumea viitoare.

Constiinţa este o oglindă limpede şi luminoasă a existenţei lui Allah, şi tot ea este fără de pereche în a-L recunoaşte şi a-L face cunoscut şi altora, dar numai dacă are ochi care să ştie să privească.

Conştiinţa colectivă este un judecător drept şi nemincinos, şi de aceea trebuie să-i acceptăm judecăţile şi să o recunoaştem ca arbitru în disputele noastre.

Cu cât este omul mai disciplinat din punct de vedere inte­lectual şi spiritual, cu atât gândurile şi acţiunile sale sunt mai consecvente şi mai armonioase, şi cu cât conştiinţa omului este mai deschisă către tărâmurile de dincolo, cu atât purtă-rile sale sunt mai bine inspirate şi călăuzite de Divinitate.

Deoarece conştiinţa este facultatea de simţire şi de percepţie a spiritului, ea a fost mereu privită ca fiind deschisă către tă-râmurile de dincolo, în afara spaţiului, guvernată de criterii trainice şi la fel de curată ca îngerii.

Există mulţi judecători şi mai toţi judecă pe baza aceloraşi surse, dar judecăţile lor pot fi diferite; conştiinţa este însă un judecător cu o asemenea forţă de pătrundere încât poate da judecăţi pe baza adevărului şi judecăţile sale nu trădează ni-ciodată pe nimeni.

Conştiinţa colectivă este percepţia, discernământul şi înţelegerea la nivelul marii majorităţi, şi de aceea rareori greşeşte, mai ales atunci când cunoaşterea sa se sprijină pe o sursă de inspiraţie Divină.

Datoria este ceea ce ne porunceşte Allah şi ceea ce Profeţii îndeplinesc şi împărtăşesc altora. Ea trebuie acceptată şi îndeplinită de fiecare. Allah, Adevărul, este Judecătorul Abso­lut, iar conştiinţa este cea mai limpede oglindă a Lui. Ea reflectă totul cu o asemenea claritate şi forţă încât numai spai­ma de a nu putea putea privi adevărul în faţă o poate umbri, dar şi aceasta numai rareori.

Source Link

Views: 4