Zainab Alwani
Învățăturile coranice delimitează clar rolurile sexelor și relațiile prin concepte majore ca:
- Zawjia (împerecherea), care stabilește egalitate și cooperare: „O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă și a făcut din aceasta și pe perechea ei și care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați și femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!” (Surat An-Nisa: 1).
- Wilayah (Protectorii unii altora) Coranul conturează relația dintre bărbați și femei ca parteneri (awliya) unii altora în stabilirea unei familii sănătoase și a unei societăți drepte. Conceptul de wilayah a fost explicat în Surat At-Tawbah și pus în practică de către Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Conceptul de wilayah stabilește că bărbații nu sunt superiori femeilor, fiindcă Allah le poruncește ambelor sexe să se ghideze unii pe alții și să se țină sub control unii pe alții. Coranul spune în Surat At-Tawba, versetul 71, „Dreptcredincioșii și dreptcredincioasele își sunt aliați unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] și se supun lui Allah și Trimisului Său. Cu aceștia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic [și] Înțelept [‘Aziz, Hakim].”
- Qiwama, în care Coranul îi însărcinează pe bărbați să fie responsabili financiar pentru familie[1]; astfel femeile sunt libere să aibă grijă de familie și să educe copiii, fără a avea stresul câștigării unui venit. Pe când bărbații sunt obligați să lucreze în afara casei pentru a-și întreține familia, femeile pot alege dacă să lucreze sau nu în afara casei, depinzând de circumstanțele individuale ale familiei. De asemenea, fiecare sex are calități speciale care îi permit mai bine să îndeplinească un anumit rol; când acel rol este îndeplinit, atunci societatea ca un întreg funcționează mult mai efectiv.[2]
Islamul învață că toți oamenii sunt creați egali în valoare și merite indiferent de rasă, etnie, sex sau clasă socială:
„ O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă și a făcut din aceasta și pe perechea ei și care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați și femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!” (Surat An-Nisa: 1).
Este important să facem o distincție aici între a fi identic și a fi egal. Islamul recunoaște că bărbații și femeile au diferite abilități și puteri care se completează unii pe alții. Ei diferă fizic și emoțional, dar diferențele dintre ei nu fac ca un sex să fie superior celuilalt. Pe când bărbații și femeile sunt considerați egali în fața lui Allah, ei au roluri diferite de îndeplinit în viața lor, căutând să trăiască conform Voinței lui Allah. Însă, un rol nu are o valoare mai mare față de celălalt, fiindcă atât bărbații cât și femeile trebuie să fie parteneri pentru a avea familii și societăți sănătoase.[3]
Pentru a pune asta în practică, Coranul abordează chestiunile următoare în detaliu: structura familiei, rolurile sexelor, moștenirea, regulile de mahram, legile căsătoriei și ale divorțului, reconcilierea și chestiunile financiare. Coranul și tradiția Profetului evidențiază legătura dintre dreptate și pietate, socoteala în fața lui Allah, și semnificația luării măsurilor preventive pentru a evita nedreptatea și asuprirea.
Coranul recunoaște că, istoric vorbind, în multe societăți bărbații aveau putere asupra femeilor. În societatea preislamică din Arabia, de exemplu, multe femei aveau sau nu foarte puține bunuri, statut, și/ sau drepturi. Prin urmare, bărbații (soți, tați, frați sau tutori) au fost avertizați să nu le facă rău femeilor sau să profite de ele în vreun fel atât în Coran cât și în tradiția Profetului. În momente de conflict sau dezacord, li s-a repetat mereu să fie conștienți de Allah în luarea deciziilor și alegeri.[4] Aceste aduceri aminte evidențiază relația de ierarhie dintre fiecare individ și Allah, care ajută la îndrumarea fiecărei relații omenești.[5]
Din păcate, multe societăți care sunt predominant musulmane au valori culturale care se contrazic cu această înțelegere a egalității. În unele culturi, femeile au o poziție inferioară evidențiată de drepturile legale limitate sau participarea limitată în societate. Pe de altă parte, occidentalii pot vedea poziția femeilor din alte țări ca inferioară doar pentru că este diferită față de poziția femeilor din societățile occidentale. De exemplu, femeile musulmane pot alege să nu lucreze în afara casei în anumite societăți musulmane. Asta din cauză că adesea ea nu are nevoie să lucreze și deoarece este obligația morală și socială a soțului să o întrețină. Prin a nu lucra, ea poate profita de dreptul său de a fi întreținută și să se dedice mai mult și cu devotament îngrijirii copiilor săi sau prin contribuția la societate prin activități sociale. În acest caz, se poate să fie de fapt o poziție de onoare și respect de a nu lucra în afara casei, conștientizând că fiind mamă și gospodină sunt adevărate slujbe.[6]
[1]„ Bărbații sunt proteguitori ai muierilor, datorită calităților deosebite cu care i-a dăruit Allah și datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor”. (An-Nisa: 34).
[2] Vezi Salma Abugideiri și Zainab Alwani, Ce Spune Islamul despre Violența Domestică: Un Ghid de Ajutorare al Familiilor Musulmane; (FAITH 2003).
[3] Idem.
[4] Vezi Surat At-Talaq 1-12 pentru detalii referitoare la separare, divorț, reconciliere, pedeapsă pentru răufăcători și răsplată pentru cei care respectă legile lui Allah.
[5] Idem 21.
[6] Idem 24.
Text preluat din cartea Femeia musulmana, editata si publicata de Asociatia Surori Musulmane.Soucre Link
Visits: 0