Tag: biblie

Arca lui Noe

Ibn Kathir   Arca lui Noe   Şi i s-a revelat lui Noe: „Nu vor crede din neamul tău decât aceia care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei!”  [Coran 11:36]   Acest verset reprezintă o mângâiere pentru Noe, ca de altfel şi o consolare. Misiunea ta este încheiată […]

Ibn Kathir

Arca lui Noe

Şi i s-a revelat lui Noe: „Nu vor crede din neamul tău decât aceia care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei!”  [Coran 11:36]

Acest verset reprezintă o mângâiere pentru Noe, ca de altfel şi o consolare. Misiunea ta este încheiată şi tu ţi-ai dus la îndeplinire sarcina ce ţi-a fost înmânată. Acum nu trebuie să te mâhneşti din cauza lor, căci Allah va trimite în curând sprijinul Său pentru tine şi pedeapsa Sa pentru ei.

Şi fă-ţi arca sub ochii Noştri şi după inspiraţia Noastră şi nu-Mi mai pomeni despre cei care au fost nelegiuiţi, căci ei sunt înecaţi! [Coran 11:37]

Acest lucru s-a întâmplat atunci când Noe a renunţat la speranţă şi nu a văzut nici gram de bunătate în neamul său, care l-a nedreptăţit prin fiecare mijloc  pe care l-a găsit şi a respins categoric Adevărul. Atunci s-a rugat la Allah să trimită asupra lor pedeapsa Sa.

Allah a grăit:

Noe ne-a chemat pe Noi şi Noi am fost cei mai buni care i-am răspuns! ~ Şi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui de nenorocirea cea mare, [Coran 37:75,76]

Şi a mai spus:

Şi [adu-ţi aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte, şi i-am răspuns Noi şi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui de spaima cea mare. [Coran 21:76]

Şi de asemenea a spus:

A zis el: „Doamne, neamul meu mă socoteşte mincinos, ~ Deci hotărăşte între mine şi între ei şi mântuieşte-mă pe mine împreună cu cei credincioşi! [Coran 26:117,118]

Şi a spus:

Şi L-a chemat pe Stăpânul său, [zicând]: „Eu sunt învins! Fă să fie biruitoare [cauza Ta]! [Coran 54:10]

Şi a zis:

Doamne! Ajută-mă pe mine, fiindcă ei mă învinuiesc de minciună! [Coran 23:26]

Allah a grăit:

Din pricina păcatelor lor ei au fost înecaţi şi vor fi duşi să intre în Foc şi nu au aflat pentru ei ajutoare afară de Allah!” ~ Şi Noe a zis: „Doamne, nu lăsa pe pământ nici un sălăşluitor într-o casă, dintre necredincioşi, ~ Căci, dacă-i vei lăsa [în viaţă], ei îi vor duce în rătăcire pe robii Tăi şi nu vor zămisli decât păcătoşi necredincioşi! [Coran 71:25-27]

Şi păcatele lor s-au acumulat din necredinţă şi imoralitate, la care s-a mai adăugat şi rugăciunea profetului lor împotriva lor. Când s-a ajuns în această situaţie, Allah i-a poruncit lui Noe să înceapă să construiască arca. Aceasta a fost o corabie măreaţă ce nu a avut precedent.

Lucra el la corabie şi de câte ori trecea pe lângă el câte o căpetenie din neamul său, îl luau în derâdere…  [Coran 11:38]

Aceştia nu credeau că va veni vreodată un potop atât de mare încât să moară cu toţii înecaţi:

Însă el le-a zis: “Dacă râdeţi de noi, vom râde şi noi de voi, asemenea cum râdeţi. [Coran 11:38]

Acest verset înseamnă: „Râdeţi de noi pentru că facem această corabie şi aşteptăm să vină un potop, însă noi râdem de voi fiindcă nu aţi fost călăuziţi şi aţi persistat în ignoranţă şi rătăcire, ceea ce va duce la înecul vostru.”

Şi veţi afla voi cui îi va veni chinul care-l va umili şi peste cine va veni chinul dăinuitor! [Coran 11:39]

Necredinţa şi încăpăţânarea au devenit trăsăturile lor de bază şi aşa va fi până în Ziua de Apoi, căci ei vor refuza a crede că Noe a fost trimis ca mesager al lui Allah.

Abu Sa’id spune că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Noe şi neamul său vor veni în Ziua Judecăţii. Allah va spune: «Ai transmis Mesajul Meu?» Noe va răspunde: «Da, Doamne!» Atunci Allah va întreba neamul său: «V-a transmis el vouă Mesajul?» Şi ei vor răspunde: «Nu, nici un profet nu a venit la noi!» Apoi El va zice către Noe: «Cine poate depune mărturie pentru tine?» El va răspunde: «Muhammed şi comunitatea (umma) sa.» Şi noi vom depune mărturie că Noe a transmis Mesajul. Şi Allah va spune: „Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi.” [Coran 2:143]

Această comunitate va depune mărturie, pe baza mărturiei Profetului, că Allah l-a trimis pe Noe cu Adevărul, i-a dezvăluit lui Adevărul şi a transmis în totalitate Adevărul neamului său. Le-a dezvăluit fiecare lucru ce era în folosul lor şi le-a interzis fiecare lucru ce era în defavoarea lor.

Aşa a făcut fiecare profet pentru neamul său. Noe i-a prevenit chiar şi de Dajjal (Anticristul), cu toate că nu era aşteptat să vină în timpul vieţii sale.

Abdullah bin Omar a relatat: „Odată Profetul stătea printre oameni, slăvindu-L pe Allah Preaputernicul, şi apoi l-a menţionat pe Dajjal, spunând: «Vă avertizez despre el, şi nici un profet nu a venit fără a-şi avertiza neamul de venirea acestuia. Chiar şi Noe şi-a avertizat neamul. Însă eu vă voi spune de o trăsătură pe care nici un alt profet nu a dezvăluit-o neamului său. Ştiu că el vede cu un singur ochi şi Allah este Atoatevăzător.»” (Al-Bukhari)

Abu Huraira a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Să vă spun eu vouă un lucru despre Dajjal pe care nici un alt profet nu l-a dezvăluit neamului său mai înainte? El vede cu un singur ochi şi va aduce cu el imagini asemănătoare Paradisului şi Iadului. Însă ceea ce va pretinde a fi Paradis, va fi Iad. Vă avertizez aşa cum Noe şi-a avertizat neamul său mai înainte!”

Thauri a spus: „Allah i-a poruncit să construiască o corabie lungă de 70 de metri (Dhira’a), să o ungă cu smoală în interior şi în exterior, partea sa de jos (prora) să fie arcuită, astfel încât să se deplaseze cu uşurinţă pe apă.”

Qatada a spus: „Lungimea sa era de 275 de metri (Dhira’a), iar lăţimea de 46 de metri. Aceleaşi dimensiuni sunt notate şi în Tora şi aşa am citit şi eu.”

Hasan Basri a spus: „Lungimea sa era de 550 de metri, iar lăţimea sa era de 275 de metri.” Ibn Abbas a spus însă: „Lungimea sa era de 900 de metri şi avea o lăţime de 550 de metri.” Se spune de asemenea că lungimea acesteia era de 1830 de metri, cu o lăţime de 90 de metri.

Cu toate acestea, în unanimitate s-a relatat că înălţimea sa era de 27 de metri şi era o corabie cu trei punţi, fiecare punte având o înălţime de 9 metri.

Puntea de jos era destinată animalelor şi cirezilor, cea din mijloc era pentru oameni, iar cea de deasupra era pentru păsări.

Allah a spus:

Şi a zis el: „Doamne! Ajută-mă pe mine, fiindcă ei mă învinuiesc de minciună!” ~ Şi i-am revelat Noi: „Fă-ţi arca sub ochii Noştri şi după revelaţia Noastră!  [Coran 23:26,27]

Acest verset înseamnă: „Construieşte arca după porunca Noastră şi Noi te vom veghea în timp ce o construieşti, te vom călăuzi astfel încât să o înalţi pentru a putea face faţă acestui puternic Potop.”

Iar când va veni porunca Noastră şi va clocoti cuptorul, atunci du pe ea din fiecare [specie] câte o pereche şi familia ta, afară de aceia asupra cărora s-a rostit cuvântul! Şi nu vorbi cu Mine pentru aceia care s-au purtat cu nelegiuire, căci ei sunt înecaţi!  [Coran 23:27]

Allah Preaputernicul i-a poruncit lui Noe ca atunci când va veni Porunca Sa şi pedeapsa Sa se va împlini să ducă pe arcă câte o pereche din fiecare specie de animale, câte un mascul şi câte o femelă. Trebuia de asemenea să urce în arcă familia sa, în afară de cei ce au respins chemarea lui, căci Allah a hotărât nimicirea acestora. I-a poruncit de asemenea ca atunci când Pedeapsa va veni să nu-i vorbească despre aceştia.

Marea majoritate a învăţaţilor este de părere că tannur, tradus prin „cuptor”, se referă la faţa pământului. (La propriu înseamnă cuptor de pâine, dar la figurat se referă la faţa pământului.) Acest lucru înseamnă că pământul va începe să scoată la iveală apă clocotită de pretutindeni, chiar şi cuptoarele de pâine care de obicei sunt construite în pământ vor clocoti cu apă. Într-o altă versiune, Ibn Abbas a spus că tannur este un izvor din India, în timp ce Aş-Şa’bi  a spus că acesta se află în Kufa, iar Qatada a menţionat că se află în Peninsula  Arabică.

Şi Allah a grăit:

Iar când a venit porunca Noastră şi s-a învolburat cuptorul, am spus Noi: „Adu pe ea din fiecare [seminţie] câte doi soţi şi familia ta – afară de cei împotriva cărora hotărârea a fost deja dată -, şi pe cei care au crezut”. Însă nu au crezut împreună cu el decât puţini. [Coran 11:40]

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

Arca lui Noe și potopul

  Ibn Kathir Arca lui Noe și Potopul În Biblie, „Facerea [7:02]”, se spune: „Să iei cu tine din toate animalele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască.” Totuşi acest lucru contrazice conceptul coranic unde este folosit cuvântul „Ithnain” care denotă […]

Ibn Kathir

Arca lui Noe și Potopul

În Biblie, „Facerea [7:02]”, se spune: „Să iei cu tine din toate animalele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască.” Totuşi acest lucru contrazice conceptul coranic unde este folosit cuvântul „Ithnain” care denotă două.

„… şi familia ta – afară de cei împotriva cărora hotărârea a fost luată deja”, ceea ce înseamnă: „Să-i iei numai pe acei din familia ta care au crezut şi lasă-i pe cei ce nu au crezut. Fiul său, Iam, a fost unul dintre cei ce nu au crezut, aşa cum vom explica mai târziu.”

„… şi pe cei care au crezut”, ceea ce înseamnă: „Să-i iei pe acei oameni care au crezut împreună cu tine.” „Însă nu au crezut împreună cu el decât puţini.”

– aşa s-a întâmplat, deşi Noe i-a chemat să urmeze calea lui Allah o lungă perioadă de timp, chemându-i zi şi noapte, în locuri publice sau pe fiecare în parte, uneori prin ameninţări, iar alteori prin promisiuni Divine.

Învăţaţii musulmani nu au căzut la un consens în ceea ce priveşte numărul de oameni ce s-a îmbarcat pe arca lui Noe.

Ibn Abbas a relatat că au fost 80 de oameni împreună cu soaţele lor. Ka’b Al-Ahbar a spus că erau 72 de oameni.

Se spune că din familia lui Noe nu erau decât Noe, cei trei fii ai săi, cele patru nurori ale sale dimpreună cu soţia lui Iam, cel care nu a crezut împreună cu Noe şi nu s-a urcat pe corabie. Dacă luăm în considerare această opinie, se va contrazice ceea ce se spune în Coran, şi anume că numai cei ce au crezut s-au îmbarcat pe corabie. Într-o altă versiune se spune că erau şapte din familia sa.

Soţia lui Noe, cea care a dat naştere la toţi copiii lui, a murit înainte de venirea Potopului. Într-o altă relatare, se spune că ea s-a înecat împreună cu necredincioşii. În Biblie se spune că se afla în arcă, astfel că este posibil să fi devenit necredincioasă după aceea.

Şi după ce te vei aşeza tu şi cei care sunt cu tine pe corabie, atunci spune: „Mărire lui Allah care ne-a izbăvit pe noi de neamul de nelegiuiţi!” ~ Şi mai spune: „Doamne, alege pentru mine un loc de coborâre binecuvântată, căci Tu eşti cel mai bun dintre coborâtori!  [Coran 23:28,29]

Allah Preaputernicul îi porunceşte lui Noe să se roage la El aşa cum El l-a îndemnat să construiască arca pentru a se salva. Allah l-a salvat pe Noe şi pe cei ce au crezut şi i-a înecat pe cei ce s-au abătut de la calea cea dreaptă.

Şi El este Acela care le-a creat pe toate soiurile şi v-a făcut vouă corăbiile şi dobitoacele pe care le călăriţi, ~ Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele, zicând: „Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim! ~ Şi noi la Domnul nostru ne vom întoarce! [Coran 43:12-14]

Allah ne-a poruncit să facem rugăciuni sau rugi înainte de a începe un lucru pentru a câştiga binecuvântarea şi milostenia Sa şi de a ajunge la un rezultat bun. Allah de asemenea i-a poruncit Profetului Său atunci când a efectuat migrarea să spună următoarea rugăciune:

Și spune: Doamne, fă-mă să intru printr-o intrare a Adevărului și scoate-mă pe mineîntr-o ieșire a Adevărului și dă-mi de la Tine putere ajutătoare! (Coran 17:80)

Noe s-a supus Poruncii lui Allah şi a spus: „Şi a zis el: “Urcaţi-vă pe ea! În numele lui Allah va fi mersul ei şi oprirea ei! Domnul meu este Iertător, Îndurător!” [Coran 11:41]

Aceasta înseamnă că arca va porni în Numele lui Allah şi îşi va încheia traseul de asemenea slăvind Numele lui Allah.

„Şi când a purces cu ei printre valuri ca munţii, …” [11:42] „valuri precum munţii”, adică a fost un potop atât de mare, încât pământul nu a mai fost niciodată martor la o asemenea catastrofă. Porţile cereşti s-au deschis şi pretutindeni din pământ au ţâşnit izvoare.

În Surat Al-Qamar se spune:

 Şi L-a chemat pe Stăpânul său, [zicând]: „Eu sunt învins! Fă să fie biruitoare [cauza Ta]!” ~ Şi am deschis Noi porţile cerului pentru o apă ce a curs potop ~ Şi am făcut să ţâşnească izvoare din pământ şi astfel s-a întâlnit apa, după o poruncă ce a fost hotărâtă. ~ Şi Noi l-am dus [pe Noe pe corabia] cea durată din scânduri şi cuie, ~ Care plutea sub ochii Noştri, [drept] răsplată pentru cel ce a fost tăgăduit  [Coran 54:10-14]

„Care plutea sub ochii Noştri”, ceea ce înseamnă că Arca lui Noe a navigat sub Pavăza şi Veghea Divină.

În Surat Al-Haqqa se spune:

Când apele s-au revărsat, v-am dus pe voi pe corabie, ~ Pentru ca Noi să facem din aceasta pentru voi o pomenire şi pentru ca urechea care o aude să o ţină minte.  [Coran 69:11,12]

Un grup de exegeţi a susţinut că nivelul apei s-a ridicat cu 13 metri peste vârful celui mai înalt munte de pe pământ. Acest lucru este de asemenea menţionat şi în Biblie. (Biblia – „Facerea” [7:20])

Într-o altă opinie se afirmă că erau 70 de metri deasupra pământului şi că apa a acoperit toată suprafaţa acestuia, de la răsărit la apus, a acoperit câmpiile şi munţii, deşerturile şi sălbăticiile. Totul a murit după Potop.

… l-a strigat Noe pe fiul său, care stătea deoparte: „O, fiul meu! Urcă împreună cu noi, nu fi laolaltă cu necredincioşii!” ~ Dar a răspuns [fiul]: „Voi găsi refugiu pe un munte ce mă va apăra de apă”. I-a zis [atunci]: „Astăzi nu este apărător de porunca lui Allah, afară de acela cu care El este îndurător!” Şi valurile i-au despărţit pe ei doi, iar el a fost printre cei înecaţi!  [Coran 11:42,43]

Este vorba despre fiul lui Noe – Iam, fratele lui Sem, Ham şi Iafet. Unii sunt de părere că numele acestuia era Cainan. Acesta a fost un necredincios şi un răufăcător. El s-a opus părintelui său şi a refuzat să înveţe învăţăturile acestuia, şi din aceste motive a fost înecat. Totuşi, toţi cei ce nu se înrudeau cu Noe şi, cu toate acestea, se numărau printre adepţii lui, au scăpat de Pedeapsă.

Şi s-a grăit: „O, pământule! Înghite apa ta!” şi „O, cerule! Încetează [cu ploaia]!” Şi a scăzut apa şi s-a împlinit porunca, iar ea s-a aşezat pe muntele Al-Judi. Şi s-a grăit: „Piară neamul de nelegiuiţi! [Coran 11:44]

Când nu a mai rămas nici unul dintre acei răufăcători şi dintre cei ce îi slăveau pe alţii în loc de Allah, El a poruncit pământului să-şi înghită apa şi le-a poruncit sferelor cereşti să oprească ploaia. Porunca Sa a fost îndeplinită şi pedeapsa a fost sfârşită. Aceştia au fost privaţi de Milostenia şi de Iertarea lui Allah datorită atitudinii lor de refuz şi neîncredere în Mesajul Său.

Allah apoi a menţionat rugămintea lui Noe faţă de El referitoare la fiul său şi cererea lui ca acesta să nu fie înecat. A spus că Allah i-a promis că, odată cu el, El îi va salva familia şi fiul său era din familia sa, – cum de a fost el înecat?

Atunci i s-a răspuns că fiul său nu se număra printre membrii familiei despre care Allah făcuse promisiune că îi va salva. Şi Allah a grăi astfel: „şi familia ta, afară de aceia asupra cărora s-a rostit cuvântul!” [23:27]

Acest fiu s-a numărat printre cei asupra cărora Porunca lui Allah a fost deja hotărâtă din cauza nesupunerii şi necredinţei lui. Aşadar s-a aflat în aceeaşi tabără cu cei necredincioşi şi s-a îndreptat spre acelaşi deznodământ.

S-a fost zis: „O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră şi cu binecuvântări asupra ta şi asupra comunităţilor ce se vor ivi dintre acei care sunt cu tine. Iar alte comunităţi le vom lăsa să aibă parte de bucurie trecătoare şi pe ele le va ajunge apoi chin dureros [venind] de la Noi.”  [Coran 11:48]

Allah i-a poruncit lui Noe să iasă din arca sa după ce aceasta s-a aşezat pe muntele Judi. Izvoarele s-au retras, iar pământul s-a zvântat.

„O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră şi cu binecuvântări asupra ta” [11:48], aceasta înseamnă: „Coboară şi vino fără teamă şi cu binecuvântări asupra ta şi asupra celor ce se vor naşte dintre neamul tău.” Allah nu le-a dăruit nici un copil credincioşilor ce au fost salvaţi împreună cu Noe. Cu alte cuvinte toată stirpea umană duce la fiii lui Noe, ca urmaşi ai lui Sem, Ham sau Iafet.

Allah a grăit:

 Şi i-am făcut pe urmaşii săi singurii care au rămas. [Coran 37:77]

Sa’id bin Musaiiab a zis: „Noe a avut trei fii: Sem, Iafet şi Ham. Fiecare dintre aceştia a avut trei copii. Din urmaşii lui Sem s-au născut arabii, perşii şi romanii. Din urmaşii lui Iafet s-au născut turcii, Saqaliba şi neamurile Yagog şi Magog. Şi Ham a deschis stirpea copţilor, a sudanezilor şi a berberilor.”

S-a spus de asemenea că toţi cei trei copii ai lui Noe s-au născut după Potop. Fiul său, Cainan, s-a născut înainte de Potop şi a murit în timpul lui, iar Abir care a fost născut înainte de Potop a murit înainte de acesta. Totuşi este mai sigur să sugerăm că cei trei copii ai săi au fost îmbarcaţi împreună cu el, cu soţiile şi mama acestora. Aşa găsim de altfel şi în Tora.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Religie și știință – partea a doua

BIBLIA, CORANUL ŞI ŞTIINŢA   Am ajuns acum la ultimul subiect pe care aş vrea să-l prezint în această mică broşură: comparaţia dintre cunoştinţele moderne şi pasajele din Coran şi unele referiri din Biblie la aceleaşi subiecte. Facerea Deja am întâlnit unele contraziceri dintre Scriptură şi Ştiinţă privind crearea Universului. Când m-am ocupat de acest […]

BIBLIA, CORANUL ŞI ŞTIINŢA

 

Am ajuns acum la ultimul subiect pe care aş vrea să-l prezint în această mică broşură: comparaţia dintre cunoştinţele moderne şi pasajele din Coran şi unele referiri din Biblie la aceleaşi subiecte.

Facerea

Deja am întâlnit unele contraziceri dintre Scriptură şi Ştiinţă privind crearea Universului. Când m-am ocupat de acest subiect am subliniat perfectul acord dintre cunoaşterea modernă şi versetele coranice şi am scos în relief faptul că naraţiunea biblică conţinea enunţuri care erau din punct de vedere ştiinţific inacceptabile¹.  Ar fi foarte surprinzător dacă am fi conştienţi de faptul că naraţiunea despre creare conţinută de Biblie a fost o lucrare a preoţilor care au trăit în secolul al VI-lea î.Ch., de aceea termenul de naraţiune sacerdotală (preoţească) este folosit în mod oficial pentru exprimarea ei. Naraţiunea pare să fi fost concepută ca tema unei predici desemnate sNorthern-lights-yyy-e1337356885981ă îndemne oamenii la respectarea Sabatului. Naraţiunea a fost construită cu un scop bine definit în cercetare şi, după cum Părintele  de Vaux (un conducător al Şcolii Biblice din Ierusalim) nota: “acest scop a fost în esenţă cu caracter specific”.

Biblia conţine, de asemenea, o mult mai scurtă şi veche naraţiune a Facerii, aşa numita versiune “Iahovistă”, care abordează subiectul dintr- un unghi total diferit. Amândouă sunt luate din Geneză, Întâia Carte a lui Moise. Moise ar fi aşa-zisul autor al ei, însă textul pe care îl avem astăzi a suferit multe schimbări.

Naraţiunea sacerdotală a Genezei este renumită pentru genealogiile ei pline de ciudăţenii, care merg înapoi la Adam (Pacea fie asupra lui!) şi pe care nimeni nu le ia prea mult în serios. Totuşi, unii autori ai Evangheliei, cum ar fi Matei şi Luca le-au reprodus, mai mult sau mai puţin, cuvânt cu cuvânt, în genealogiile lor despre Isus. Matei merge înapoi până la Avraam, şi Luca până la Adam (Pacea fie asupra lui!). Aceste scrieri sunt inacceptabile din punct de vedere ştiinţific, deoarece ele stabilesc o dată pentru vârsta Pământului şi timpului  când omul a apărut pe pământ, ceea ce contrazice fără doar şi poate ce a stabilit ferm ştiinţa modernă. Pe de altă parte, Coranul este lipsit total de date de acest fel.

Mai înainte am notat cum Coranul este în perfect acord cu ideile moderne despre formarea Universului. Pe de altă parte, naraţiunea biblică despre apele preistorice este îndrăzneaţă aşa cum este crearea luminii în prima zi înainte de crearea stelelor care produc această lumină; existenţa unei unei seri şi a unei dimineţi înaintea creării Pământului; crearea Pământului în ziua a treia inaintea de cea a Soarelui în a patra, apariţia animalelor pe pământ în ziua a şasea după apariţia păsărilor aerului în ziua a cincea, cu toate că cel dintâi a venit primul. Toate aceste enunţuri sunt rezultatul credinţelor de dinaintea vremii la care acest text a fost scris şi nu se poate explica altfel.

Vârsta Pământului

Conform genealogiilor biblice care reprezintă bazele calendarului evreiesc şi conform căruia astăzi lumea are 5738 de ani, acest lucru este foarte greu de crezut. Sistemul nostru solar poate fi în vârstă de 4 miliarde de ani şi un sfert şi apariţia fiinţelor omeneşti pe Pământ, după  cum ştim noi astăzi, poate fi estimată în zeci de mii de ani, dacă nu mai mult. Este absolut esenţial, de aceea, să notăm faptul că versetele coranice nu conţin nici un fel de astfel de indicaţii cu privire la vârsta lumii, însă acestea sunt specifice textului biblic.

Potopul

Descrierea Potopului reprezintă al doilea important subiect al comparaţiei dintre Biblie şi Coran. În realitate, naraţiunea biblică este fuziunea a două descrieri în cadrul cărora evenimentele sunt relatate în mod diferit. Biblia vorbeşte despre un Potop mondial şi îl plasează la aproximativ 300 de ani înainte de Avraam. Conform cu cele ştiute de noi despre Avraam, aceasta ar implica o catastrofă mondială în jurul secolului al XXI-XXII –lea î.Ch. Această poveste ar fi nerezonabilă în viziunea datelor istorice prezente. Cum putem accepta ideea că în secolul al XXI-XXII-lea î.Ch. toată civilizaţia a fost ştearsă de pe faţa pământului de această catastrofă, când ştim că această perioadă corespunde, de exemplu, cu una precedentă Regatului de Mijloc din Egipt, aproximativ la data primei perioade intermediare inaintea dinastiei a unsprezecea? Din punct de vedere istoric este inacceptabil a   susţine ideea că, la vremea aceea, omenirea a fost nimicită complet. Nici una din enunţurile precedente nu este acceptabilă conform cunoaşterii moderne. Din acest punct de vedere putem aprecia enorma prăpastie dintre Biblie şi Coran.

În contrast cu Biblia, naraţiunea  coranică se referă la o catastrofă care este limitată la poporul lui Noe (Pacea fie asupra lui!). Acesta este pedepsit pentru păcatele săvârşite aşa cum au fost şi alte popoare păgâne.  Coranul nu fixează catastrofa în timp. Nu există absolut nici o obiecţie istorică sau arheologică la naraţiunea coranica.

Faraonul

Un al treilea punct al comparaţiei, extrem de semnificativ,  este povestea lui Moise, şi în special Exodul din Egipt al evreilor. Aici pot da doar un bilanţ foarte scrt al unui studiu pe acest subiect care apare în cartea mea. Am urmărit chestiunile în care naraţiunea biblică şi cea coranică sunt de acord şi unde nu sunt de acord, şi am găsit chestiuni în care cele două texte se completează una pe cealaltă într-un mod foarte util.

Printre multe ipoteze, referitoare la încadrarea în timp a Exodului în istoria faraonilor, am tras concluzia că cea mai potrivită teorie este cea care îl face pe Merneptah, succesorul lui Ramses al II-lea, faraonul

Exodului. Comparaţia datelor conţinute în Scripturi cu dovezile arheologice susţin foarte mult această ipoteză. Sunt încântat să pot spune că naraţiunea biblică contribuie cu importante dovezi care ne determină să-l situăm pe Moise în istoria faraonilor. Moise era probabil născut  în timpul domniei lui Ramses al II-lea. Datele biblice sunt, deci, o considerabilă valoare istorică pentru povestirea despre Moise. Un studiu medical al mumiei lui Mernaptah ne-a dat informaţii suplimentare utile cu privire la cauzele posibile ale morţii faraonului.  Faptul că noi posedăm mumia acestui faraon este unul de o importanţă majoră. Biblia ne indică faptul că el a fost înghiţit de apele  mării, dar nu ne dă nici un fel de detalii în ce priveşte ceea ce ulterior a devenit din corpul lui. Coranul, în capitolul Yunus, notează salvarea corpului faraonului de către ape.

Astăzi te mântuim Noi, cu trupul tău, pentru ca să fii un semn pentru cei care vor veni în urma ta! (Yunus 10:92)

O examinare medicală a mumiei ne-a demonstrat că ea nu a stat în apă mult timp, deoarece nu dă semne de deteriorare din cauza subversiunii prelungite. Aici, din nou, comparaţia dintre naraţiunea coranică şi informaţiile furnizate de cunoştinţele moderne nu sugerează nici cea mai mică obiecţie din punct de vedere ştiinţific.

Astfel de puncte de consens sunt caracteristice revelaţiei coranice.

Dar, aruncăm noi revelaţia iudeo-creştină în ruşine şi o deposedăm noi de toată valoarea ei intrinsecă prin accentuarea faptelor văzute dintr-un punct de vedere ştiinţific? Cred că nu, deoarece critica nu se referă la text, ca intreg, ci numai la anumite pasaje. Există părţi din Biblie care au valoare istorică indubitabilă. Am arătat aceasta în cartea mea, “Biblia, Coranul şi Ştiinţa”, unde am discutat pasaje care nu îl pot localiza pe Moise în timp.

Cauzele principale care au determinat asemenea diferenţe apărute din comparaţia dintre Sfintele Scripturi şi cunoştinţele moderne sunt cunoscute savanţilor contemporani. Vechiul Testament constituie o colecţie de lucrări literare scrise în cursul secolului al IX-lea, cu aproximaţie, şi a suferit multe schimbări. Rolul jucat de om în compoziţia actuală a textelor biblice este considerabil.

Pe de altă parte, revelaţia coranică are o istorie care este complet diferită. Aşa cum am văzut deja, din momentul în care a fost comunicată pentru prima oară oamenilor, ea a fost  memorată din toată inima şi scrisă în timpul vieţii lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Graţie acestui lucru Coranul nu pune nici un fel de probleme de autenticitate.

O examinare total obiectivă a Coranului, în lumina ştiinţei moderne, ne determină să recunoaştem consensul dintre cele două, aşa cum a fost notat deja în repetate ocazii pe tot cuprinsul acestei prezentări. Ne face să credem că este imposibil pentru un om din vremea lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să fi fost autorul unor asemenea enunţuri, din pricina nivelului scăzut al ştiinţei din zilele lui. Asemea consideraţii sunt parte din ceea ce îi dau revelaţiei coranice un loc unic printre textele religioase şi cele nereligioase, şi sileşte omul de ştiinţă imparţial să admită incapacitatea lui de a aduce o explicaţie bazată numai pe raţionamentul  materialist.

Asemenea lucruri cum sunt cele pe care am avut plăcerea să v-i le expun aici, par a reprezenta o provocare veritabilă la explicaţia umană care lasă o singură alternativă: Coranul este indubitabil o revelaţie de la Dumnezeu.

 

__________

ligaislam.md

 

Source Link

Views: 2