CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ – 5

Muhammad Asad continua:   „Islamul, în calitatea sa de religie care nu se bazează pe o doctrină mistică, ci acceptă în permanenţă cercetarea critică raţională, îl determină pe om să unească toate laturile vieţii şi, întrucât această religie reprezintă doar un mijloc către acest scop, ea constituie în sine un ansamblu de concepte stabile la […]

Muhammad Asad continua:

 

islamul„Islamul, în calitatea sa de religie care nu se bazează pe o doctrină mistică, ci acceptă în permanenţă cercetarea critică raţională, îl determină pe om să unească toate laturile vieţii şi, întrucât această religie reprezintă doar un mijloc către acest scop, ea constituie în sine un ansamblu de concepte stabile la care nu se poate adăuga nimic şi din care nu poate lipsi nimic. De asemenea, în Islam nu există loc de alegere; dacă acceptăm învăţăturile lui aşa cum le prezintă Coranul cel Sfânt sau aşa cum le-a relatat Trimisul, trebuie să le acceptăm în întregime, căci altfel îşi pierd valoarea. Ar fi o neînţelegere fundamentală a Islamului, dacă ne-am închipui că învăţăturile sale pot fi supuse alegerii personale prin raţiune şi filozofie raţională, aşa cum înţeleg de obicei unii astăzi. Raţiunea poate să acţioneze ca un obstacol în ceea ce priveşte învăţăturile religioase şi trebuie conştientizat că nu se poate impune raţiunii decât ceea ce ea suportă uşor, fără a recurge la trucuri filozofice. În ceea ce priveşte religia islamică, raţiunea, situată departe de capricii, a manifestat de fiecare dată o încredere în sine eliberată de orice îngrădire. Până acum, acţiunea raţiunii în treburile religioase – aşa după cum am văzut – a fost o acţiune de control negativ… Dar nu la fel stau lucrurile în privinţa filozofiei raţionale, care nu se limitează la înregistrare şi control, ci trece în gândire negativă. Ea nu este înţelegătoare şi independentă, asemenea raţiunii absolute, pure, ci este subiectivă şi capricioasă la maximum. Raţiunea îşi cunoaşte propriile sale limite, însă filozofia raţională depăşeşte rezonabilul atunci când pretinde că poate cuprinde lumea cu toate tainele sale în cadrul său individual îngust şi aproape nu acceptă, în privinţa chestiunilor religioase, că este posibil să existe lucruri la care înţelegerea umană nu poate accede într-un moment oarecare sau niciodată, deşi ea îşi contrazice în acelaşi timp logica, într-o asemenea măsură, încât acceptă această posibilitate pentru ştiinţă“.

„Noi considerăm Islamul mai presus de celelalte sisteme religioase, deoarece el cuprinde întreaga viaţă. El se ocupă în mod egal atât de această viaţă, cât şi de Viaţa de Apoi, de spirit şi de trup, de individ şi de societate. El nu se ocupă doar de aspectele superioare ale firii omeneşti, ci se ocupă şi de limitele ei fireşti; el nu ne împinge să căutăm imposibilul, ci ne călăuzeşte să folosim la maximum disponibilitatea noastră pentru a ajunge la un nivel superior al faptelor, la care nu mai există deosebire şi nici adversitate între opinie şi acţiune; Islamul nu este o cale oarecare, ci este Calea, iar omul care a acceptat învăţăturile sale nu este un călăuzitor oarecare, ci este Călăuzitorul“.

Source Link

Views: 1

Meritele memorării Coranului cel Sfânt

Meritele memorării Coranului cel Sfânt   Printre diversele caracteristici ale Coranului cel Sfânt se numără şi faptul că este uşor de înţeles şi de memorat. În această privinţă, Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt:  „Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare se află cine să ia aminte?” (Coran 54: 17). Cuvintele şi […]

Meritele memorării Coranului cel Sfânt

 

Printre diversele caracteristici ale Coranului cel Sfânt se numără şi faptul că este uşor de înţeles şi de memorat. În această privinţă, Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt:

 „Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare se află cine să ia aminte?” (Coran 54: 17).

Cuvintele şi versetele Coranului cel Sfânt se diferenţiază prin fluenţă, dulceaţă şi simplitate. De aceea persoana care doreşte să memoreze Coranul observă că îi este extrem de uşor. După acelaşi model, vedem mii de musulmani, cu precădere copii, care memorează Coranul. Nicio altă carte, sfântă sau laică, nu poate depăşi Coranul cel Sfânt în această privinţă.

 

 

de Yusuf Al-Qardawi

 

 

Vedem mulţi musulmani care memorează Coranul cel Sfânt deşi nu cunosc limba arabă. Din această categorie fac parte musulmanii din Pakistan, India, Turcia, Afganistan, Senegal şi din alte ţări din Asia sau Africa. Am testat nişte musulmani non-arabi în Qatar şi am fost martor al acurateţii cu care memorau Coranul cel Sfânt. Când i-am întrebat cum se numeşte, nimeni nu mi-a putut răspunde, pentru că nu ştiau limba arabă.

 

Aceasta este în mod evident îndeplinirea promisiunii divine:

 

„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” (Coran 15: 9).

 

Într-adevăr, Allah a promis să păstreze Cartea Sa şi-i pregăteşte în mod constant pe aceia care urmează să o memoreze de-a lungul generaţiilor.

 

Am memorat Coranul cel Sfânt înainte de vârsta de zece ani. În Bangladesh am văzut un copil de nouă ani care memorase Coranul cel Sfânt înaintea vârstei de nouă ani. În Egipt, mulţi copii memorează Coranul cel Sfânt până la vârsta de şapte ani, graţie competiţiilor organizate în acest scop. Unul dintre aceşti copii a vizitat Qatarul, iar ministrul educaţiei l-a decorat cu câţiva ani în urmă. În Șibin Al-Kum, un sat din vecinătatea satului meu din Egipt, am văzut un copil de aceeaşi vârstă, memorând Coranul şi recitându-l corect, potrivit regulilor de recitare (tawjid).

 

În ultima vreme, anumiţi specialişti în educaţie critică recitarea Coranului de la o vârstă fragedă, fără a-i înţelege semnificaţia, fiind de părere că oamenii nu ar trebui să memoreze ceea ce nu înţeleg.

Această atitudine contemporană nu ar trebui aplicată Coranului cel Sfânt. Nu dăunează în niciun fel memorarea Coranului cel Sfânt, încă din copilărie, şi înţelegerea lui când copilul devine adult. Memorarea la o vârstă fragedă, potrivit unor zicale ale oamenilor înţelepţi, este similară sculptării pietrelor. Graţie lui Allah, am memorat Coranul cel Sfânt la o vârstă fragedă şi am beneficiat de acest lucru mai târziu.

 

Precum am precizat şi mai sus, Coranul cel Sfânt se diferenţiază prin simplitatea şi uşurinţa cu care se memorează şi oricine, tânăr sau bătrân, educat sau nu, îl poate înţelege într-o anumită măsură.

În Kuttab[1] am reuşit să înţeleg semnificaţia generală a povestirilor coranice şi a avertizărilor, deşi eram un simplu copil. Odată recitam Coranul cel Sfânt în faţa șeikh-ului Hamid (Fie ca Allah să aibă milă de el!), când am auzit următorul verset coranic:

 MemorizationQuran Meritele memorării Coranului cel Sfânt

„A fost şi Lot unul dintre trimişi şi l-am mântuit Noi împreună cu toată familia lui, afară de o bătrână care s-a aflat printre cei rămaşi. Apoi i-am nimicit pe ceilalţi, iar voi treceţi pe lângă ei dimineaţa şi noaptea. Oare voi nu pricepeţi?” (Coran 37: 133-138).

 

Potrivit împărţirii versetelor în Mus-Haf[2], versetul al 137-lea se termină cu „… iar voi treceţi pe lângă ei dimineaţa…”, iar versetul al 138-lea începe cu „… şi noaptea…”, dar când am citit cele două versete nu m-am oprit la sfârşitul versetului anterior şi am continuat să citesc până la cuvântul „noaptea” din următorul verset. La aceasta, șeikh-ul meu a spus: „Fie ca Allah să te binecuvânteze!” Aceasta a fost pentru că am înţeles semnificaţia propoziţiei „… iar voi treceţi pe lângă ei dimineaţa şi noaptea…”, deşi se cunoaşte în știinţa tawjid-ului că cititorului Coranului îi este recomandat să se oprească la sfârşitul fiecărui verset.

 

Mai mult decât atât, unii creştini încearcă să memoreze Coranul sau măcar anumite părţi din el, după care îl predau copiilor lor. În acest sens ni-l amintim pe Dr. Nazmi Luke, scriitorul creştin care a vorbit despre aceasta în introducerea cărţii sale – Muhammad: Ar-Risalah war-Rasul / Muhammad: misiunea şi Profetul. În volumul său, Dr. Nazmi a spus că tatăl său l-a trimis la un șeikh musulman în Suez pentru ca acesta să-i predea Coranul cel Sfânt.

 

Makram ‘Ibeid, cunoscutul politician creştin, a memorat multe părţi din Coranul cel Sfânt, pe care obişnuia să le citeze în discursurile şi în scrierile sale. Cuvintele coranice adăugau dulceaţă şi forţă discursurilor şi scrierilor sale. A memora Coranul cel Sfânt la o vârstă fragedă aduce numeroase beneficii importante, precum menţinerea unei pronunţii corecte şi înţelegerea gramaticii limbii arabe.

 

[1] Kuttab este un birou unde le este predat Coranul cel Sfânt copiilor. Acest tip de birouri sunt larg răspândite în Egipt, îndeosebi în sate.

[2] Mus-Haf este cartea care conţine Coranul cel Sfânt.

Source Link

Views: 2