Egalitatea rasială – partea 1
Mustafa Sibaee
In infaptuirea egalitatii intre oameni, indiferent de culoarea pielii, este o alta expresie a orientarii umaniste din civilizatia islamica nepieritoare. Coranul a proclamat principiul egalitatii, cand a spus:”Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi!” apoi, predica rostita cu ocazia Pelerinajului de adio, Profetul a declarat:”Oamenii se trag din Adam, iar Adam a fost creat din tarana.
Nu are nici un merit arabul fata de nearab si nici un alb fata de un negru, in afara evlaviei.” Aceasta egalitate nu s-a oprit la nivelul principiilor facute publice in numeroase ocazii asa cum procedeaza liderii civilizatiei moderne astazi ci a fost aplicata in practica, a fost un lucru obisnuit, care nu a atras atentia si nu a avut nevoie de afectare sau de truda. A fost aplicata in moschei, unde albul se intalnea si se intalneste cu negrul pe acelasi plan de supunere fata de Allah Preamaritul si Preainaltul si de smerenie dinaintea Lui. Albul nu a gasit nimic rusinos sau stanjenitor in faptul ca negrul statea alaturi de el. A fost aplicata in timpul Pelerinajului, cand credinciosii musulmani se intalnesc si se reintalnesc laolalta, indiferent daca sunt albi sau negri, pe acelasi plan si imbracati in acelasi vesmant, fara nici o discriminare intre alb si negru, fara nici o superioritae a albilor fata de negri. S-au intalnit situatii mai presus decat acestea. Trimisul lui Allah Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miuluiasca! l-a trimis pe etiopianul Bilal in ziua cuceririi Mekkai sa urce sus pe Al-Ka’aba sa cheme la Rugaciune de acolo si sa rosteasca adevarul, in vreme ce Al-Ka’aba a fost sanctuarul arabilor in Al Jahiliyya si qibla preamarita dupa aparitia Islamului. Atunci cum sa urce pe ea un sclav negru, asa cum era Bilal? Cum sa calce picioarele lui peste ea(piatra neagra)? Nimic identic sau asemanator cu aceasta nu poate fi imaginat in civilizatia moderna, in America, de pilda. Dar civilizatia islamica a facut acest lucru cu patrusprezece veacuri in urma.
Urcarea lui Bilal pe acoperisul sanctuarului Al-Ka’aba nu a fost altceva decat proclamarea demnitatii umane mai presus de orice altceva, a faptului ca omul merita aceasta demnitate datorita stiintei sale, ratiunii sale, moralei sale si credintei ale si nu datorita culorii pielii sale.
Culoarea alba nu poate scoate pe om in fata, daca faptele sale il imping inapoi.Tot astfel, culoarea neagra nu-l pot impinge inapoi, daca inteligenta si stradania sa il scot in fata.
De aceea Trimisul lui Allah – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca- nu a fost multumit de Abu Zarr, cu toate ca el era unul dintre cei mai respectati companioni ai sai, atunci cand l-a insultat pe un altul, zicandu-i “fiu de negresa”. Nu a acceptat acest lucru din partea lui, ci l-a dojenit, zicandu-i: “L-ai insultat pe el prin pomenirea faptului ca mama lui este negresa? Esti un om care nu s-a eliberat de Jahiliyya!…” aceasta este o linie de separare intre stiinta si ignoranta, intre civilizatia umanista si civilizatia din Al-Jahiliyya.
Civilizatia in care un neam nu se socoteste superior altui neam si o rasa nu se socoteste superioara altei rase ,este civilizatia pe care o faureste omul intelept si generos, pentru a aduce prin ea fericirea omenirii constiente si demene. Civilizatia in care un alb se socoteste superior celui negru, care aduce fericirea doar pentru cei cu pielea alba si-i umileste pe cei de culoare este civilizatia proprie epocii AlJahiliyya, prin care omenirea se intoarce cu sute de ani inapoi, oarba, aroganta si ignoranta. “Esti un om care nu s-a eliberat de jahiliyya!…”
Aceasta este descrierea civilizatiei din Al-Jahiliyya, care cheama la discriminare rasiala, iar civilizatia islamica a luptat impotriva ei in toate domeniile vietii in moschee, in scoali, in tribunale, in conducere atat cu prietenii cat si cu dusmanii.
Cand musulmanii au venit sa cucereasca Egiptul si au patruns in adancimea teritoriului sau, oprindu-se in fata cetatii Babylone , AlMaquqis a vrut sa negocieze cu musulmanii si a trimis la ei o delegatie pentru a afla ce doresc. Apoi le-a cerut sa trimita o delegatie si Amr ben al ‘Aas a trimis zece oameni, printre care se afal si Abada ben as-Samit.
Si era acest Abada negru ca smoala si foarte inalt. Amr a poruncit ca el sa preia conducerea delegatiei si sa vorbeasca in numele ei. Cand au intrat la Qal Maquqis si Abada a iesit in fata, acesta s-a speriat de el si le-a zis: Indepartati-l pe acest negru si scoateti in fata pe altcineva pentru a vorbi cu mine. Dar toti oamenii din delegatie s-au impotrivit spunand ca el este cel mai inteligent si invatat dintre ei si ca ei toti tin seama de vorbele si de opiniile lui. I-au mai spus ca el a fost ales dintre ei de catre emir si le-a poruncit sa nu iasa din vorba lui. Atunci le-a zis: Si cum de ati acceptat ca acest negru sa fie socotit cel mai bun dintre voi, cand el ar trebui sa fie sub voi? Ei au protestat: In nici un caz! El, chiar daca este negru, asa dupa cum vezi, are o poziţie mai buna decat a noastra si ne intrece pe noi in privinta inteligentei si opiniei. Noi nu il respingem pe cel de culoare neagra. Atunci., Al-Maquis i-a zis lui Abada: Apropie-te, negrule, si vorbeste-mi cu blandete, caci ma sperii de culoarea ta. Daca o sa-mi vorbesti cu asprime, o sa ma sperii de tine si mai tare. ‘Abada i-a raspuns, vazand teama lui Al-Maquqis: In oastea noastra sunt o mie de negri mult mai negri decat mine!
– sfârșitul primei părți –
sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link
Views: 2
