Tag: egiptul

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -2

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei partea a doua   ’Amr Ibn Al-’Aas nu se număra printre primii care au îmbrăţişat Islamul. A îmbrăţişat Islamul, alături de Khaalid Ibn Al-Waliid, cu puţin timp înainte de cucerirea oraşului Mekka. Este surprinzător faptul că aderarea sa la Islam a debutat în timpul lui An-Najaashiy […]

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

partea a doua

 

’Amr Ibn Al-’Aas nu se număra printre primii care au îmbrăţişat Islamul. A îmbrăţişat Islamul, alături de Khaalid Ibn Al-Waliid, cu puţin timp înainte de cucerirea oraşului Mekka. Este surprinzător faptul că aderarea sa la Islam a debutat în timpul lui An-Najaashiy în Abisinia, iar aceasta s-a întâmplat pentru că An-Nagaashiy l-a cunoscut pe ’Amr şi l-a respectat datorită numeroaselor sale vizite în Abisinia şi a darurilor pe care obişnuia a i le duce lui An-Nagaashiy. În vizita sa finală în acea ţară a fost menţionat faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) invita la monoteism şi la aplicarea principiilor morale nobile în Peninsula Arabică. Conducătorul abisinian l-a întrebat pe ’Amr: „Cum poţi să nu crezi în el şi să nu îl urmezi, de vreme ce el este cu adevărat un Profet al lui Allah?” ’Amr l-a întrebat atunci pe An-Najaashiy: „Este aşa?” An-Najaashiy a răspuns: „Da, deci ascultă-mă, o, ’Amr şi urmează-l pentru că într-adevăr, pe Allah, el se află pe calea adevărului şi el îi va depăşi pe toţi aceia care i-au stat împotrivă!”

 

’Amr a călătorit pe mare, întorcându-se imediat în ţara lui şi întorcându-şi faţa în direcţia oraşului Medina pentru a se supune lui Allah, Domnul Lumilor.

 

În drum spre Medina, l-a întâlnit pe Khaalid Ibn Al-Waliid care venea din Mekka, mergând de asemenea la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a jura credinţă Islamului. De îndată ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a văzut, faţa sa a radiat de bucurie şi le-a spus companionilor: „Mekka v-a dăruit cei mai nobili conducători.” Khaliid s-a apropiat şi a jurat credinţă. Apoi ’Amr s-a apropiat şi a spus: „Într-adevăr, îţi jur credinţă dacă Îi ceri lui Allah să îmi ierte păcatele anterioare.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „O, ’Amr, jură credinţă, pentru că într-adevăr Islamul anulează orice l-a precedat!”

 

’Amr a jurat credinţă şi şi-a pus inteligenţa şi curajul în slujba noii sale religii. Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a înălţat la Allah Preaslăvitul, ’Amr a fost numit conducător în Oman, iar în timpul califatului lui ’Umar a realizat faimoasele fapte eroice în războaiele siriene şi apoi în eliberarea Egiptului de sub conducerea Romei.

 

O, dacă ’Amr Ibn Al-’Aas ar fi putut opune rezistenţă iubirii pentru putere şi conducere din sufletul său, ar fi putut depăşi unele dintre situaţiile în care l-au implicat această iubire a sa. Totuşi dragostea lui ’Amr pentru autoritatea conducerii, într-o anumită măsură, constituia o exprimare directă a naturii sale, dominată de talent. Mai mult decât atât, înfăţişarea sa exterioară, modul său de a merge şi de a vorbi, indica faptul că a fost creat pentru a conduce, așa încât s-a relatat că ’Umar Ibn Al-Khattaab, Căpetenia Credincioşilor, l-a văzut odată pe ’Amr apropiindu-se şi a zâmbit privind felul în care mergea şi a spus: „Nu trebuie ca Abu ’Abd Allah să meargă pe pământ decât ca conducător.”

 

Adevărul este că Abu ’Abd Allah nu a uitat dreptatea. Chiar şi atunci când evenimente periculoase i-au copleşit pe musulmani, ’Amr s-a confruntat cu aceste evenimente într-o manieră impunătoare, cu inteligenţă, perspicacitate, încredere în sine, mândrie pentru excelenţa sa. Mai mult decât atât, era atât de onest, încât l-a determinat pe ’Umar Ibn Al-Khattaab, deşi acesta era strict în alegerea guvernatorilor săi, să îl aleagă pe ’Amr ca guvernator al Palestinei şi al Iordaniei, iar apoi al Egiptului. Aceasta s-a petrecut, deşi Căpetenia Credincioşilor ştia că ’Amr a depăşit o anumită limită în privinţa opulenţei stilului său de viaţă, deși chiar însuşi ’Umar le cerea guvernatorilor săi să dea un bun exemplu ducând un stil de viaţă asemănător cu cel al oamenilor de rând.

 

Chiar dacă ’Umar ştia despre bogăția averii lui ’Amr, nu l-a înlăturat, ci l-a trimis pe Muhammad Ibn Maslamah la el şi i-a poruncit lui ’Amr să împartă cu el toată averea şi posesiunile sale. Deci i-a lăsat o jumătate şi a depus cealaltă jumătate în trezoreria din Medina. Totuşi, dacă ’Umar ar fi ştiut că dragostea lui ’Amr pentru avere îl va conduce la neglijarea responsabilităţilor sale, este evident că raţionala sa conştiinţă nu i-ar fi permis să rămână la putere pentru niciun moment.

 

11f6817eda15d16a4bc0af0e3176a9a4 Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -2’Amr (Allah fie mulţumit de el!) avea o inteligenţă ascuţită, perspicacitate şi o intuiţie profundă așa încât, ori de câte ori Căpetenia Credincioşilor vedea o persoană incapabilă de falsitate, bătea din palme de uimire şi spunea: „Glorie lui Allah! Într-adevăr, Creatorul acestuia şi Creatorul lui ’Amr Ibn Al-’Aas este un singur Dumnezeu!”

 

’Amr era, de asemenea, foarte curajos şi îndrăzneţ. Obişnuia a-şi îmbina curajul cu inteligenţa, în anumite momente, pentru a fi considerat laş sau şovăitor. Totuşi era capacitatea de a înşela cea pe care ’Amr a perfecţionat-o cu mare dibăcie pentru a ieşi dintr-o criză distructivă.

 

Căpetenia Credincioşilor, ’Umar, cunoştea aceste talente ale sale şi aprecia adevărata lor valoare. Din acest motiv, când l-a trimis în Siria, înainte de plecarea sa în Egipt, i-a spus Căpeteniei Credincioşilor: „În fruntea armatelor romane din Siria se află Artubun, un viclean şi curajos conducător şi un prinţ.” Răspunsul lui ’Umar a fost următorul: „L-am trimis împotriva lui Artubun al Romei pe Artubun al arabilor, deci să vedem cum se vor desfăşura evenimentele.”

 

Confruntarea s-a sfârşit cu o victorie masivă a lui Artubun al arabilor, periculosul, abilul vulpoi bătrân, ’Amr Ibn Al-’Aas, asupra lui Artubun al Romei care a părăsit armata înfrântă şi a fugit în Egipt. ’Amr urma a-l prinde la scurt timp după aceasta, înălţând stindardul Islamului deasupra ţinuturilor sale.

 

Source Link

Views: 0

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei partea intai   Erau trei din tribul Quraish care obişnuiau a-i face probleme Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin îndârjirea rezistenţei lor la apelul său şi prin torturarea companionilor săi.   Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) […]

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

partea intai

 

Erau trei din tribul Quraish care obişnuiau a-i face probleme Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin îndârjirea rezistenţei lor la apelul său şi prin torturarea companionilor săi.

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) L-a chemat şi L-a invocat pe gloriosul său Domn pentru a-i pedepsi, dar, în vreme ce îi chema şi îi invita, i-au fost revelate aceste nobile versete: „Tu, [Muhammad,] nu ai niciun amestec în aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt într-adevăr nelegiuiţi.” (Coran 3: 128).

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înţeles că el trebuie să înceteze a-L mai invoca pe Allah să îi pedepsească şi că trebuie să lase acest lucru în sarcina lui Allah. Fie ei îşi vor continua fărădelegile şi vor fi pedepsiţi de către El, fie El le va accepta căinţa.

 

Ei s-au căit, prin urmare au avut parte de Îndurarea Sa. ’Amr Ibn Al-’Aas era unul dintre aceştia trei. Allah a ales pentru ei calea căinţei şi a milei, deci El i-a călăuzit către Islam. L-a transformat pe ’Amr Ibn Al-’Aas într-un luptător musulman şi într-unul dintre bravii conducători ai Islamului.

 

Amr Ibn El Aas Mosque Cairo Landmarks Egypt Tours Portal Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea RomeiÎn pofida unora dintre atitudinile lui ’Amr, a punctului său de vedere de care nu putem fi convinşi, el a jucat un rol important în calitate de glorios companion: el a sacrificat şi a dat cu generozitate; era un apărător şi un combatant. Ochii noştri şi inimile noastre vor continua să se aplece în faţa sa, îndeosebi aici, în Egipt. Aceia care văd în Islam o religie glorioasă şi valoroasă, văd în Profetul său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) un dar binecuvântat. Aceia care îl văd pe dreptul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care a invitat la Allah conform unei viziuni clare şi a inspirat viaţa atâtor oameni prin conduita sa corectă, sensibilitate şi evlavie şi aceia care împărtăşesc această credinţă trebuie să continue cu devotament să privească înspre cel pe care destinul l-a făcut cauza introducerii Islamului în Egipt şi a călăuzirii Egiptului către Islam. Aşadar binecuvântat este darul şi binecuvântat este cel care a oferit darul!

 

Acesta este el, ’Amr Ibn Al-’Aas. Istoricii s-au obişnuit să îl descrie pe ’Amr drept cuceritorul Egiptului. Totuşi văd în această descriere o subestimare şi o supraestimare. Probabil o descriere mai adecvată a lui ’Amr ar fi aceea de a-l numi „Eliberator al Egiptului”. Pentru că Islamul nu a cucerit ţara în sensul termenului modern „a cuceri”, ci a eliberat-o de hegemonia a două puteri imperiale, a două moduri de adorare practicate în două ţări şi de cea mai aspră pedeapsă: puterea imperială a Persiei şi cea a Romei.

 

Egiptul, în special în ziua în care a pătruns avangarda Islamului, fusese jefuit de către romani, iar locuitorii săi opuneau rezistenţă fără succes. Când strigătele armatelor credincioase au reverberat dincolo de frontierele ţării: „Allah akbaar! (Allah este Mare!)”, s-au grăbit într-o mulţime glorioasă să îmbrăţişeze Islamul, găsind în el eliberare de sub autoritatea lui Cezar şi a Romei.

 

Astfel, ’Amr şi oamenii săi nu au cucerit Egiptul in sensul clasic al cuvantului, ci a deschis calea pentru ca ţara să îşi ataşeze destinul adevărului, să îşi lege soarta de dreptate şi să se afle în lumina cuvintelor lui Allah şi ale principiilor Islamului. Era preocupat a-i separa pe locuitorii Egiptului şi pe copţii săi de armată şi să limiteze lupta la romanii care au ocupat pământul şi au jefuit bunurile oamenilor.

 

De aceea îl găsim vorbind cu conducătorii creştini în acea zi şi cu preotul lor. El le-a spus: „Într-adevăr, Allah l-a trimis pe Muhammad cu adevărul şi i-a poruncit să îl transmită. Profetul şi-a dus la îndeplinire misiunea şi a murit, lăsându-ne pe noi să urmăm acest drum, luminosul drum drept. Printre lucrurile pe care ni le-a poruncit să le facem era acela de a fi de încredere în faţa oamenilor, deci vă invităm la Islam. Oricine răspunde este de-al nostru. El are ce avem noi şi are aceleaşi drepturi şi obligaţii pe care le avem noi. Dar cine nu răspunde Islamului va fi forţat să plătească jizyah, în schimbul căreia îi oferim apărare şi protecţie. Profetul nostru ne-a adus la cunoştinţă faptul că Egiptul ne va primi cu braţele deschise şi ne-a sfătuit să fim buni cu oamenii săi, spunând: «Egiptul îţi va fi cucerit după mine şi astfel te sfătuiesc să îi tratezi bine pe crestinii săi, pentru că, într-adevăr, ei au un legământ de protecţie şi relaţii de înrudire.», deci, dacă răspundeţi apelului nostru, veţi avea parte de protecţie şi securitate.”

 

De îndată ce ’Amr şi-a terminat discursul, unii dintre preoţi şi dintre rabini au strigat, spunând: „Într-adevăr, înrudirea cu privire la care Profetul vostru v-a sfătuit este una apropiată, iar una similară nu poate fi atinsă decât de către profeţi.” Acesta a fost un bun început pentru înţelegerea la care aspira ’Amr şi copţii din Egipt, în pofida a ceea ce conducătorul roman a încercat să facă pentru a o zădărnici.

Source Link

Views: 1

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -3

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei partea a treia   Care sunt situaţiile în care inteligenţa şi perspicacitatea lui ’Amr a excelat? Nu includem printre acestea poziţia sa alături de Abu Muusaa Al-Ash’ariy în incidentul de la arbitraj, atunci când cei doi au căzut de acord să îi destituie pe ’Aliy şi […]

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

partea a treia

 

Care sunt situaţiile în care inteligenţa şi perspicacitatea lui ’Amr a excelat? Nu includem printre acestea poziţia sa alături de Abu Muusaa Al-Ash’ariy în incidentul de la arbitraj, atunci când cei doi au căzut de acord să îi destituie pe ’Aliy şi pe Mu’aawiyah din funcțiile lor şi să supună chestiunea consultării dintre musulmani. Abu Muussa a implementat înţelegerea, iar ’Amr nu şi-a dus la bun sfârşit partea sa din înţelegere.

 

O imagine clară a inteligenţei şi a intuiţiei sale poate fi observată în atitudinea sa cu privire la căpetenia cetăţii Babylonului (aproape de Cairo, orașul din zilele noastre) în timpul războiului său cu Roma, desfăşurat în Egipt, şi într-o altă confruntare istorică, în bătălia de la Yarmuuk, cu Artubun al Romei.

 

Când Artubun şi comandantul l-au invitat pe ’Amr pentru a vorbi, le-au poruncit unora dintre bărbaţii lor să arunce cu o piatră în el, imediat după plecarea din citadelă, şi să pregătească totul pentru ca uciderea lui ’Amr să fie o chestiune inevitabilă.

 

’Amr l-a întâlnit pe comandant fără a-l suspecta de ceva, iar reuniunea lor a luat sfârşit. În timp ce ’Amr se afla în drum spre citadelă, a zărit deasupra zidurilor ceva suspect care a trezit în el un puternic simţ al pericolului şi de îndată s-a comportat într-o manieră remarcabilă. S-a întors la comandantul citadelei cu paşi siguri şi lenţi, cu încredere şi cu zâmbetul pe faţă ca şi cum nimic nu l-ar fi speriat sau nu i-ar fi trezit suspiciunea. L-a întâlnit pe comandant şi i-a spus: „Mi-a venit o idee în minte, pe care voiam să ţi-o împărtăşesc. Am alături de mine, acolo unde au campat companionii mei, un grup dintre primii companioni ai Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care au intrat în Islam. Căpetenia Credincioşilor nu ar lua nicio decizie fără a-i consulta şi nu ar trimite la luptă o armată fără a-i numi pe aceştia în fruntea luptătorilor şi a soldaţilor. Îi voi aduce la tine pentru a auzi ceea ce am auzit şi eu, pentru ca ei să fie la fel de lămuriţi precum sunt eu.”

 

Comandantul romanilor a înţeles că ’Amr, în naivitatea sa, i-a oferit o oportunitate unică în viaţă. Prin urmare s-a gândit că este mai bine să fie de acord cu el, iar, când se va întoarce cu mai mulţi comandanţi musulmani şi cei mai buni dintre oamenii şi conducătorii lui, să le ofere lovitura de graţie şi să îi doboare pe toţi odată în loc să îl doboare doar pe ’Amr.

 

În secret, a ordonat anularea planului de asasinare a lui ’Amr şi s-a despărţit în mod cordial de acesta, strângându-i mâna cu entuziasm şi încântare. ’Amr a zâmbit în cel mai inteligent mod, caracteristic arabilor, în timp ce părăsea citadela.

 

Dimineaţa, ’Amr s-a întors în citadelă în fruntea unei armate, călare pe calul său care necheza zgomotos, cu mândrie şi veselindu-se. Da, pentru că şi el, de asemenea, ştia multe lucruri despre şiretenia stăpânului său.

 

În anul patruzeci și trei după hegira, ’Amr Ibn Al-’Aas a murit în Egipt, unde guverna. A făcut bilanţul vieţii sale în ultimile sale clipe, spunând: „În prima parte a vieţii mele am fost un necredincios şi am fost unul dintre cei mai înverşunaţi oameni împotriva Profetului lui Allah, deci dacă aş fi murit în acea zi, focul ar fi fost soarta mea. Apoi am jurat credinţă Profetului lui Allah şi nu a existat o persoană mai dragă mie decât el şi mai glorioasă în ochii mei decât el. Dacă aş vrea să îl descriu, nu aş putea, pentru că nu l-am putut privi, purtându-i respect şi frică. Dacă aş fi murit atunci, mi-aş fi dorit să mă număr printre locuitorii Paradisului. După aceasta, am fost testat prin accederea la conducere şi prin lucruri materiale. Nu ştiu dacă ele au fost pentru mine sau împotriva mea.”

 

Apoi şi-a ridicat privirea către cer cu evlavie, invocându-şi Domnul, Preamilostivul, Magnificul: „O, Allah, nu sunt nevinovat, deci iartă-mă! Nu sunt puternic, deci ajută-mă! Iar dacă Îndurarea Ta nu mă atinge, cu siguranţă mă voi număra printre cei distruşi.”

 

A continuat să implore şi să se roage până când spiritul său a urcat la Allah, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Nu este alt Dumnezeu în afară de Allah.”

 

amr Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -3În pământul Egiptului, pe care ’Amr l-a adus pe calea Islamului, unde corpul său a fost depus în cele din urmă, şi deasupra pământului său dur, scaunul său încă rezistă peste secole. Aici obişnuia să predea, să judece, să conducă, sub acoperişul vechii sale moschei, Moscheea lui ’Amr, prima moschee din Egipt în care numele lui Allah Unicul este menţionat şi proclamat între pereţii săi şi din amvonul său, alături de cuvintele lui Allah şi de principiile Islamului.

Source Link

Views: 0