evolutionism - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Scenariul evoluţiei omului

Am văzut în capitolele anterioare că nu există niciun mecanism în natură care să conducă organismele vii la evoluţie şi că speciile de vieţuitoare nu sunt un rezultat al procesului evoluţionist, ci mai degrabă au apărut dintr-o dată în structura lor actuală perfectă. Cu alte cuvinte, ele au fost create individual. Prin urmare, este evident că nici povestea „evoluţiei umane“ nu a avut loc niciodată.

Ce anume susţin evoluţioniştii că ar sta la baza acestei poveşti?

Baza o constituie existenţa a foarte multe fosile, pornind de la care evoluţioniştii au fost capabili să construiască interpretări imaginare. De-a lungul istoriei, au trăit peste 6000 de specii de maimuţe, din care majoritatea au dispărut. Astăzi, pe Pământ, mai trăiesc doar 120 de specii de maimuţe. Iar aceste aproximativ 6000 de specii de maimuţe, din care majoritatea au dispărut, constituie o resursă bogată pentru evoluţionişti.

Evoluţioniştii au scris un scenariu pentru evoluţia omului, aranjând unele dintre craniile care s-au potrivit scopului lor într-o anumită ordine, de la cel mai mic la cel mai mare, inserând ici şi colo printre ele şi unele cranii ale unor rase dispărute de oameni. Conform acestui scenariu, oamenii şi maimuţele de astăzi ar avea strămoşi comuni. Aceste creaturi au evoluat în timp şi unele dintre ele au devenit maimuţele din ziua de astăzi, în timp ce un alt grup, ce a urmat o altă ramură de evoluţie, a devenit omul din ziua de astăzi.

350px Mans Place in Nature Huxley Scenariul evoluţiei omului

Cu toate acestea, toate descoperirile paleontologice, anatomice şi biologice au demonstrat că această pretenţie a evoluţionismului este ficţională şi invalidă la fel ca toate celelalte. Însă nu a fost prezentată nicio dovadă reală care să demonstreze că există vreo relaţie între om şi maimuţă, cu excepţia contrafacerilor, a distorsiunilor şi a desenelor şi comentariilor înşelătoare.

Arhivele fosilifere ne arată că de-a lungul istoriei, oamenii au fost oameni iar maimuţele au fost maimuţe. Unele dintre fosilele despre care evoluţioniştii susţin că ar fi strămoşii omului, aparţin unor rase umane ce au trăit până acum aproximativ 10000 de ani, când au dispărut. Mai mult decât atât, multe comunităţi umane ce trăiesc şi în zilele noastre au aceleaşi trăsături şi caracteristici ca aceste rase umane dispărute, şi despre care evoluţioniştii susţin că ar fi strămoşii omului. Toate acestea sunt o dovadă clară că omul nu a parcurs niciodată un proces evoluţionist, în niciuna dintre perioadele istoriei.

Cel mai important lucru din toate acestea este faptul că există numeroase diferenţe anatomice între maimuţe şi oameni şi niciuna dintre ele nu e de natură să fi putut apărea în urma unui proces evolutiv. „Bipedismul“ este una dintre ele. Aşa cum vom descrie ulterior în detaliu, bipedismul este o particularitate a omului şi este una dintre cele mai importante caracteristici care distinge omul de celelalte animale.

Source Link

Archaeopteryx şi alte fosile de păsări

Archaeopteryx şi alte fosile de păsări

În timp ce evoluţioniştii au proclamat decenii întregi că Archaeopteryx este cea mai mare dovadă pentru scenariul lor în ceea ce priveşte evoluţia păsărilor, anumite fosile descoperite recent infirmă acest scenariu şi din alte puncte de vedere.

The bird named Confuciusornis is the same age as Archæopteryx.

Lianhai Hou şi Zhonghe Zhou, doi paleontologi de la Institutul Chinez de Paleontologie a Vertebratelor, au descoperit în 1995, o nouă pasăre fosilă pe care au denumit-o Confuciusornis. Această fosilă are aproape aceeaşi vârstă ca şi Archaeopteryx (în jur de 140 de milioane de ani), dar nu prezintă dinţi la nivelul ciocului. Mai mult, ciocul şi penele sunt la fel ca cele ale păsărilor din zilele noastre. Confuciusornis are aceeaşi structură a scheletului precum păsările de astăzi, dar are de asemenea şi gheare la nivelul aripilor, la fel ca şi Archaeopteryx. O altă structură specifică păsărilor numită „pigostil“, şi care susţine penele cozii, a fost şi ea regăsită în cazul lui Confuciusornis. Pe scurt, această fosilă – care are aceeaşi vârstă ca şi Archaeopteryx, ce a fost privită multă vreme drept cea mai timpurie pasăre şi a fost acceptată ca fiind o semi-reptilă – seamănă foarte mult cu una dintre păsările ce trăiesc în zilele noastre. Acest lucru infirmă toate afirmaţiile evoluţioniste care spun că Archaeopteryx ar fi strămoşul primitiv al tuturor păsărilor.

O altă fosilă ce a fost excavată în China a generat o şi mai mare confuzie. În noiembrie 1996, s-a anunţat în revista „Science“de către L. Hou, L.D. Martin şi Alan Feduccia, descoperirea unei păsări vechi de 130 de milioane de ani, numită Liaoningornis. Liaoningornis prezenta osul sternal de care se ataşau muşchii pentru zbor, la fel ca şi păsările din zilele noastre. Şi toate celelalte caracteristici erau la fel ca cele prezentate de păsările din zilele noastre. Totuşi, singura diferenţă era prezenţa dinţilor. Aceasta arată că păsările cu dinţi nu aveau structura primitivă presupusă de către evoluţionişti.52 Acest fapt a fost menţionat în articolul publicat de revista Discover: „De unde provin păsările? Această fosilă sugerează că nicidecum din familia dinozaurilor“.

O altă fosilă ce a invalidat afirmaţiile evoluţioniştilor în ceea ce priveşte Arcaoeopteryx a fost Eoalulavis. Structura aripii lui Eoalulavis, care se spune că era cu 25-30 de milioane de ani mai „tânără“ decât Archaeopteryx, a fost observată la păsările cu zbor lent din zilele noastre. Aceasta dovedeşte că acum 120 de milioane de ani, existau păsări foarte asemănătoare cu cele din zilele noastre, care zburau pe cer.

Aceste lucruri arată încă o dată că, cu siguranţă, nici Archaoeopteryx şi nici vreo altă pasăre similară din vechime nu au fost forme tranziţionale. Fosilele nu indică evoluţia unor specii de păsări din alte păsări diferite de ele. Din contră, înregistrările fosile dovedesc că păsările din zilele noastre şi unele păsări din vechime, cum ar fi Archaeopteryx, au trăit de fapt împreună, în aceeaşi perioadă de timp. Unele dintre aceste specii de păsări, cum este Archaeopteryx şi Confuciusornis, au dispărut, şi doar unele dintre speciile ce au existat altădată au fost capabile să supravieţuiască până în zilele noastre.

Pe scurt, anumite trăsături ale lui Archaeopteryx indică faptul că această creatură nu a fost o formă tranziţională. Anatomia generală a lui Archaeopteryx indică o oprire şi nu o evoluţie. Paleontologul Robert Carroll a trebuit şi el să admită că:

„Geometria penelor de zbor de la Archaeopteryx este identică cu cea a păsărilor zburătoare de astăzi, dat fiind faptul că păsările nezburătoare prezintă pene simetrice. Modul în care sunt aranjate penele de-a lungul aripii o plasează din nou în rândul păsărilor din zilele noastre… Conform cu Van Tyne şi Berger, mărimea şi forma relativă a aripii lui Archaeopteryx este similară cu cea a păsărilor care se mişcă prin zone deschise restrânse din mijlocul vegetaţiei precum galinaceele, porumbeii, sitarii, ciocănitoarele şi majoritatea păsărilor din ordinul Passeriformes… Penele pentru zbor au rămas neschimbate, nemaievoluând de mai bine de 150 de milioane de ani.“

Pe de altă parte, „paradoxul temporal“ este unul dintre factorii ce au dat lovitura fatală declaraţiilor evoluţioniştilor în ceea ce priveşte Archaeopteryx. În cartea sa „Simboluri ale evoluţionismului“, J.Wells remarcă faptul că Archaeopteryx s-a transformat într-o imagine-simbol a teoriei evoluţioniste, deşi dovezile arată clar că această creatură nu este strămoşul primitiv al păsărilor. Conform celor afirmate de Wells, unul dintre indicaţiile acestui lucru este faptul că dinozaurul theropod – presupusul strămoş al lui Archaeopteryx – este de fapt mai „tânăr“ decât Archaeopteryx:

„Reptilele cu două picioare ce alergau pe suprafaţa pământului – şi prezentau şi alte caracteristici la care s-ar putea cineva aştepta de la un strămoş al lui Archaeopteryx – au apărut mai târziu.“

Source Link

Dacă…

Dacă…

Cel Milostiv [Ar-Rahman]
2. L-a învăţat [pe om] Coranul.
3. El l-a creat pe om
4. Şi l-a învăţat pe el vorbirea limpede.
5. Soarele şi Luna urmează o rânduială,
6. Iar ierburile şi arborii se prosternează.
7. Şi cerul El l-a înălţat Şi El a stabilit balanţa…, (Ar-Rahman 55:1-7)

Allah este Cel care face să se crape seminţele şi sâmburii. El dă viaţă la ceea ce este mort şi face să moară ceea ce este viu. Acesta este Allah! Cum, atunci, vă lăsaţi voi abătuţi [de la El]? El face să se ivească zorile şi a statornicit noaptea pentru odihnă şi Soarele şi Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea şi rânduiala Celui Puternic [şi] Atoateştiutor [Al-‘Aziz, Al-‘Alim]. El este Cel care v-a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziţi după ele în întunericurile uscatului şi ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care ştiu. El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi v-a dat loc de odihnă şi loc de repaus. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care pricep. (Al ‘An’am 95 – 98)
El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri. Şi din toate roadele a făcut pe el câte o pereche. El lasă ca noaptea să acopere şi să ascundă ziua. In acestea sunt semne pentru cei care cugetă. (Ar-Ra’d)

El a aşezat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi.

Şi semne osebite. Şi după stele se călăuzesc. Şi oare cel care creează este la fel ca acela care nu creează? Oare voi nu sunteţi cu luare aminte? Şi de aţi [vrea să] socotiţi binefacerile lui Allah, voi nu veţi izbuti să le număraţi. Allah este Iertător, Indurător [Ghafur, Rahim]. (An-Nahl 16- 18)
şi multe alte vresete asemenea….

Invăţaţii în ştiinţa tawɧiyd-ului descriu Universul, precum îl descriu şi cercetătorii, îl caracterizează ca fiind format din posibile existenţe, ţinând cont de teoria probabilităţii, astfel: „fiinţa (existenţa ca atare a ceva) este posibilă, poate fi pereche, şi au ca atribute generale, existenţa şi inexistenţa. Timpurile, locurile, direcţiile, precum şi atributele lor sunt considerate în mod rațional ca fiind posibile şi finite.” Dacă acest Univers este alcătuit din lucruri posibile, fiecare lucru posibil poate să existe, poate să nu existe, poate să aibă o singură calitate sau nenumărate calităţi, poate să aibă loc într-un anumit timp, poate să aibă loc în alte timpuri, poate să se afle într-un loc sau poate să se afle în alte locuri, poate să aibă o anumită cantitate sau poate să aibă alte cantităţi. In consecinţă, oricărei părţi din Univers i se pot aplica aceste sensuri.
Dacă toate aceste lucruri posibile ar fi apărut în mod empiric, prin hazard, şi nu prin actul de creaţie al Fiinţei Necesare, atunci regulile care reglementează acest Univers ar fi la fel de haotice şi totul ar fi contrar la ceea ce cunoaştem azi.
Dovada este că teoriile salafilor asupra verstelor din Sfântul Qurân privind ordinea şi funcţionarea precisă şi interdependentă a existenţelor din Univers sunt susţinute de cercetători.

sursa: rasarit.comSource Link