Fratele Munir
De ce m-am apucat sa scriu aceste rinduri? Cui vor folosi ele? Poate nimanui sau poate doar mie. Poate vor ramine doar in memoria calculatorului si cineva ce va veni dupa mine, le va sterge, considerindu-le simple elucubatii ale unui om care a incercat o explicatie a relatiei sale cu divinitatea.
Ca va fi asa sau nu, doar Allah Subhana wa ta`ala o Stie cel mai bine.
Acesta dorinta de a scrie a venit intr-o zi cind, facind un remember al copilariei si tineretii mele am gasit raspunsul la o intrebare ce ma framinta de mult.
– Se naste oare omul cu constiinta Existentei si Unicitatii lui Allah (Dumnezeu) subhana wa taala?
In mod cert DA. Acest Adevar il primeste o data cu suflarea de viata si El are un loc aparte in inima si in mintea lui. Indiferent cit ar incerca sa umple acel loc cu altceva ,el ramine acolo si nimic nu il poate inlatura sau inlocui. Acel loc este locul lui Allah Subhana wa ta`ala si atit. De vei cauta sa intelegi mesajele ce vin de la El, de vei urma calea pe care, prin felurite moduri ti-o arata, El va fi linga tine mereu.
Nu vreau sa fiu catalogat drept fariseu. Nu. In viata nu am ascultat doar de acel Glas launtric si Atoatestiutor. Am facut si rau atunci cind puteam face bine. Am fost nemilos cind trebuia sa daruiesc mila. M-am lasat purtat de valul vietii si am facut si lucruri ale caror repercursiuni ma urmaresc si ma fac sa plec capul in pamint de rusine si gravitatea lor imi apasa sufletul. De la un singur lucru nu m-am abatut. Credinta in Unicitatea si Existenta lui Allah( Dumnezeu) Subhana Wa Ta`ala.
Inca de copil (cred ca aveam 10 ani), tezele conform carora ,,Isus este Dumnezeu intrupat” sau aceea conform careia ,,Isus este fiul lui Dumnezeu” precum si teoria conform careia,, icoanele ar reprezenta imagini ale sfintilor si ca trebuiesc adorate, iar omul trebuie sa se roage si sa se inchine lor” ,m-au facut sa intru in conflict cu toti cei apropiati. Cum sa crezi ca tu, omule, ca esti indrituit sa te rogi unor chipuri ce reprezinta alti oameni? Cine erau acele figuri ce nu reprezentau nici macar ipotetic pe cei a caror nume le purtau? De ce rugaciunea mea trebuia adresata lor si nu direct divinitatii supreme, lui Allah (Dumnezeu) Subhana Wa Ta`ala? De ce lor? Era scris oare in vreo carte revelata (Biblia-pe acesta o cunosteam atunci) ca asa trebuie sa fac? Nu. Si atunci?!? Acestea erau raspunsurile mele la indemnul celorlalti de a face asemenea lor. Sa fiu o oaie din turma lor fara sa gindesc cu propria-mi minte daca e bine ce fac. Mai bine nu. Eram considerat un ciudat si un necredincios. Eram privit ca o curiozitate si stigmatizat in fel si chip. Nu era in mine vreo dorinta ascunsa de a ma considera altfel decit cei din jur pentru ca in multe feluri as fi vrut sa fiu asemenea lor.
Ca sa scap de insistentele mamei si de batjocura celorlalti am hotarit sa ma declar de forma ateu (desi aveam sa aflu mult mai tirziu ca nu eram asa ceva ci eram musulman). Faptul ca refuzam cu ostentatie sa merg la biserica, sa ma inchin la icoane, ca refuzam sa ii arog preotului functia de ,,mijlocitor “intre mine si Dumnezeu, faptul ca preferam sa ma rog singur in camera mea fara ,,spectatori” si, cel mai important, credeam cu toata fiinta mea in Unicitatea lui Allah Subhana Wa Ta`ala (Dumnezeu), toate aceste dogme le-am regasit mai tirziu cuprinse in religia islamica. Citi oare altii ca si mine au aceleasi crezuri dar le este frica fie, din cauza necunoasterii si a influentei nefaste a celor din jurul lor, fie influentei nefaste a mass-media ostile acestei religii. Câtor oare dintre ei le este frica sa recunoasca fie si fata de ei insisi ca sunt musulmani? Citi dintre ei renunta la ceea ce stiu si cred cu adevarat in inima si in sufletul lor, lasindu-se influentati de ceilalti si devenind crestini desi nu cred in dogmele acestei religii?
Am studiat Scrierile biblice atit singur cit si alaturi de unii dintre cei mai eruditi cunoscatori ale acestora. Am parcurs timp de 25 de ani toate etapele de cunostere si aprofundare a acestor scrieri, mergind de la cunostinte generale si pina la cele mai profunde intelesuri ce se desprind din ele. Am luat la cunostinta de toate dogmele si tezele ce apartineau mai multor culte religioase (cele mai mari si mai cunoscute), fie ele crestin-ortodoxe, catolice si romano- catolice, protestante si neo-protestante. Am urmat cursurile ,,Institutului National de Studii Biblice” atit cele dedicate cunosterii aprofundate a Scrierilor biblice cit si cele de Istorie si Arheologie Biblica. Patru ani nu am lipsit de la nici un curs si de la nici o prelegere. Am dat la o parte cu mîinile pamintul antichiatii ce-si ascundea sub el cioburile de adevar. Ore intregi ba chiar pot spune citiva ani buni i-am dedicat discutiilor pe tema ,,cum trebuie intelese Scrierile biblice”. Si am facut asta atit cu adeptii majoritatii cultelor crestine cit si cu cei care le conduceau, fie ei preoti sau pastori. Cu unii dintre ei (cei mai deschisi la minte si mai indemnati spre dialog) am ramas prieten. Ne mai intilnim uneori si reluam firul discutiilor nostre. Pe unul dintre prieteni chiar i-am ajutat, in baza cunostintelor mele, a muncii de cercetare si cunoastere a intelesurilor Scrierilor biblice, sa devina preot (chiar daca, dupa aceea, el mi-a devenit cei mai aprig combatant).
Multi m-au intrebat ,,de ce nu vin alaturi de ei sa urmam aceeasi cale, sa devin preot sau pastor” si aducîndu-mi ca argument avantajele ce ar rezulta din asta. I-am refuzat pentru ca in interiorul meu simteam mereu aceeasi flacara launtrica, acelasi indemn si aceeasi opozitie fata de dogma lor ca atunci cind eram copil. Nici o tentatie nu a fost atit de puternica incit sa ma faca sa renunt la credinta mea. Nimic nu m-a putut face sa accept adevarul lor in fata Adevarului meu. Argumentul lor forte era acela ca ,,eram botezat crestin ortodox”. Raspunsul meu la aceasta afirmatie era mereu acelasi ,,-Dar pe mine m-a intrebat cineva daca vreau sa ader la acesta religie crestina? Am facut-o eu oare in cunostinta de cauza? Am acceptat eu toate acele dogme pe care se bazeaza ea? Ori, daca nu am facut toate acestea, eu consider acel botez NUL, iar in fata lui Dumnezeu, sa raspunda cei ce au facut-o fara vrerea mea”.
Datorita acestei cerbicii si acestor raspunsuri categorice am pierdut multi ,,prieteni” si am fost privit de neamurile mele ca un paria. Dar am reusit ceva mult mai important. Mi-am pastrat vie acea credinta si acel Adevar ce venea din interiorul meu. Acel Adevar pe care il aveam implantat probabil inca de la nastere si Lumina Lui imi umple si imi incalzeste inima ori de cite ori ma simt singur. Acum Al–Hamdulillah sunt musulman asa cum m-am nascut.
islamulazi.ro/forum
Source LinkViews: 1
