Islamic - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Yusuf Estes – partea a 4-a

Soţia mea îşi anunţă convertirea la Islam!

Am urcat să meditez puţin la cele întâmplate şi am vrut să vorbesc cu soţia mea despre acest subiect. Mi-a spus că vrea să se convertească la Islam, fiind convinsă că este adevărul. Am rămas şocat. Am coborât şi l-am trezit pe Mohamed să vină cu mine afară pentru a discuta. Ne-am plimbat şi am vorbit toată noaptea.

Adevărul a ieşit la iveală !

Când a venit vremea ca el să se roage Fajr (rugăciunea de dimineaţă a musulmanilor), am ştiut că adevărul a ieşit la iveală în cele din urmă, iar acum era rândul meu . M-am dus în spatele casei tatălui meu, unde am găsit o bucată de placaj veche într-o consolă. Acolo mi-am pus capul jos, pe pământ, îndreptându-mi privirea în direcţia în care musulmanii se roage de cinci ori pe zi.

Călăuzeşte-mă, Doamne! Călăuzeşte-mă !

Acum în acea poziţie, cu corpul sprijinit pe placă şi capul pe pământ, am implorat : “O, Doamne dacă eşti acolo! Călăuzeşte-mă! Călăuzeşte-mă!”

Apoi, după un timp am ridicat capul observând ceva.

Nu, nu am văzut păsări sau îngeri care vin dinspre cer, nici nu am auzit voci sau muzică, şi nici nu am văzut lumini strălucitoare şi bliţuri. Am observat însă o schimbare în mine. Am realizat mai mult ca oricând înainte, că era timpul să opresc orice minciună şi orice lucru meschin. Era momentul să devin un om cinstit şi drept. Ştiam acum ce aveam de făcut.

Am urcat şi mi-am făcut un duş cu ideea clară că spălam persoana păcătoasă ce am devenit de-a lungul anilor si ca am păşit acum într-o viaţă nouă, proaspătă. O viaţă bazată pe adevăr şi dovadă.

În jurul orei 11:00 în acea dimineaţă, în faţa a doi martori, un fost preot, cunoscut anterior ca Tatăl Petru Iacov, şi Mohamed Abdel Rahman am facut “shahadah” (mărturia deschisă a Unicitatăţii lui Dumnezeu şi profeţia lui Muhammad, pacea fie asupra lui).

“Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că Muhammad este mesagerul şi robul Său.”

Câteva minute mai târziu, soţia mea ni s-a alăturat şi a mărturisit acelaşi lucru. Doar că ea a făcut-o în faţa a 3 martori. (eu am fost al treilea martor). Tatăl meu a fost puţin rezervat în acest subiect, aşteptând câteva luni până a spus shahadah. Însă, într-un final tatăl meu s-a convertit la Islam şi a început să se roage alături de mine si de alţi musulmani la moschea locală.

Am retras copiii de la şcoala creştină şi i-am înscris la şcoli islamice. Iar acum după 9 ani, ei au memorat o mare parte din Coran şi din învăţăturile Islamului.

Soţia tatălui meu a conştientizat într-un final că Isus nu poate fi fiul lui Dumnezeu, ci un Profet al lui Dumnezeu şi nu Dumnezeu însuşi. A murit la câteva luni de la această declaraţie la vârsta de 86 de ani. Fie ca Allah să îi accepte declaraţia de credinţă, amin.

Acum, opreşte-te şi gândeste. O întreagă casă de oameni din medii şi grupuri etnice diferite s-au alăturat întru-adevăr să înveţe cum să-L cunoască şi să se închine Creatorului şi Susţinătorului Universului. Gândeşte-te. Un preot catolic, un pastor de muzică şi predicator al Evangheliei; un pastor hirotonisit şi fondator de şcoli creştine, şi copiii, chiar şi străbunica -toţi trec la Islam!

Numai prin Mila Lui am fost cu toţii calauziti pentru a vedea adevărul despre Islam, prin înlăturarea dopurilor din urechile noastre şi ochelarilor de cal de pe ochii noştri, fără sigilii peste inimile noastre – El ne indrumase…

Sursa: Preoti care au imbratisat IslamulSource Link

Locul individului in cadrul shari’ah

Khurram Murad

Sistemul general al Şariei şi prevederile ei diverse sunt determinate în mare măsură de modul în care Islamul rezolvă tensiunea eternă dintre individ şi societate şi de rolul esenţial atribuit familiei.

Individul şi accentul pus pe realizările individuale nu sunt concepte produse de gândirea occidentală, aşa cum mulţi oameni cred. Individul a reprezentat întotdeauna piatra de temelie în cadrul sistemului general al Islamului şi al perspectivei sale asupra dreptăţii, deşi într-un mod complet diferit faţă de conceptul occidental. Statutul şi realizările individului nu depind şi nici nu pot fi măsurate conform standardelor valorilor de „consum“. Pentru Allah, progresul uman autentic este unul moral, nu material; evaluarea sa reală e posibilă în Viaţa de Apoi, nu în lumea aceasta.

Această perspectivă este menţionată în Coran într-un mod atât de elocvent şi evident, încât nu mai necesită comentarii. În Ziua Judecăţii, nu grupurile sau societăţile, ci indivizii, conform propriilor lor însuşiri, vor fi responsabili şi vor da seama de ceea ce au făcut pe pământ.

Şi fiecare dintre ei va veni la EL în Ziua Învierii singur. (Maryam: 95).

Şi acum aţi venit la Noi, singuri, precum v-am creat pe voi la început. (Al–An’am: 94).

Aceasta se întâmplă pentru că individul a fost înzestrat cu liber arbitru, simţ moral şi cu cunoaşterea binelui şi a răului.

În consecinţă, este la fel de important ca fiecărei persoane să i se permită să-şi atingă scopul şi să-şi manifeste întregul potenţial. Acesta pare a fi firul principal care străbate întreaga ţesătură a Şariei. Viaţa, persoana, libertatea, averea şi onoarea individului sunt sacre şi inviolabile: nicio fiinţă umană, nici chiar cel mai puternic conducător nu are dreptul, privilegiul sau autoritatea – cu excepţia cazurilor în care se acţionează conform legii lui Allah – de a lua viaţa cuiva, de a răni pe cineva fizic, de a-i fura averea sau a-i întina onoarea.

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link

Ce insemnau ansarii pentru Profet

Jurământul ideal al „ajutoarelor” (ansarilor)

Muhammed Al-Ghazali

„Ajutoarele” (ansarii), asa cum fusesera numiti musulmanii din Medina, au făcut un jurământ înaintea Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), si anume ca vor sprijini acest mesaj cu vieţile şi cu avuţiile lor şi vor face tot ce depinde de ei să apere Profeţia, până când mesajul va fi predat atât arabilor, cât şi celor ce nu sunt arabi. Legământul făcut de cei din neamul „ajutoarelor” (ansar) este considerat a fi cel mai glorios pact din analele credinţei.

Nu există alt termen de comparaţie în ceea ce priveşte sinceritatea, credinţa altruistă şi deplina supunere faţă de adevăr. Acest legământ a fost încheiat într-o noapte superbă din perioada pelerinajului (hajj). După aceea oamenii au plecat, fiecare în drumul său, şi s-au ocupat de afacerile pe care le aveau. Dar cei care au făcut jurământ s-au preocupat să împlinească acest legământ istoric şi au acceptat de bunăvoie toate cerinţele şi provocările acestuia.

În bătălia de la Bedr şi în alte bătălii sângele lor a curs în valuri. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut mare încredere în acel legământ făcut pentru supremaţia religiei în vremuri de restrişte şi pentru înălţarea tărâmului lui Allah.

În acest sens, când, după primul asalt în bătălia de la Hunain, musulmanii s-au retras, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu s-a uitat înspre rândurile de musulmani nou-veniţi, ci şi-a chemat vechii credincioşi care au făcut jurământ în acea vale, în noaptea din perioada de hajj, pentru ca să poată prelua controlul situaţiei.

Anas (Allah să fie mulţumit de el!) ne povesteşte că, pentru bătălia de la Hunain, triburile Hauazan şi Ghatfan au participat la luptă cu averea, echipamentul şi fiii lor.

Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) avea o armată de zeci de mii de oameni, din care făceau parte şi cei ce-i erau îndatoraţi pentru victoria de la Mekka, însa toţi l-au părăsit şi a rămas singur. La vremea aceea a făcut a doua chemare. El s-a întors către dreapta sa şi a chemat: „O, neamul «ajutoarelor»!” Ei au zis: „Aici suntem, o, Trimis al lui Allah! Suntem cu tine, fii pe pace!” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) călărea pe un catâr cenuşiu. A descălecat şi a zis: „Eu sunt supusul lui Allah şi Trimisul Său!” Politeiştii au fost înfrânţi şi armata islamică a dobândit o pradă consistentă. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a împărţit prada între noii veniţi, cei care au acceptat Islamul în ziua în care a fost cucerită Mekka, şi „emigranţi” (muhagirin). El nu a împărţit nimic „ajutoarelor”. Aceştia au fost puţin tulburaţi. Au început să vorbească între ei: „Când situaţia era disperată, noi am fost cei chemaţi, dar când prada a fost capturată, ea este împărţită la alţii.” Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a aflat acest lucru, i-a adunat şi i-a întrebat: „O, neam al ansar-ilor! Ce zvonuri am auzit despre partea voastră?” Ei au rămas tăcuţi. Atunci el a zis: „O, «ajutoarelor»! Nu vă convine ca alţii să aibă parte de bunurile pământeşti, iar voi să vă întoarceţi acasă cu Muhammed?” Ei au răspuns: „De ce nu, o, Trimis al lui Allah! Suntem mulţumiţi.” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dacă oamenii umblă pe o vale şi «ajutoarele» (ansar) pe altă vale, atunci eu voi umbla pe valea pe care umblă «ajutoarele».” (Bukhari).

Adevărul este că acest important mesaj avea nevoie de ascuţişul săbiilor „ajutoarelor”. Ei şi-au împlinit promisiunea, sacrificându-şi vieţile şi tot ce aveau. Nu aveau dinaintea ochilor profiturile efemere ale acestei lumi, nici vreo plăcere sau vreun avantaj trecător. Politica pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a adoptat-o la împarţirea prăzii de război s-a bazat pe sinceritatea şi credinţa lor. Beduinii care au devenit musulmani într-o etapă ulterioară aveau nevoie de ajutor financiar ca să nu se descurajeze în faţa greutăţilor ce aveau să apară în calea lor ca o consecinţă a aderării lor la Islam. Din această pricină, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a vrut să-i reasigure şi să-i îmbărbăteze şi, fiindcă „ajutoarele” aveau o credinţă de nezdruncinat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a lăsat aşa cum erau. În asemenea condiţii, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dau câteva lucruri unui om astfel ca (din cauza faptelor sale rele) Allah să nu-l arunce în iad, deşi există alte persoane care îmi sunt mai dragi.” (Bukhari).Source Link

M	T	W	T	F	S	S
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30