Nenorocirile – Speranţa

Nenorocirile – Speranţa   Pe de altă parte, promisiunile divine de dreptate şi milă le oferă credincioşilor încrederea necesară pentru a înfrunta cu răbdare dificultăţile acestei vieţi. În consecinţă, speranţa în Îndurarea lui Dumnezeu este o parte esenţială a credinţei. Aceia care cred în Allah şi luptă cu răbdare pentru a face ceea ce este […]

Nenorocirile – Speranţa

 

dandelions in the meadow on a sunny day 1160 550 Nenorocirile – SperanţaPe de altă parte, promisiunile divine de dreptate şi milă le oferă credincioşilor încrederea necesară pentru a înfrunta cu răbdare dificultăţile acestei vieţi. În consecinţă, speranţa în Îndurarea lui Dumnezeu este o parte esenţială a credinţei. Aceia care cred în Allah şi luptă cu răbdare pentru a face ceea ce este corect au dreptul să spere la Îndurarea Lui, pentru că El a promis să-i ajute şi să-i sprijine pe aceia care au răbdare:

,,O, voi, cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi Rugăciune [As-Salat], căci Allah este cu cei răbdători.” (Coran 2: 153);

,,Aceia care au crezut, s-au pribegit şi au trudit în lupta pe calea lui Allah, aceia să nădăjduiască în mila lui Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].” (Coran 2: 218).

Desigur, paradisul este recompensa răbdării bazate pe credinţa sinceră în Dumnezeu. Dumnezeu le vorbeşte credincioşilor despre recompensa lor astfel:

„Vă vom încerca cu puţină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem.»” (Coran 2: 155-156).

Răbdarea este, de asemenea, bazată pe încrederea că orice îi este sortit omului este în principal o consecinţă a propriilor fapte rele. Dumnezeu îi aminteşte omenirii despre această realitate în capitolul Aș-Șura al revelaţiei finale, spunând:

,,Nu vă loveşte nicio nenorocire, decât pentru ceea ce agonisesc mâinile voastre, însă El iartă multe.” (Coran 42: 30).

Source Link

Views: 3

Nenorocirile – Speranta – partea 2

Nenorocirile – Speranta – partea 2   Ideea este că Dumnezeu i-a iertat pe oameni pentru multe dintre relele lor. Dacă ar fi ca El să-i pedepsească potrivit tuturor faptelor lor, totul de pe pământ ar fi distrus. Dumnezeu face referire la aceasta în capitolul Fatir după cum urmează: ,,Iar dacă Allah i-ar pedepsi pe […]

Nenorocirile – Speranta – partea 2

 

3d render of a female with arms raised on a cliff against a sunset sky 1048 6028 Nenorocirile – Speranta – partea 2Ideea este că Dumnezeu i-a iertat pe oameni pentru multe dintre relele lor. Dacă ar fi ca El să-i pedepsească potrivit tuturor faptelor lor, totul de pe pământ ar fi distrus. Dumnezeu face referire la aceasta în capitolul Fatir după cum urmează:

,,Iar dacă Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobândit, n-ar mai lăsa pe faţa lui [a pământului] nicio vietate.” (Coran 35: 45).

În consecinţă, încercările, fie ele bune sau rele, sunt în beneficiul credinciosului. În viaţa lor, adevăraţii credincioşi oscilează între extremele comportamentului uman. Ei nu-L uită pe Dumnezeu când au succes în viaţă, nici nu sunt deprimaţi de dificultăţile şi eşecurile vieţii într-atât încât să-şi piardă speranţa în Dumnezeu. Ei şi-L amintesc pe Domnul şi Binefăcătorul lor mereu şi au încredere în deciziile Sale. Suhayb ibn Sinaan a relatat că Profetul lui Allah a spus: „Situaţia credinciosului este uimitoare. Întreaga sa viaţă este benefică şi acesta este numai cazul credinciosului. Când vremurile bune vin, el este recunoscător, ceea ce este bine pentru el, iar când vremurile grele îl lovesc, el are răbdare, ceea ce este de asemenea bine pentru el.”

Aceasta este situaţia cuiva care a acceptat destinul dat de Dumnezeu. În consecinţă, credinţa atât în binele, cât şi în răul aparent, predestinat, este al şaselea stâlp al credinţei în Islam. Pe de altă parte, în cazul în care credincioşii au parte de o viaţă lipsită de probleme este un semn că ceva nu este bine. În astfel de circumstanţe, adevăratul credincios trebuie să ia o pauză şi să reflecteze asupra realităţii vieţii sale. Fie testele nu sunt evidente, iar ei nu sunt conştienţi de ele, fie au deviat de la calea corectă. Allah le aduce la cunoştinţă credincioşilor, în capitolul At-Tawba, că fericirea aparentă este doar un preludiu al pedepsei lor:

„Şi să nu te uluiască averile şi copiii lor, căci Allah voieşte să îi pedepsească prin ele în această lume şi ei vor muri nelegiuiţi.” (Coran 9: 85).

Aceasta nu înseamnă că necredincioşii trebuie să tânjească după probleme şi nenorociri în viaţa lor, pentru că Allah i-a învăţat să se roage:

 „Doamne, nu ne împovăra pe noi cu grea povară, aşa cum i-ai împovărat pe cei dinaintea noastră.” (Coran 2: 286).

În schimb, ei ar trebui să-I mulţumească lui Allah pentru încercările de care i-a scutit. În vremuri de linişte şi pace ei trebuie să rămână vigilenţi, să nu uite de teste, pentru că succesul şi fericirea adesea orbesc oamenii în faţa încercărilor vieţii.

Source Link

Views: 4

Tensiuni spirituale – partea a 2-a

  F. Gulen   A-L prefera pe Dumnezeu și pe Mahomed oricărui alt lucru înseamnă, într-un sens mai restrâns, a prefera elementele primare ale credinței oricărui alt lucru. Dacă iubirea de Dumnezeu există în inimile noastre și Lumina lui Dumnezeu pe fețele noastre, atunci totul există și are un înțeles. Altminteri,nu ar fi nici o […]

 

F. Gulen

 

A-L prefera pe Dumnezeu și pe Mahomed oricărui alt lucru înseamnă, într-un sens mai restrâns, a prefera elementele primare ale credinței oricărui alt lucru. Dacă iubirea de Dumnezeu există în inimile noastre și Lumina lui Dumnezeu pe fețele noastre, atunci totul există și are un înțeles. Altminteri,nu ar fi nici o diferență între existență și non-existență. Toți credincioșii, și într-o anumită măsură toată creația îi motivează ulterior pe cei credincioși ce se integrează într-o asemenea iubire. Credincioșii care se scufundă în dragostea de Dumnezeu iubesc oameni sau lucruri doar de dragul Lui. Aceasta este o parte importantă în a stabili congregația pe care Dumnezeu o dorește.

Este de asemenea important să luptăm înpotriva necredinței folosind tensiunea spirituală. Persoanele care au simțit gustul dulce al credinței ar trebui să simtă dezgust, chiar și ură în fața necredinței, corupției, perversităților, imoralității și nerecunoștinței. Cel ce pierde acest dezgust nu își dorește să vadă necredința ștearsă din inimile oamenilor și înlocuită cu credința. Pentru a realiza acest scop, credincioșii trebuie să simtă un entuziasm profund și o dragoste enormă pentru credință, precum și o ură puternică împotriva necredinței. Pentru a conserva tensiunea spirituală, chiar și cea a umanității și a națiunii, este necesar să ne opunem tuturor tipurilor de necredință; rău, vicii, anarhie, agitație și dezordine.

Inamicii s-au revărsat asupra noastră pentru a ne distruge tensiunea spirituală. Ei au descris jihad-ul (lupta) împotriva necredinței ca o opresie și o cruzime, cucerire și invazie. Așa cum poetul Iqbal a spus: au transformat leii cu o istorie glorioasă în oi. Acei musulmani care și-au pierdut tensiunea spirituală rămân în cea mai mare măsură neafectați de invazie, exploatare și umilință; nici nu rezistă dacă le sunt atacate mândria personală, onoarea, onestitatea și bunul nume. Credincioșii ce își conservă această tensiune dobândesc ceea ce își doresc și încearcă să înlăture ceea ce lui Dumnezeu nu îi este pe plac.

spiritualitatePe scurt, tensiunea spirituală reprezintă ura pentru necredință și pasiunea enormă pentru credință. Punctul crucial este că această tensiune nu presupune luptă stradală ci mai degrabă semnifică trăirea entuziasmului, a agitației și a emoțiilor provocate de miile de lupte zilnice din conștiința ta, suferința spirituală și mentală, preocuparea de problemele și suferințele oamenilor, gata mereu și dispuși de a risca totul pentru binele celorlalți, a “muri” și a “renaște” în fiecare zi, a simți suferința oamenilor ce pășesc pe căi greșite în timp ce trăiești într-o asemenea atmosferă letală de necredință și deviere de la drumul cel bun.

Asemenea credincioși pot câștiga răsplata martirismului prin demonstrarea unor asemenea sentimente și dedicări. Nimic nu poate induce în depresie sau teroriza asemenea oameni- nici circumstanțele dificile, nici ceața, nici fumul (ignoraței)- căci ei sunt imuni la necredință. Asta înțelegem prin tensiune spirituală. O societate care pierde această tensiune poate fi văzută ca lipsită de spirit, deși forma lor fizică încă mai există. Dumnezeu permite opresorilor și tiranilor să atace asemenea societăți, pentru a trimite corpurile fără viață pe drumul sufletelor pierite deja.

Moartea începe în suflet și în inimă și abia mai târziu acaparează corpul. Înfrângerea spirituală este urmată întotdeauna de cea fizică. Dumnezeu nu îi părăsește niciodată pe cei care își mențin sufletele în viață, iar cei care nu își pot menține tensiunea spirituală sunt destinați morții. Este doar un capriciu pentru acești oameni să presupună că au viață religioasă. Chiar dacă are loc o reînviere, este pentru că unii oameni chiar și-au conservat tensiunea spirituală. Dumnezeu este Singurul care oferă sprijin și putere tuturor în ceea ce ei fac.

 

sursa: ro.fgulen.com

Source Link

Views: 3