Tag: teoria creationista

De ce a creat Dumnezeu Universul?

  Fethullah Gulen   Ni percepem lucrurile printr-o perspectivă umană, în timp ce Dumnezeu nu. Oamenii acționează din necesitate sau dorință, iar Dumnezeu nu. Cu alte cuvinte, nu putem asocia atributele și motivațiile umane cu Dumnezeu. Cine este nemulțumit de crearea Universului? Cine nu își dorește să se bucure de beneficiile Universului și cine nu […]

 

Fethullah Gulen

 

planete-bleu-espace-univers-art-digitalNi percepem lucrurile printr-o perspectivă umană, în timp ce Dumnezeu nu. Oamenii acționează din necesitate sau dorință, iar Dumnezeu nu. Cu alte cuvinte, nu putem asocia atributele și motivațiile umane cu Dumnezeu.

Cine este nemulțumit de crearea Universului? Cine nu își dorește să se bucure de beneficiile Universului și cine nu dorește să caute fericirea? Foarte puțini oameni își exprimă neplăcerea de a trăi pe acest pământ. Unii dintre aceștia s-au sinucis, dar numărul lor este foarte mic. Marea majoritate a oamenilor sunt fericiți că trăiesc, că fie aici și că sunt oameni. Cărei persoane nu îi place să fie îngrijită de către părinții ei, sau să fie hrănită de acea dragoste părintească din timpul copilăriei? Cine se plânge că este tânăr, timp în care bucuria de a trăi se simte în fiecare por? Ce om matur se plânge că are o familie, copii și că trăiește o viață armonioasă cu ei? Cum am putea noi spera să măsurăm fericirea musulmanilor care, chiar dacă cultivă sămânța pentru lumea ce vine, asigură succesul acestei lumi? Aceștia descoperă cheile porților ce duc spre fericirea eternă, și în acest mod sunt fericiți și trăiesc în pace.

Universul, care a fost ornat cu toate felurile de artă, este ca o paradă interminabilă sau o expoziție menită să ne atragă și să ne facă să reflectăm. Diversitatea sa extraordinară și ornamentele sale, abundența fără număr și petrecerea evenimentelor, prezintă o anumită realitate a simțurilor și minților noastre. Această realitate indică existența unui agent ce crează toate aceste lucruri. Prin realitatea lucrărilor și faptelor Sale, ajungem să cunoaștem Făcătorul și astfel, Numele Sale. Prin aceste Nume, încercăm să înțelegem Atributele Sale, iar prin canalele și rugăciunile deschise inimilor noastre ne luptăm să Îl cunoaștem. Această elevare a ființei noastre este inspirată printr-un domeniu larg al realității- lucruri, evenimente, precum și prin relația legăturii noastre cu Universul și a mulțimii Numelor și Atributelor lui Dumnezeu.

Dar de ce a creat Dumnezeu toate aceste lucruri? Să luăm în considerare următoarele: marii sculptori pot produce, din cea mai dură piatră sau lemn, statui ce par a prinde viață, statui ce exprimă cele mai delicate sentimente. Dar nu putem ști că cei care fac aceste opere sunt sculptori decât dacă observăm abilitățile lor. Putem vedea sau deduce abilitățile lor doar din statuile pe care aceștia le produc sau prin procesul folosit pentru a le fabrica. Orice lucru dorește să-și dezvăluie realitatea ascunsă în el și să demonstreze ceea ce știe prin asumarea unei forme exterioare. Semințele se străduiesc să înflorească, spermatozoidul să ajungă în oul din uter și bulele de apă să ajungă la mal sub forma picăturilor de apă.

Setea de a ne arată potențialul și deci de a ne face văzuți și cunoscuți de către ceilalți este o expresie de slăbiciune sau defect, căci toate ființele și dorințele lor sunt doar umbre ale esenței originale. Creatorul nu are nici un defect și nici o slăbiciune. Amintește-ți că nici o manifestare simplă sau compusă a esenței nu este similară cu esența în sine.

Toată arta din Univers ne face conștienți de numele lui Dumnezeu. Fiecare nume, afișat de ceea ce a creat, ne luminează calea și ne ghidează către cunoașterea atributelor Creatorului. Acestea ne stimulează și ne trezesc inimile prin semnele Lui și prin mesajele trimise simțurilor noastre.

Creatorul dorește să se facă cunoscut nouă într-un mod cât mai clar. El voiește să ne arate splendoarea Sa prin varietatea și frumusețea creației; voința și măreția Lui prin ordinea și armonia magnifică din Univers; clemența, compasiunea și grația Sa prin faptul că ne oferă tot ceea ce avem nevoie, incluzând cele mai ascunse dorințe ale noastre. El are însă mult mai multe atribute și nume prin care dorește să se facă cunoscut nouă.

Cu alte cuvinte, El crează și plasează lucruri în această lume pentru a manifesta Măreția și Voința Sa. Privind toate aceste lucruri prin prisma intelectului și prin abilitatea de a înțelege ființele ce au conștiință, El trezește admirația, mirarea și aprecierea lor. Marii artiști își manifestă talentele prin opere de artă; Deținătorul Universului l-a creat pe acesta doar pentru a manifesta Măreția și Omnipotența creativității Sale.

 

ro.fgulen.com

Source Link

Views: 2

Argumente probate?

    Dacă evoluţionismul nu mai este atât de sigur, mai poate fi el numit „ştiinţă”?  După definiţie, ştiinţa este „sistemul de cunoştinţe privind adevărurile generale aparţinând *lumii fizice şi care sunt *operate de legi generale; cunoştinţele ştiinţifice sunt obţinute şi testate prin *metoda ştiinţifică: observaţie, ipoteză, predicţia testului, experiment, concluzie” . Ştiinţa, prin definiţie, […]

 

 

Dacă evoluţionismul nu mai este atât de sigur, mai poate fi el numit „ştiinţă”?  După definiţie, ştiinţa este „sistemul de cunoştinţe privind adevărurile generale aparţinând *lumii fizice şi care sunt *operate de legi generale; cunoştinţele ştiinţifice sunt obţinute şi testate prin *metoda ştiinţifică: observaţie, ipoteză, predicţia testului, experiment, concluzie” .

Ştiinţa, prin definiţie, se ocupă doar de lumea fizică, nu şi de metafizic. „Existenţa sau inexistenţa supranaturalului” nu intră în competenţa ştiinţei.

Apoi, ştiinţa poate recunoaşte doar acele fenomene care se încadrează în legi generale; ea nu poate interpreta excepţiile de la regulă. Ştiinţa, prin definiţie, ignoră tot ce ţine de paraconformităţi şi miracol.

În al treila rând, cunoştinţele ştiinţifice sunt doar cele obţinute prin metoda ştiinţifică. Fenomenul „origini” – din nefericire, nu poate fi testat sub nici o formă.

Când un „guru” al evoluţionismului ateist ca Richard Dawkins afirmă că „existenţa sau ne-existenţa unui creator supranatural este o problemă ştiinţifică” , el îşi maschează aberanţa sub girul autorităţii academice, cu aroganţa celui care manipulează incultura ascultătorului. Dacă este „problemă ştiinţifică”, ar trebui să aibă instrumente ştiinţifice apte să investigheze fenomenul. Dar Dumnezeu nu face parte din lumea fizică şi nu poate fi pus sub lupă şi investigat, ca o muscă. Existenţa lui Dumnezeu este în afara abilităţii de investigare a ştiinţei.

Ştiinţa, ca şi o oală minune, este foarte bună doar pentru anumite lucruri. Ştiinţa este respectată, atâta vreme cât se limitează la partea investigabilă din lumea fizică. Când îşi depăşeşte limitele şi se aventurează în metafizic, încetează să mai fie ştiinţă şi devine „scientism”, un soi orbeţ  filosofic.

Aici este şi necazul cu Darwinismul / naturalismul: el porneşte de la supoziţia că „nu există supranatural”, ceea ce este o opinie filosofică. Din nefericire, această premiză determină interpretarea faptelor ştiinţifice, dându-li-se sensul dorit. Evoluţionismul nu este ştiinţă neutră şi obiectivă şi este ridicol că darwiniştii nu-şi dau seamă de acest lucru.

În final, toată controversa „evoluţionism – creaţionism” se reduce la opţiunea filosofică: care mecanism este responsabil de existenţa lumii noastre – cel teist sau ateist? Controversa nu e o confruntare ştiinţifică, ci bătălia concepţiilor de viaţă: naturalism contra supranaturalism. Prima stipulează: „Credinţă în miracole este în contradicţie flagrantă cu faptele ştiinţifice, dar şi cu spiritul ştiinţei”  A doua, conştientă de limitele minţii omului, vede supranaturalul împletindu-se cu viaţa de tote zilele. Evoluţionismul, mut faţă de marile întrebări existenţiale, se mulţumeşte cu originea întâmplătoare şi animală a omului, după zisa lui Dawkins: “Universul nostru n-are destin, nici scop, nici bine şi rău, nimic …decât o indiferenţă oarbă nemiloasă” . Creaţionismul, din fericire, înseninează orizontul, oferindu-i omului demnitatea unui destin cu finalitate.

Richard LewontinÎntr-un act de sinceritate, geneticianul evoluţionist Richard Lewontin scria: „Noi luăm apărarea ştiinţei în ciuda absurdităţii evidente a multora din explicaţiile noastre, în ciuda incapacităţii ştiinţei de a-şi îndeplini angajamentele de o viaţă mai bună, în ciuda tolerării de către comunitatea ştiinţifică a unor poveşti fără acoperire, şi aceasta, pentru că am făcut un legământ aprioric cu materialismul. Nu metodele ştiinţifice sunt cele ce ne obligă să acceptăm explicaţia materialistă a fenomenelor lumii, ci, din contra, adeziunea noastră faţă de cauzalitatea materialistă ne obligă să construim instrumente de cercetare şi un sistem de concepte care să producă explicaţii materialiste, indiferent cât de contrar intuiţiei sunt ele şi cât de mistificatoare sunt pentru cei profani. Mai mult, materialismul este criteriul nostru absolut, căci nu putem accepta ca ideea de divinitate să ne calce pragul”.

Source Link

Views: 2