Teoria Big Crunch

Meryem Ece   Teoria asupra careia  m-am axat in acest eseu este Big Crunch, care repezinta un fel de proces invers Big Bangului. Conform acesteia, ajuns la o anumita densitate, Universul va incepe sa se contracte treptat, pana cand intreaga materie (stele, planate, asteroizi de piatra, comete de gheață, totul) va fi redus la ceva […]

Meryem Ece

 

Teoria asupra careia  m-am axat in acest eseu este Big Crunch, care repezinta un fel de proces invers Big Bangului. Conform acesteia, ajuns la o anumita densitate, Universul va incepe sa se contracte treptat, pana cand intreaga materie (stele, planate, asteroizi de piatra, comete de gheață, totul) va fi redus la ceva infinit de mic, asa cum fusese inainte de momentul Marii Explozii.

astroa12Din punct de vedere stiintific, astrofizica a facut posibila explicarea unor teorii de sfarsit al universului. In 1916, Albert Einstein a elaborat teoria generala a relativitatii, teorie care face posibila explicarea unor fenomene fizice la scara cosmica. Astfel, au luat nastere mai multe ipoteze si scenarii elaborate de diversi astronomi si savanti. Observatiile lor duceau spre concluzia ca Universul a luat nastere la un anumit moment dat , ca se afla in expansiune si ca va avea un sfarsit iminent.

Comunitatea stiintifica a acceptat de atunci ideea universului aflat in expansiune, că un univers static este o imposibilitate teoretica, asadar că starea lui actuala nu este stationara, ci evolueaza, conform parerilor a numerosi savanti, catre un final. Teoriile lor au fost determinate de mai multi factori, precum cercetarile axate pe tema formei universului, materia neagra, ecuatia de stare (explicatia matematica a modului in care materia neagra raspunde la expansiunea universului), densitatea Universului, singularitatea spatiu-timp.

Conform acestei teorii, intreaga materie va colapsa in gauri negre, care mai apoi vor fuziona rezultand o gaura neagra unificata sau singularitatea Big Crunch. Pentru ca oamenii de stiinta sa poata prezice eventualitatea teoriei Big Crunch, ei ar trebui sa determine anumite proprietati ale Universului. Dintre acestea una foarte importanta este densitatea sa, mai apoi forta gravitationala a atractiei dintre toate galaxiile si impulsul initial de la momentul Big Bangului.

Totusi, pentru a-si putea explica acest fenomen, oamenii de stiinta si-au asumat prezenta unei entitati necunoscute pe care au numit-o “dark energy”. Se crede ca aceasta entitate  este cea care conduce la departarea galaxiilor. In prezent, masuratorile facute de observatorul Chandra  X-ray al NASA indica o putere constanta in Univers a acestei “dark energy”. Incapacitatea oamenilor de știință de a își explica acea energie, dar necesitatea prezenței ei pentru existența acestui Univers ne aduce aminte de faptul că Susținătorul, Creatorul acestui Univers este Unicul Dumnezeu, prin a Cărui Putere acest Univers va lua sfârșit într-un moment doar de EL cunoscut. Oamenii ar trebui să cerceteze Universul, să îl studieze și să înțeleagă din înțelepciunea creării lui… să contempleze la scopul existenței lor, la misiunea lor în tot acest sistem, la nimicnicia lor în raport cu Puterea măreață Supremă, deținută de Allah.

Asa cum eu mi-am explicat pana acum aparitia si existenta Universului, cred ca Teoria Big Crunch este cea mai plauzibila, fiind intarita si de teoriile si observatiile a numerosi oameni de stiinta si astronomi. Apreciez spusele fizicianului contemporan Heintz Pagl: „Eu cred ca Universul este un mesaj scris intr-un cod secret, un cod cosmic, iar misiunea omului de stiinta este sa-i descifreze simbolurile.”

 

 

Source Link

Views: 1

De ce a creat Dumnezeu Universul?

  Fethullah Gulen   Ni percepem lucrurile printr-o perspectivă umană, în timp ce Dumnezeu nu. Oamenii acționează din necesitate sau dorință, iar Dumnezeu nu. Cu alte cuvinte, nu putem asocia atributele și motivațiile umane cu Dumnezeu. Cine este nemulțumit de crearea Universului? Cine nu își dorește să se bucure de beneficiile Universului și cine nu […]

 

Fethullah Gulen

 

planete-bleu-espace-univers-art-digitalNi percepem lucrurile printr-o perspectivă umană, în timp ce Dumnezeu nu. Oamenii acționează din necesitate sau dorință, iar Dumnezeu nu. Cu alte cuvinte, nu putem asocia atributele și motivațiile umane cu Dumnezeu.

Cine este nemulțumit de crearea Universului? Cine nu își dorește să se bucure de beneficiile Universului și cine nu dorește să caute fericirea? Foarte puțini oameni își exprimă neplăcerea de a trăi pe acest pământ. Unii dintre aceștia s-au sinucis, dar numărul lor este foarte mic. Marea majoritate a oamenilor sunt fericiți că trăiesc, că fie aici și că sunt oameni. Cărei persoane nu îi place să fie îngrijită de către părinții ei, sau să fie hrănită de acea dragoste părintească din timpul copilăriei? Cine se plânge că este tânăr, timp în care bucuria de a trăi se simte în fiecare por? Ce om matur se plânge că are o familie, copii și că trăiește o viață armonioasă cu ei? Cum am putea noi spera să măsurăm fericirea musulmanilor care, chiar dacă cultivă sămânța pentru lumea ce vine, asigură succesul acestei lumi? Aceștia descoperă cheile porților ce duc spre fericirea eternă, și în acest mod sunt fericiți și trăiesc în pace.

Universul, care a fost ornat cu toate felurile de artă, este ca o paradă interminabilă sau o expoziție menită să ne atragă și să ne facă să reflectăm. Diversitatea sa extraordinară și ornamentele sale, abundența fără număr și petrecerea evenimentelor, prezintă o anumită realitate a simțurilor și minților noastre. Această realitate indică existența unui agent ce crează toate aceste lucruri. Prin realitatea lucrărilor și faptelor Sale, ajungem să cunoaștem Făcătorul și astfel, Numele Sale. Prin aceste Nume, încercăm să înțelegem Atributele Sale, iar prin canalele și rugăciunile deschise inimilor noastre ne luptăm să Îl cunoaștem. Această elevare a ființei noastre este inspirată printr-un domeniu larg al realității- lucruri, evenimente, precum și prin relația legăturii noastre cu Universul și a mulțimii Numelor și Atributelor lui Dumnezeu.

Dar de ce a creat Dumnezeu toate aceste lucruri? Să luăm în considerare următoarele: marii sculptori pot produce, din cea mai dură piatră sau lemn, statui ce par a prinde viață, statui ce exprimă cele mai delicate sentimente. Dar nu putem ști că cei care fac aceste opere sunt sculptori decât dacă observăm abilitățile lor. Putem vedea sau deduce abilitățile lor doar din statuile pe care aceștia le produc sau prin procesul folosit pentru a le fabrica. Orice lucru dorește să-și dezvăluie realitatea ascunsă în el și să demonstreze ceea ce știe prin asumarea unei forme exterioare. Semințele se străduiesc să înflorească, spermatozoidul să ajungă în oul din uter și bulele de apă să ajungă la mal sub forma picăturilor de apă.

Setea de a ne arată potențialul și deci de a ne face văzuți și cunoscuți de către ceilalți este o expresie de slăbiciune sau defect, căci toate ființele și dorințele lor sunt doar umbre ale esenței originale. Creatorul nu are nici un defect și nici o slăbiciune. Amintește-ți că nici o manifestare simplă sau compusă a esenței nu este similară cu esența în sine.

Toată arta din Univers ne face conștienți de numele lui Dumnezeu. Fiecare nume, afișat de ceea ce a creat, ne luminează calea și ne ghidează către cunoașterea atributelor Creatorului. Acestea ne stimulează și ne trezesc inimile prin semnele Lui și prin mesajele trimise simțurilor noastre.

Creatorul dorește să se facă cunoscut nouă într-un mod cât mai clar. El voiește să ne arate splendoarea Sa prin varietatea și frumusețea creației; voința și măreția Lui prin ordinea și armonia magnifică din Univers; clemența, compasiunea și grația Sa prin faptul că ne oferă tot ceea ce avem nevoie, incluzând cele mai ascunse dorințe ale noastre. El are însă mult mai multe atribute și nume prin care dorește să se facă cunoscut nouă.

Cu alte cuvinte, El crează și plasează lucruri în această lume pentru a manifesta Măreția și Voința Sa. Privind toate aceste lucruri prin prisma intelectului și prin abilitatea de a înțelege ființele ce au conștiință, El trezește admirația, mirarea și aprecierea lor. Marii artiști își manifestă talentele prin opere de artă; Deținătorul Universului l-a creat pe acesta doar pentru a manifesta Măreția și Omnipotența creativității Sale.

 

ro.fgulen.com

Source Link

Views: 2

Teoria marii explozii (Big Bang)

Adnan Ash-Sharif   Primii care s-au referit ştiinţific la problema apariţiei Cosmosului au fost Einstein şi savantul rus Alexandr Freidmain, la începutul secolului al XX-lea.  În anul 1937, astronomul belgian George Lemaite a afirmat că Universul a fost, la începutul apariţiei sale, o masă gazoasă cu densitate ridicată, puternic strălucitoare şi cu o temperatură foarte ridicată, pe […]

Adnan Ash-Sharif

 

Primii care s-au referit ştiinţific la problema apariţiei Cosmosului au fost Einstein şi savantul rus Alexandr Freidmain, la începutul secolului al XX-lea.  În anul 1937, astronomul belgian George Lemaite a afirmat că Universul a fost, la începutul apariţiei sale, o masă gazoasă cu densitate ridicată, puternic strălucitoare şi cu o temperatură foarte ridicată, pe care el a numit-o ”oul cosmic”. Apoi, ca urmare a presiunii uriaşe provenite de la temperatura foarte ridicată (10  C), a avut loc o explozie fantastică,  dispersând această masă şi aruncând părţi din ea în toate direcţiile.  Acestea s-au transformat, o dată cu trecerea timpului în planete,  aştrii şi galaxii.

Conform fizicienilor astronomi de astăzi, Universul era după o

miliardime de secundă, cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani în

urmă – o masă cu densitate uriaşă şi cu o temperatură foarte ridicată (10   C), cu volumul unei sfere, al cărei diametru nu depăşea a mia parte

dintr-un centimetru. În anul 1940, savantul american de origine rusă,

Georges Gamow a confirmat teoria marii explozii.  În anul 1964, savanţii

Penzias şi Wilson  au descoperit unde radio, provenind din toate părţile

Universului, având aceleaşi caracteristici fizice în toate locurile în care au fost înregistrate. Li s-a dat numele de lumină pietrificată sau radiaţie

fosilă,   aceasta   fiind   radiaţia   provenită   din   timpuri   extrem   de

îndepărtate,  rămăşiţă a marii explozii care s-a produs în secundele care au urmat apariţiei Universului. Această descoperire a radiaţiei fosile,

alături de descoperirea expansiunii Universului, în anul 1929, au

reprezentat piatra unghiulară a constituirii ştiinţifice a teoriei marii

explozii. În anul 1986, staţiile cosmice lansate de Uniunea Sovietică,  au

transmis informaţii care confirmă teoria exploziei fantastice şi a expansiunii Cosmosului, rezultate din ea.

Astăzi, majoritatea astronomilor acceptă ideea că marea explozie nu mai este o teorie, ci un adevăr stiinţific. Cât despre minoritatea care s-a opus  acestei teorii, anterior, ea este reprezentată de un grup de savanţi cu concepţii materialiste, care s-au temut că

recunoaşterea adevărului stiinţific despre începutul Universului şi

expansiunea lui vine în contradicţie cu convingerile lor, care afirmau

caracterul etern al materiei şi vechimea lumii; pe când, dacă ştiinţa

confirmă că Universul are un început, aceasta înseamnă că el are şi un sfârşit, că el este creat şi prin urmare nu este etern, aşa cum îşi

închipuiau materialiştii.

bigbang

Versetul din Coranul cel Sfânt, care afirmă că cerurile şi pământul au alcătuit la început o singură masă este clar, nu necesită decât un sumar comentariu lingvistic asupra sensului cuvintelor “ratq” ”au fost împreună” şi “fataqna-ha” ”le-am despărţit”. Cuvântul ”ratq” înseamnă   adunate   laolaltă,   iar   cuvântul   ”fataqa”   înseamnă   ”a despărţi/a separa”, ceea ce înseamnă că cerurile şi pământul au avut o masă comună şi Domnul le-a despărţit. Se observă aici elocvenţa ştiinţifică miraculoasă a cuvintelor “ratq” şi “fataqna”, căci fiecare “ratq” ”ansamblu” este susceptibil de a fi transformat în “fatq”, adică de a fi divizat, şi fiecare “fatq” ”lucruri divizate” este susceptibil de a fi transformat în “ratq”, adică reansamblat, reunit. Cerurile şi Pământul vor deveni aşa cum au fost, când va sosi Ceasul, aşa după cum ne-a vestit revelaţia şi după cum presupun şi cosmologii astăzi.

 

Observaţie:

Există o normă Coranică,    asupra căreia dorim să atragem

atenţia cititorului,  şi  anume faptul că,  atunci când Domnul  spune în

versetele Sale Sfinte:  ”.  .  .  oare nu au văzut?;.  .  .  oare nu ai văzut?.

.  .  oare nu au văzut?”, cu sensul că omul va vedea,  mai devreme sau mai târziu, ceea ce a vestit versetul, indiferent dacă verbul “ra’a” ”a vedea”  apare la forma de trecut, prezent sau de viitor.

Şi aceia care au tăgăduit că cerurile şi pământul au avut o masă

comună,  pe care după aceea Domnul a despărţit-o, nu au văzut acest

lucru decât în secolul XX, graţie calculelor, telescoapelor şi al staţiilor

cosmice. Dacă ar fi posibil ca un cercetător să studieze convingerea

învăţaţilor care au văzut acest adevăr astronomic,  acesta ar constata că ei s-ar număra printre cei care au tăgăduit, adeverind cuvintele lui

ALLAH Preaînaltul:

Oare nu văd cei care nu cred, că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit? (Al-Anbiyaa: 30)

Şi laudă Aceluia ale Cărui cuvinte nu pot fi schimbate!

Iar cerul l-am înălţat cu puterea Noastră şi Noi îl  lărgim. (Adh-Dhariyat:  47).

 

 

 

islamulazi.ro

Source Link

Views: 3