Afecțiunile otorinolaringologice

Afecțiunile otorinolaringologice   Este bine să deschidem paginile trecutului pentru a descoperi pașii succesivi prin care s-a ajuns la această stare a lucrurilor. Această afirmație este confirmată de Charles Cumston (1926) care a spus că „niciodată nu putem poseda o știință până ce nu îi știm istoria dezvoltării.”[1] Civilizația islamică a început în secolul VII […]

Afecțiunile otorinolaringologice

 

Este bine să deschidem paginile trecutului pentru a descoperi pașii succesivi prin care s-a ajuns la această stare a lucrurilor. Această afirmație este confirmată de Charles Cumston (1926) care a spus că „niciodată nu putem poseda o știință până ce nu îi știm istoria dezvoltării.”[1]

Civilizația islamică a început în secolul VII și a progresat rapid într-un timp relativ scurt. Coranul a menționat urechile și sensul de a auzi de multe ori și i-a evidențiat importanța sa în legătură cu învățarea, înțelegerea și dezvoltarea abilităților mentale.[2] A mai menționat și laringele și tulburările respiratorii care pot fi fatale în cazuri de epuizare severă. Nasul, gura, fața și urechile primesc o bună îngrijire igienică, deoarece el trebuie să fie spălate de câteva ori în procesul de abluțiune înainte de rugăciuni.

Afecțiunile otorinolaringologice

Există câteva spuse ale Profetului Muhammed despre îngrijirea urechilor, nas și gât și să folosească medicamente pentru problemele lor. În această privință, el a încurajat folosirea antisepticelor locale, cataplasmele fierbinți și reci și folosirea ocazională a ventuzelor și a cauterizării termice.[3]

În timpul secolelor târzii pe timpul dinastiilor Omeiade și Abbaside, mai mult decât o mie de medici eminenți au luat parte la progresul medicinii în principalele capitale ale lumii islamice: Bagdad, Damasc, Cairo, Alexandria, Qairuan, Cordoba, Seville și Valencia. Afecțiunile urechii, a nasului și a gâtului și tratamentele  lor erau în grija medicilor generali, chirurgi și pediatri. Prin gândirea lor originală și practica medicală foarte abilă, ei au adăugat noi descoperiri, invenții și informații la cunoașterea existentă a anatomiei și fiziologiei urechii, nasului și gâtului. Ei au descoperit noi afecțiuni și noi metode de tratament medical și chirurgical. Toate acestea au fost susținute în volume de cărți care descriau munca lor, rămânând opera esențială de referință timp de multe secole în lume.[4]

 

 

[1] Cumston C.G., An Introduction to the History of Medicine, Kegan Paul, Trench, Trubner și Co. Ltd, Londra, 1926, pag. 78.

[2] Coran

[3] Ibn El-Goziah, Prophetic Medicine (în arabă),  Arab Books Revival Press, Cairo, 1957, pp. 38, 66 and 74.

[4] Guerrier Y. și Kuhn P.M., Histoire des Maladies De l’Oreille, du Nez et de la Gorge, le Editions Roger Dacoste, Paris, 1980, pp. 18, 157.

Soucre Link

Views: 1

0Shares