Deprecated: trim(): Passing null to parameter #1 ($string) of type string is deprecated in /home/farasens/public_html/wp-content/plugins/feedwordpress/feedwordpress.php on line 2106
Teologia legământului a făcut mântuirea individuală profund personală. Ea susținea că predestinarea lui Dumnezeu nu era „impersonală și mecanică”, ci era un „legământ al harului” în care cineva a intrat prin credință. Prin urmare, a fi creștin nu ar putea fi niciodată redus la o simplă „recunoaștere intelectuală” a adevărului creștinismului. Puritanii au fost de acord că „chemarea efectivă a fiecărui sfânt ales al lui Dumnezeu va veni întotdeauna ca o întâlnire personală individuală cu promisiunile lui Dumnezeu”.[52]
Procesul prin care aleșii sunt aduși de la moartea spirituală la viața spirituală (regenerare) a fost descris ca convertire.[51] De la început, puritanii nu au considerat o anumită experiență de convertire ca fiind normativă sau necesară, dar mulți au câștigat asigurarea mântuirii din astfel de experiențe. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, teologii puritani au dezvoltat un cadru pentru experiența religioasă autentică bazată pe propriile experiențe, precum și pe cele ale enoriașilor lor. În cele din urmă, puritanii au ajuns să considere o anumită experiență de convertire ca un semn esențial al alegerii cuiva.[53]
Experiența de conversie puritană a fost descrisă în mod obișnuit ca având loc în faze discrete. A început cu o fază pregătitoare menită să producă regretul pentru păcat prin introspecție, studiul Bibliei și ascultarea predicării. Aceasta a fost urmată de umilire, când păcătosul și-a dat seama că el sau ea este neputincios să se elibereze de păcat și că faptele lor bune nu ar putea câștiga niciodată iertarea.[51] După ce s-a ajuns la acest punct – înțelegând că mântuirea a fost posibilă numai datorită milei divine – că persoana avea să experimenteze îndreptățirea, atunci când neprihănirea lui Hristos este atribuită celor aleși și mintea și inimile lor sunt regenerate. Pentru unii puritani, aceasta a fost o experiență dramatică și s-au referit la ea ca fiind născuți din nou.[54]
Confirmarea faptului că o astfel de conversie s-a produs cu adevărat a necesitat adesea o introspecție prelungită și continuă. Istoricul Perry Miller a scris că puritanii „au eliberat bărbații de pe banda de alergare a îngăduințelor și penitențelor, dar i-au aruncat pe canapeaua de fier a introspecției”.[55] Era de așteptat ca convertirea să fie urmată de sfințire — „creșterea progresivă a capacității sfântului de a percepe și de a căuta mai bine voia lui Dumnezeu și, astfel, de a duce o viață sfântă”.[54] Unii puritani au încercat să găsească asigurarea credinței lor ținând înregistrări detaliate ale comportamentului lor și căutând dovezi ale mântuirii în viața lor. Clerul puritan a scris multe ghiduri spirituale pentru a-și ajuta enoriașii să urmărească evlavia și sfințirea personală. Printre acestea se numără Calea omului simplu către cer a lui Arthur Dent (1601), Seven Treatises a lui Richard Rogers (1603), Christian’s Daily Walk (1627) a lui Henry Scudder și The Bruised Reed and Smoking Flax (1630) de Richard Sibbes.[56]
Prea mult accent pe faptele bune ale cuiva ar putea fi criticat pentru că este prea aproape de arminianism, iar prea mult accent pe experiența religioasă subiectivă ar putea fi criticat ca antinomianism. Mulți puritani s-au bazat atât pe experiența religioasă personală, cât și pe autoexaminarea pentru a-și evalua starea spirituală.[56]
Pietatea experienţială a puritanismului va fi moştenită de protestanţii evanghelici din secolul al XVIII-lea.[55] În timp ce părerile evanghelice despre convertire au fost puternic influențate de teologia puritană, puritanii credeau că asigurarea mântuirii cuiva este „rară, târzie și rodul luptei în experiența credincioșilor”, în timp ce evanghelicii credeau că asigurarea este normativă pentru toți cei cu adevărat convertiți.
Sursa: wikipedia.org
Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro
Textul a fost tradus.
Views: 0