După navigarea Leului lui Thomas Wyndham în 1551[40] și înființarea în 1585 a Companiei engleze Barbary, comerțul s-a dezvoltat între Anglia și statele barbare, și în special Maroc.[41][42] S-au stabilit relații diplomatice și o alianță între Elisabeta și statele barbare.[42] Anglia a intrat într-o relație comercială cu Maroc în detrimentul Spaniei, vânzând armuri, muniții, cherestea, metal în schimbul zahărului marocan, în ciuda interdicției papale,[43] făcându-l pe Nunțiul Papal din Spania să spună despre Elisabeta: „există nici un rău care nu este născocit de acea femeie, care, este perfect clar, l-a ajutat pe Mulocco (Abd-el-Malek) cu armele, și mai ales cu artileria”.[44]
În 1600, Abd el-Ouahed ben Messaoud, secretarul principal al domnitorului marocan Mulai Ahmad al-Mansur, a vizitat Anglia ca ambasador la curtea reginei Elisabeta I.[41][45] Abd el-Ouahed ben Messaoud a petrecut 6 luni la curtea Elisabetei, pentru a negocia o alianță împotriva Spaniei.[39][41] Conducătorul marocanului dorea ajutorul unei flote engleze pentru a invada Spania, Elisabeta a refuzat, dar a salutat ambasada ca semn de asigurare și, în schimb, a acceptat să stabilească acorduri comerciale.[42][41] Regina Elisabeta și regele Ahmad au continuat să discute despre diferite planuri pentru operațiuni militare combinate, Elizabeth solicitând o plată de 100.000 de lire sterline în avans regelui Ahmad pentru furnizarea unei flote, iar Ahmad cerând trimiterea unui vas înalt pentru a obține banii. Elizabeth „a fost de acord să vândă provizii de muniție Marocului, iar ea și Mulai Ahmad al-Mansur au vorbit la nesfârșit despre organizarea unei operațiuni comune împotriva spaniolilor”.[46] Cu toate acestea, discuțiile au rămas neconcludente și ambii conducători au murit în doi ani de la ambasadă.[47]
Sursa: wikipedia.org
Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro
Textul a fost tradus.
Views: 3