Daca vizitati astazi Sevilla, un oras situat in sudul Spaniei, si studiati cu atentie catedralele de aici, veti avea o mare surpriza. In catedrala din Sevilla poate fi vazut mormantul impozant al lui Cristofor Columb, cel care a traversat Oceanul Atlantic in 1492, descoperind un nou continent.
In spatele altarului principal se afla un paravan urias, executat din aurul adus de spanioli din America de Sud. In catedrala sunt multe statui ale Fecioarei Maria si ale unor sfinti crestini. Daca veti urca in turnul catedralei veti observa ca initial nu a fost construit ca o componenta a unei mari biserici.
Turnul acesta este, de fapt, un minaret construit de musulmani in secolul al XII –lea. Din varful minaretului se vede Alcazarul, palat construit in secolul al XIII-lea pentru conducatorii musulmani ai Spaniei. Acolo, in varful turnului catedralei din Sevilla, va aflati in centrul unui oras tipic arab.
In anul 711, musulmanii au cucerit Spania, pe care o numeau al-Andalus. Cuceritorii erau califi din dinastia Omeyazilor, cu resedinta la Damasc. In anul 750, musulmanii condusi de abbasizii veniti din Siria i-au masacrat pe omeyazi. Nu ii considerau ca fiind urmasii lui Muhammed. Abbasizii au preluat puterea.
Unul dintre printii omeyazi, care a scapat din macel, a ajuns in Spania ce a fost condusa de succesorii lui ce au stabilit capitala la Cordoba.
Musulmanii au stapanit Spania pana in secolul al XV-lea, inscriind astfel in istoria Europei o indelungata perioada de dominatie musulmana. Aceasta perioada nu este intotdeaua usor de cercetat, din cauza faptului ca multe dintre dovezi s-au pierdut atunci cand spaniolii au luat in stapanire moscheile, pe care le-au transformat in biserici sau palate.
Musulmanii au adus in Spania arhitectura, religia, agricultura, stiinta si literatura lor; de aici ele s-au raspandit si in restul Europei. Arabii au fost cei care au introdus in Spania irigatiile. Plante precum trestia de zahar, anghinarea, orezul, portocalul, caisul, bumbacul, care aveau nevoie de multa apa, puteau fi acum cultivate.
Oamenii bogati din Spania musulmana traiau in lux. Tesaturile fine, de lana si matase, erau destinate atat uzului intern, cat si vanzarii lor pe piata externa.
Intre mestesuguri, cel mai important era considerat cel al prelucrarii pielii. Mestesugarii erau neintrecuti in decorarea incaltarilor, a gentilor, si chiar a fasiilor mari de piele ce acopereau peretii. Incrustatiile din argint si alte metale pretioase erau de o finete remarcabila pentru acea vreme.
Spania a fost prima tara din Europa care a utilizat hartia, metoda fabricarii acesteia raspandindu-se in intreaga Europa crestina. Chiar si chitara spaniola a fost adusa aici de muzicantii musulmani. La sfarsitul secolului al IX-lea, sticlarii din Cordoba au descoperit modul de fabricare a cristalului. Minunatele coliere, bratari, ca si cerceii ilustreaza bogatia Spaniei si maiestria giuvaiergiilor musulmani.
La patruzeci si patru de ani dupa cucerirea Spaniei de catre arabi, Abd Ar-Rahman, din dinastia omeyazilor a construit orasul din Cordoba. Orasul a devenit cel mai important oras din Spania si al treilea ca importata din lume. Spre deosebire de orasele murdare, sordide din Europa, Cordoba era un oras curat si placut. Aproximativ trei sute de bai publice asigurau igiena populatiei. Multe strazi erau luminate noaptea de la casele din apropiere, iar locuintele celor instariti aveau apa curenta.
Marile palate erau construite din marmura italiana. Palatul regal avea aproximativ 400 de camere, iar la inaltarea lui au lucrat 10000 de oameni timp de 25 de ani. Camerele palatului aveau pereti din marmura decorati cu aur. Arcada intrarii principale era din abanos, un lemn pretios de culoare neagra si din fildes decorat cu pietre pretioase.
Lucru deloc surprinzator, Cordoba avea foarte multe moschei. Se pare ca existau aproximativ 700 de moschei inaltate in fiecare colt al orasului, astfel incat fiecare musulman sa poata ajunge usor la rugaciune. Una dintre moschei, de o inaltime impresionanta adapostea si o universitate, unde veneau studenti din toata Europa si din lumea islamica: crestini, evrei si musulmani deopotriva.
Dupa moartea lui al-Mansur, marele conduator al Cordobei, in anul 1002, Spania musulmana s-a divizat in mai multe regate, lucru de care crestinii din nord au profitat, considerand ca era o sansa pentru a-si recapata teritoriile. Unul dintre cei mai cunoscuti ai acestora a fost Rodrigo Diaz de Vivar, cunoscut sub numele de El Cid. In anul 1094, Cidul a devenit Valencia. Abia peste cateva sute de ani, crestinii au reusit sa-I alunge pe musulmani din Spania. In 1492, ultimul regat musulman, Granada, a fost cucerit de regina Isabela de Castilia. La inceput, crestinii s-au purtat bine cu musulmanii, dar incepand din jurul anului 1502, musulmanii au fost nevoiti sa aleaga intre a trece la crestinism sau a parasi tara.
Sursa: Islamul în Epoca Medievală, Editura All, BucureștiSource Link
Vecinii au un statut special în islam. Islamul încurajează musulmanii să aibă un comportament frumos cu vecinii săi, ce reflectă spiritul real şi pur al islamului exemplificat prin aspectul său tolerant în special cu oamenii de alte religii. Nu contează dacă ei sunt musulmani sau nu. Aişa (Allah să fie mulţumit de ea) l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) : “O, Trimis a lui Allah! Am doi vecini. Căruia să îi trimit darurile mele?” El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns: “Celui a cărui gard este mai aproape de tine.”
Este evident din hadisul relatat mai sus că musulmanii sunt încurajaţi nu numai să aibă un comportament frumos cu vecinii, dar se asemenea să le facă mici cadouri. În acest hadis nu se menţionează dacă vecinul căruia i se oferă un cadou este musulman sau nu.
S-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) avea un vecin care îl insulta şi căuta să îi facă rău la fiecare întâlnire. Au trecut câteva zile de când acest om nu îl mai necăjise pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) lucru ce l-a îngrijorat şi l-a determinat să îl viziteze pentru a vedea ce anume se întâmplase. Bărbatului nu i-a venit să creadă că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) se comporta atât de blând cu el în ciuda abuzurilor sale repetate, căci caracterul nobil pe care islamul îl cere era complet nou pentru el.
Allah Preaînaltul ne-a spus în Sfântul Coran:
Adoraţi-l pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum… (An-Nisaa 4:36)
S-a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că Îngerul Jibril l-a îndemnat să aibă un comportament frumos cu vecinii până în acel punct în care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a crezut că un vecin poate avea drept de moştenire de la celălalt vecin.
Este o datorie a noastră, a musulmanilor să avem grijă de vecinii noştri tot timpul, mai ales în momentele grele. Dacă unul dintre vecinii noştri este bolnav sau bătrân atunci trebuie să îl ajutăm în funcţie de nevoile sale.
Comportamentul frumos cu vecinii nu se limitează doar la cei cu care împărţim aceiaşi clădire. Vecin îţi este şi persoana care stă alături de tine sau în spatele tău în autobuz sau într-o staţie de autobuz, tren, etc, cel cu care îţi împarţi biroul la serviciu îţi este tot vecin, cel pe care îl întâlneşti în parc, etc. Faţă de toţi aceşti oameni care se află în jurul nostru trebuie să avem un comportament frumos, cu bunătate şi respect şi cu care să socializăm în scopul permis de legislaţia islamică.
De asemenea, este recomandat să ne prezentăm vecinilor atunci când ne mutăm într-o nouă locuinţă sau atunci când noi vecini se mută. Acest lucru este de mare ajutor deoarece întăreşte relaţiile între vecini şi poate elimina tensiunile sau impresiile greşite pe care le au despre musulmani. În mod similar, este bine să le îi salutăm atunci când noi sau ei pleacă.
În socializarea cu non musulmani trebuie de asemenea să păstrăm şi să continuam să ne respectăm obligaţiile şi datoriile noastre de musulmani. Nu trebuie să ne îndepărtăm de islam pentru a le fi pe plac deoarece noi avem nevoie de Allah şi pe El căutam noi să-L mulţumim şi venerăm. Astfel, putem invita vecinii la masă alături de noi şi familia noastră, iar dacă vom fi invitaţi la ei trebuie în primul rând să ţinem cont de restricţiile noastre alimentare. În plus, aceste vizite comune ajută la interacţiunea interfamilială într-un mod constructiv.
Dacă vecinii prezintă vreun interes asupra islamului, invită-i să participe la evenimente islamice şi chiar să te însoţească la moschee. Poate că inimile lor se vor deschide spre islam, iar dacă vor rămâne încă non musulmani cel puţin s-a reuşit ruperea barierei inter-religioase.
Grija faţă de vecinii noştri poate lua multe forme. Trebuie să ne asigurăm că vecinii noştri au necesităţile de bază, căci un musulman nu trebuie să mănânce dacă vecinul sau vecina sa este înfometată. Trebuie să le dorim vecinilor noştri ceea ce ne dorim pentru noi, iar acest lucru implică împărţirea bucuriilor şi greutăţilor deopotrivă. Trebuie să le respectăm intimitatea, să nu îi bârfim, să nu le facem rău în nici un fel, şi să păstrăm zonele comune curate (cum ar fi străzile, intrările în clădire etc).
Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a fost spus de o femeie care se ruga şi care postea foarte mult, dar a cărui vecini se plângeau de limbajul său agresiv. El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că ea va ajunge în iad.
Astfel trebuie să fim conştienţi de importanţa unui bun comportament cu vecinii noştri, atât prin fapte cât şi prin vorbe.Source Link
Modelul de comportament etico-legal, precum și standardele în materie de comerț care au constituit mediul de afaceri al companionilor și al urmașilor săi sunt cele oferite de Tradiția Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!). Aici găsim manifestarea spiritului acestor prescripții generale cu caracter religios.
Capitolul de față se concentrează pe discutarea a douăsprezece principii de disciplină etică în tranzacțiile comerciale islamice. Fără oricare dintre ele, un contract comercial este considerat ca fiind incomplet sub aspectul islamic al bunelor maniere, amabilității și rigorilor etice. Aceste principii etice pot fi privite ca cerințe morale, evidențiind morala islamică în general. Ele pot fi categorisite în practici pe care musulmanii sunt încurajați să le urmeze și pe care trebuie să le evite.
PRACTICI ÎNCURAJATE
Evitarea lucrurilor îndoielnice în materie de proprietate și muncă
Ceea ce este permis și ceea ce nu este permis sunt clar definite, însă între cele două sunt unele lucruri îndoielnice care trebuie evitate. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “Atât lucrurile permise, cât și cele interzise sunt clare, între ele fiind și unele necunoscute de majoritatea oamenilor. Așadar, cel care este atent la acest aspect se curăță pentru religia și onoarea sa.”
Demararea afacerii dimineața devreme
Este încurajată pornirea afacerii sau deschiderea magazinului dimineața devreme. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) și-a trimis slujitorii să facă negoț dimineața devreme și astfel a obținut un profit ridicat. El obișnuia să se roage pentru comunitatea sa, spunând: “O, Allah! Binecuvântează comunitatea mea (ummah) pentru sacrificiul său și pentru efortul său făcut dimineața devreme [incluzând negoțul sau comerțul]”.
Corectitudinea și sinceritatea în afaceri
Corectitudinea și sinceritatea în afacerile comerciale sunt încurajate, relatându-se că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “În Ziua Învierii comerciantul corect [este răsplătit cu o poziție superioară], alături de Profet, iubitorii de dreptate, martiri și oamenii pioși.”
Negustorul mincinos, pe de altă parte, este dojenit. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “O, negustorilor! [de trei ori] Cu adevărat voi veți fi aduși la viață în Ziua Judecății ca și contravenienți, cu excepția celui care a fost respectuos și sincer.”
Generozitatea în negociere și decența în reclamarea datoriei
Cel implicat trebuie să dea dovadă de indulgență și să fie generos când negociază, iar acela care își reclamă datoria trebuie, de asemenea, să o facă dând dovadă de modestie. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “Fie ca îndurarea lui Allah să se fie asupra celui care este îngăduitor atunci când cumpără, când vinde și când își cere banii săi înapoi.”
S-a mai relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a mai spus: “Allah va permite intrarea în Paradis cumpărătorului decent, vânzătorului generos și creditorului indulgent.”
Oferirea unui răgaz debitorului pentru a-și plăti datoria
S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “În Ziua Judecății în fața lui Allah a fost adus un rob al Său, care a spus: Nu știu altceva în afara unei fapte bune pe care am făcut-o și nu aștept ceva [ca răsplată pentru fapta bună] decât să Te întâlnesc. Am acordat timp celui bogat [să-și achite datoria] și l-am iertat [sau am uitat să i-o cer] pe cel în nevoi. După toate acestea, Allah i-a răspuns: Eu sunt mai în măsură să procedez astfel, să nu țin cont [de greșeala] robului Meu.
Creditorul se cuvine să aștepte ca sărmanul să-i plătească datoria atunci când va putea. În două relatări profetice s-a amintit că Profetul a spus:
“În Ziua când nu va mai exista nicio altă umbră în afara Umbrei lui Allah, El îl va umbri pe robul care i-a acordat un răgaz de timp celui aflat la strâmtorare (mu’sir) sau care l-a iertat pe datornic.”
“Aceluia care-i va îngreuna [cuiva din] comunitatea mea, prin pretinderea datoriei într-o perioadă de criză, Allah îi va îngreuna șederea în mormânt.”
Din câte s-au studiat, se pare că nici companionii și nici urmașii lor nu au făcut comentarii pe baza celor cinci practici încurajate, discutate până acum. Se pare că aceste coduri de conduită au fost în mod evident promovate în rândul tuturor comercianților.
Renunțarea intenționată la (al-iqala)
Această practică se apropie mai mult decât altele de codul comercial. Cu toate acestea, ea poate fi încadrată în categoria practicilor pe care musulmanii sunt încurajați să le aplice. În perioada preislamică a fost general recunoscută, iar după aceea Profetul a continuat să o recomande în scopul ușurării. Așadar, atunci când un cumpărător își dă seama că nu-i sunt strict necesare bunurile pentru care a plătit și că vânzătorul are o mai mare trebuință de ele, poate să renunțe la tranzacție. Conform școlii Șafi’ite, al-iqala înseamnă abandonarea unei vânzări (faskh bay’), act permis doar înainte de intratea în posesie.
S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus:
“[În Ziua Judecății] Allah îi va îndepărta piedicile celui care anulează [actul încheiat cu un vânzător] plin de regrete.”
Profetul a permis al-iqala, astfel încât după renunțarea la tranzacție, una nouă poate fi încheiată cu bunurile refuzate, în condițiile în care părțile implicate își restituie ceea ce au luat una de la cealaltă: bani, respectiv bunuri. Al-iqala nu este o vânzare propriu-zisă, ci mai degrabă o renunțare de bunăvoie, atitudine încurajată de Islam, dar neinclusă în categoria instrumentelor financiare derivate de tipul “opțiunii” (ar. al-khiyar).
Dintre companioni, ‘Abd Allah ibn ‘Umar nu a văzut nimic rău în actul renunțării cu bună-știință atât timp cât ambele părți doresc acest lucru în beneficiul lor.
Unii dintre urmașii companionilor au căzut de acord asupra acestui aspect, dintre aceștia enumerându-i pe Șurayh, Muhammed ibn Sirin, Sa’id ibn Jubayr și Ta’us. Însă ‘Ata’ ibn Abi Rabah, Ma’mar ibn Rașid și al-Asuad ibn Yazid al-Nakha’i nu au permis acest tip de practică. Se pare că ei și-au justificat poziția prin dorința de a preîntâmpina confuzia și înșelătoria sub toate formele. Pe de altă parte, acest lucru demonstrează că atât vânzătorul, cât și cumpărătorul au dreptul de a refuza cealaltă parte.
Generozitatea în afaceri
Generozitatea este recomandată cu tărie, în scopul împiedicării apariției nedreptății, practicilor nepermise, în general a oricărei atitudini nedorite în afaceri.
S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “O, voi, negustorilor! Cu siguranță, jurământul referitor la preț [în timpul tocmelii] există, așadar înfrumusețați ceea ce vindeți cu [unele] cadouri.”
Pe acest subiect nu au fost făcute comentarii de către companioni și urmașii acestora.
PRACTICI DESCURAJATE
Afacerile în moschee
Derularea afacerilor în moschee este dezaprobată. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “În clipa în care vedeți pe cineva care vinde (sau cumpără) bunuri în moschee, să-l atenționați: Allah niciodată nu-ți va da câștig în afaceri.”
Ridicarea vocii în piață
În perioada preislamică negustorii aveau obiceiul să facă mult zgomot în piață cu scopul de a atrage clienți sau posibili cumpărători. Acest zgomot putea să camufleze o conduită imorală. O asemenea abordare a fost descurajată de Islam deoarece a provocat multe neplăceri, încurcături, haos și indisciplină pe piețe.
Jurământul strâmb
Jurământul fals în timpul vânzării este dezaprobat, el atrăgând pierderea binecuvântării. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “Jurământul strâmb [al vânzătorului] este benefic comerțului [în sensul că-l poate determina pe client să cumpere marfa], însă va atrage pierderea binecuvântării lui Allah în privința câștigurilor.”
Jurământul fals este un păcat, chiar dacă tranzacția rămâne validă. Conform lui Mu’az ibn Jabal dacă într-o tranzacție comercială se jură fals, avem de-a face cu un gest păcătos, dar acea tranzacție rămâne validă.
Dintre urmașii companionilor, numai Muhammed ibn Sirin a comentat cu privire la acest aspect. Conform lui, dacă un negustor a licitat pentru unele bunuri, jurând că nu le va cumpăra la un anume preț, și, totuși, o va face, atunci tranzacția rămâne validă, însă bărbatul a păcătuit prin jurământul de fațadă. Aceasta subliniază că jurământul practicat în tranzacțiile comerciale reprezintă un păcat, legislația islamică dezaprobând asemenea atitudini.
Minciunile și viciile ascunse
Atât vânzătorul, cât și cumpărătorul trebuie să descrie atât punctele forte, cât și pe cele slabe ale afacerii lor. Ascunderea viciilor în timpul actului de comerț va atrage după sine pierderea binecuvântării. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “… iar dacă ambele părți [cumpărătorul și vânzătorul] spun adevărul despre defectele și calitățile [bunurilor], atunci vor avea afacerile binecuvântate, iar dacă mint sau ascund ceva, ei vor fi lipsiți de binecuvântări în cele intreprinse.”
Se pare că din partea companionilor și a urmașilor acestora nu s-au făcut comentarii pe marginea acestui normativ etic al tranzacțiilor islamice.
Înșelăciunea în afaceri (al-khilabah)
Anumite tipuri de înșelăciuni erau practicate în mod obișnuit în perioada preislamică. Un exemplu este și vânzarea animalelor nemulse o perioadă îndelungată de timp (bay’ al-musarrat wa’l-muhaffalat). Asemenea tranzacții au fost interzise de Islam. Ca justificare avem relatarea conform căreia un bărbat a mers la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) și i s-a plâns că mereu a fost înșelat la cumpărături. Profetul l-a sfătuit să solicite întotdeauna când se află la piață: “Fără păcăleli și cu drept de restituire în trei [zile] de la cumpărare.” De la această întâmplare, în momentul când cumpăra bunuri, spunea: “Fără ascunzișuri.”
Legat de acest subiect, ‘Abd Allah ibn Mas’ud a subliniat că tuturor musulmanilor le-a fost interzis să-i înșele pe oameni în afaceri (al-khilabah). Muhammed ibn Sirin a apreciat că până și atunci când vânzătorul nu-i expune clientului starea în care se găsesc două bunuri diferite (cel vândut și încă unul, cu caracteristici similare), ne găsim tot în situația de înșelăciune.
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
