Author: Vlad Stoica

De ce nu poate explica selecţia naturală complexitatea

De ce nu poate explica selecţia naturală complexitatea   Selecţia naturală nu contribuie cu nimic la teoria evoluţionismului, deoarece acest mecanism nu poate niciodată să mărească sau să îmbunătăţească informaţia genetică a unei specii. De asemenea, ea nu poate nici să transforme o specie într-o alta: o stea de mare într-un peşte, un peşte într-o […]

0Shares

De ce nu poate explica selecţia naturală complexitatea

 

Selecţia naturală nu contribuie cu nimic la teoria evoluţionismului, deoarece acest mecanism nu poate niciodată să mărească sau să îmbunătăţească informaţia genetică a unei specii. De asemenea, ea nu poate nici să transforme o specie într-o alta: o stea de mare într-un peşte, un peşte într-o broască, o broască într-un crocodil sau un crocodil într-o pasăre. Cel mai mare apărător al teoriei echilibrului punctual, Stephen Jay Gould se referă la acest impas al selecţiei naturale după cum urmează:
wild life facts and findings hunting tiger almost catching a zebra De ce nu poate explica selecţia naturală complexitatea
 
“Esenţa darwinismului rezidă într-o singură frază: selecţia naturală este forţa creatoare a transformării evoluţioniste. Nimeni nu neagă faptul că selecţia va juca un rol negativ, eliminându-i pe cei care nu se potrivesc. Teoriile darwiniste susţin însă şi că aceasta îi va crea pe cei care se potrivesc.”
 
O altă metodă înşelătoare dintre cele folosite de evoluţionişti în ceea ce priveşte selecţia naturală, este efortul lor de a prezenta acest mecanism ca fiind unul conştient. Cu toate acestea, selecţia naturală nu are conştiinţă. Ea nu posedă o voinţă care să decidă ce anume este bun şi ce anume este rău pentru formele de viaţă. Prin urmare, sistemele biologice şi organele ce posedă caracteristica „complexităţii ireductibile“ nu pot fi explicate prin selecţia naturală. Aceste sisteme şi organe sunt compuse dintr-un umăr mare de părţi ce cooperează între ele, şi care nu sunt folositoare dacă una dintre părţi lipseşte sau nu funcţionează corect. (Spre exemplu, ochiul uman nu funcţionează decât dacă există împreună toate componentele sale intacte.) Prin urmare, voinţa care ţine toate aceste părţi împreună ar trebui să fie capabilă să prevadă viitorul şi să ţintească direct spre avantajul care trebuie obţinut în faza finală. Întrucât selecţia naturală nu posedă nici conştiinţă şi nici voinţă proprie, ea nu poate să facă aşa ceva. Acest fapt, care demolează fundamentele teoriei evoluţiei l-a îngrijorat şi pe Darwin, care a scris: „Dacă se va putea demonstra că există vreun organ complex, care nu s-ar fi putut forma prin intermediul unui număr foarte mare de modificări mici şi succesive, teoria mea va fi cu desăvârşire desfiinţată.“
Source Link

Views: 1

0Shares

Arhivele fosilifere resping evoluţionismul – 1

Arhivele fosilifere resping evoluţionismul   Conform teoriei evoluţionismului, fiecare specie de vieţuitoare a provenit dintr-un predecesor. Fiecare specie care a existat anterior s-a transformat de-a lungul timpului în altceva, şi toate speciile au apărut în acest fel. Conform acestei teorii, această transformare s-a produs gradat, de-a lungul a milioane de ani.   Dacă lucrurile ar […]

0Shares

Arhivele fosilifere resping evoluţionismul

 

Conform teoriei evoluţionismului, fiecare specie de vieţuitoare a provenit dintr-un predecesor. Fiecare specie care a existat anterior s-a transformat de-a lungul timpului în altceva, şi toate speciile au apărut în acest fel. Conform acestei teorii, această transformare s-a produs gradat, de-a lungul a milioane de ani.
 
Dacă lucrurile ar fi stat într-adevăr aşa, atunci un număr interminabil de specii intermediare ar fi trebuit să fi trăit de-a lungul acestei imense perioade de timp, în care toate aceste presupuse transformări s-ar fi produs. Spre exemplu, în trecut ar fi trebuit să existe nişte creaturi jumătate peşte-jumătate reptilă care să fi dobândit nişte trăsături reptiliene în adiţie la trăsăturile de peşte pe care le aveau deja. Sau ar fi trebuit să existe nişte creaturi reptilo-păsări, care să fi dobândit nişte trăsături ale păsărilor în plus pe lângă trăsăturile reptiliene pe care deja le aveau. Evoluţioniştii se referă la aceste creaturi imaginare, despre care ei cred că au trăit în trecut, ca fiind „forme tranziţionale“.
 
Dacă asemenea animale ar fi existat cu adevărat, atunci ar fi fost milioane, chiar miliarde de asemenea exemplare. Şi mai important, rămăşiţele acestor creaturi s-ar fi regăsit în arhivele fosilifere. Numărul acestor forme tranziţionale ar fi fost chiar mai mare decât cel al speciilor din ziua de astăzi, iar rămăşiţele lor ar fi fost găsite peste tot în lume. În „Originea speciilor“, Darwin a acceptat acest lucru şi a explicat:
 
“Dacă teoria mea este adevărată, atunci cu siguranţă înseamnă că au existat un număr foarte mare de varietăţi intermediare, ce leagă mult mai puternic toate speciile aceluiaşi grup… Prin urmare, dovada existenţei lor anterioare poate fi găsită în arhivele fosilifere.”
 
Chiar şi Darwin a fost conştient de absenţa unor asemenea forme tranziţionale. El a sperat că acestea vor fi descoperite în viitor. În ciuda optimismului său, el a realizat că aceste forme intermediare lipsă erau cel mai mare obstacol în calea teoriei sale. Tocmai de aceea, el a scris următoarele în capitolul din „Originea speciilor“ denumit „Dificultăţile teoriei“:
 
…De ce anume, dacă speciile au provenit din alte specii prin gradaţii deosebit de fine, nu vedem peste tot nenumărate forme tranziţionale? De ce nu este întreaga natură în confuzie în loc să avem speciile, aşa cum le vedem astăzi, atât de bine definite?… Şi atunci, întrucât conform teoriei trebuie să fi existat nenumărate forme tranziţionale, de ce nu le regăsim în cantităţi imense, îngropate în scoarţa pământului?… De ce nu avem fiecare formaţiune geologică şi fiecare strat plin de asemenea legături intermediare? Cu siguranţă că geologia nu ne revelează un asemenea lanţ organic extrem de fin gradat şi aceasta este, probabil, cea mai evidentă şi serioasă obiecţie care poate fi adusă împotriva teoriei mele.“
 
Shrimp Fossil Arhivele fosilifere resping evoluţionismul – 1Singura explicaţie cu care Darwin ar fi putut să vină pentru a contracara această obiecţie era argumentul că înregistrările fosile descoperite până la acel moment erau neadecvate. Darwin a mai susţinut de asemenea că atunci când înregistrările fosile vor fi fost studiate în detaliu, verigile lipsă vor fi găsite.
 
Source Link

Views: 1

0Shares

Arhivele fosilifere resping evoluţionismul – 2

Arhivele fosilifere resping evoluţionismul -2   Crezând în profeţia făcută de Darwin, paleontologii evoluţionişti au săpat după fosile şi au căutat verigile lipsă în întreaga lume, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. În ciuda tuturor eforturilor lor, încă nu a fost descoperită nicio formă tranziţională. Toate fosilele scoase la suprafaţă în excavări au arătat că, […]

0Shares

Arhivele fosilifere resping evoluţionismul -2

 

Crezând în profeţia făcută de Darwin, paleontologii evoluţionişti au săpat după fosile şi au căutat verigile lipsă în întreaga lume, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. În ciuda tuturor eforturilor lor, încă nu a fost descoperită nicio formă tranziţională. Toate fosilele scoase la suprafaţă în excavări au arătat că, în ciuda credinţelor evoluţioniştilor, viaţa pe pământ a apărut dintr-o dată şi pe deplin formată. În încercarea lor de a-şi demonstra teoria, în schimb, evoluţioniştii au cauzat într-un mod involuntar prăbuşirea ei.
 
Un paleontolog britanic renumit, Derek V. Ager, a admis acest lucru, chiar dacă el însuşi este un evoluţionist:
 
„Dacă examinăm în detaliu arhivele fosilifere, ceea ce reiese este faptul că, indiferent de nivelul ordinelor sau al speciilor, ceea ce se regăseşte mereu şi mereu nu este nicidecum o evoluţie gradată, ci o explozie bruscă a unui nou grup în detrimentul altuia.“
cuvier Arhivele fosilifere resping evoluţionismul – 2Un alt paleontolog evoluţionist, Mark Czarnecki a făcut următoarele comentarii:
 
„O problemă majoră în demonstrarea teoriei au fost înregistrările fosile: urmele speciilor dispărute de pe Pământ ce au fost păstrate în formaţiuni geologice. Aceste înregistrări nu au arătat niciodată urmele ipoteticelor variante intermediare postulate de Darwin – în locul acestora, speciile apar şi dispar pe neaşteptate, iar această anomalie a alimentat argumentul creaţionist că fiecare specie a fost creată de Dumnezeu.“
 
„O problemă majoră în demonstrarea teoriei au fost înregistrările fosile: urmele speciilor dispărute de pe Pământ ce au fost păstrate în formaţiuni geologice. Aceste înregistrări nu au arătat niciodată urmele ipoteticelor variante intermediare postulate de Darwin – în locul acestora, speciile apar şi dispar pe neaşteptate, iar această anomalie a alimentat argumentul creaţionist că fiecare specie a fost creată de Dumnezeu.“
 
„Aceste lipsuri în arhivele fosilifere sunt totuşi reale. Absenţa datelor fosile în legătură cu orice ramificaţie este de-a dreptul fenomenală. De obicei, speciile sunt statice sau aproape statice de-a lungul unei perioade lungi de timp. Semnele evoluţiei unei specii într-o nouă specie sunt arătate extrem de rar, iar evoluţia dintr-un ordin într-un alt ordin nu a apărut niciodată. Ceea ce apare este înlocuirea unei specii sau al unui ordin cu un altul, iar această schimbare este mai mult sau mai puţin bruscă.“
Source Link

Views: 2

0Shares