Vlad Stoica - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Occidentul si Islamul – partea 1

M. ‘Imarah

Europocentrismul, care i-a dat Occidentului impresia că el reprezintă începutul civilizaţiei – care ar fi inceput cu grecii şi romanii – şi că el ar reprezenta şi sfârşitul istoriei, a determinat cultura occidentală să tăgăduiască diversitatea lumii şi existenţa unor civilizaţii numeroase, distincte şi independente.

Acest europocentrism a pretins că civilizaţia occidentală ar fi civilizaţia universală, că ştiinţa şi civilizaţia ar fi început cu grecii şi ar fi luat sfârşit cu renaşterea occidentală modernă, că acele contribuţii pe care le-au adus ceilalţi – şi îndeosebi musulmanii – nu ar fi decât asemenea “contribuţiei” unui mesager poştal care a transportat tezaurul grecilor în Europa în perioada Renaşterii şi a Iluminismului.

Din cauza acestei tendinţe europocentriste, colonialismul occidental – care extermina structurile de civilizaţie şi de cultură ale popoarelor şi ale naţiunilor care au avut de suferit de pe urma lui – vrea să-şi aroge rolul de stăpân al “mesajului civilizator şi al realizării progresului”. El este cel mai puternic, iar cel mai puternic este întotdeauna mai bun şi mai demn de supravieţuire, conform teoriei şi filozofiei legii luptei pentru supravieţuire pe care Darwin (1809-1882) a aplicat-o în lumea fiinţelor vii. În conformitate cu această tendinţă centralistă, cel mai puternic îl doboară pe cel slab, civilizaţia puternică invadatoare elimină structurile moştenite ale civilizaţiei invadate – tezaurul celuilalt – şi transformă lumea – prin colonizare şi mai nou prin globalizare – într-un singur tipar de civilizaţie, cultură şi valori.

Această moştenire deformată şi duşmănoasă de care este împresurată cultura Occidentului, în diversele sale domenii, faţă de Islam, de locurile sale sfinte, de naţiunea lui şi de civilizaţia lui i-a garantat Occidentului “liniştea conştiinţei” – sau moartea ei! – în timp ce a practicat această agresiune împotriva celuilalt – în speţă “celuilalt musulman”. Aceasta moştenire continuă să fie activă în mass-media şi în învăţământul occidental, în cercurile ideologice, ştiinţifice şi la factorii de decizie, până în momentul de faţă!

În cultura populară occidentală, masele învaţă din epopeea lui Ronald (circa 1000 d.Chr.) că musulmanii îi adoră pe Triada Apollin, Tervagant şi Muhammed şi că musulmanii respecta ziua de vineri pentru că ea este ziua zeiţei iubirii -Venus, în vreme ce creştinii respectă ziua de duminică pentru că ea este ziua Domnului!

Această imagine care s-a raspândit în cultura populară europeană a jucat rolul său în sporirea urii oamenilor de rând în timpul campaniilor cruciate împotriva Islamului, a comunitătii sale, a lumii şi civilizaţiei sale. Această epopee a lui Roland vorbeşte despre musulmani spunând oamenilor: ”Priviţi la acest popor blestemat! El este un popor necredincios, care nu are nici o legatură cu Dumnezeu şi numele lui va fi şters de pe faţa pământului plin de viaţă pentru că el se închina la idoli! El nu poate avea parte de izbăvire. El a fost condamnat. Să începem aşadar executarea sentinţei, în numele lui Dumnezeu!”. Apoi au urmat cruciadele, după citirea acestui episod din epopeea lui Roland.

Poetul italian Dante (1295-1321) – care reprezintă o mare autoritate în cultura occidental – îi plasează pe Trimisul Islamului Allah şi pe Ali ben Abi Talib în cea de-a doua groapă din cel de al optulea cerc al Infernului, fiindcă ei – în opinia lui iluministă! – fac parte din adepţii gâlcevei şi făţărniciei şi ale căror trupuri au fost tăiate în bucăţi în Infernul “Divinei comedii”.

Pentru scriitorul german Goethe (1749-1832), Muhammad “i-a învăluit pe arabi într-un veşmânt religios trist şi a ştiut cum să ascundă de ei speranţa în orice progres adevărat”.

va urma…

Source Link

0Shares

Mari matematicieni ai lumii – 6

Abu Kamil (850 – 930)

Simina Harmonie

Mai cunoscut sub numele Al Misri, a fost un matematician născut în Egipt, şi care a trăit aproximativ între anii 850-930. Nu se cunosc amănunte legate de viaţa sa dar, în jurul anului 988 un librar pe nume Ibn Nadim a realizat o lucrare, numită Fihrist (în arabă – index) o imagine cât de cât completă a ştiinţei şi literaturii arabe de până atunci. Lucrarea conţine informaţii despre opera lui Abu Kamil. Sunt enunţate cele nouă cărţi scrise de acesta. Trei dinte ele au supravieţuit vremurilor: Algebra, Topografie şi geometrie, Arta calculului, iar celelalte doar prin traduceri în latină şi ebraică.

Pentru perioada de dinainte de Al Khwarizmi nu există informaţii despre matematica în ţările arabe, dar cercetările istoricilor matematicii au stabilit cu certitudine că Abu Kamil a fost succesorul imediat al înţeleptului, „inventatorul algebrei”. Lucrările sale au fost o verigă importantă între cele ale lui Al Khwarizmi şi Al Karaji. Se ştie că lucrările sale l-au influenţat în mod deosebit pe Fibonacci[1], cel care a contribuit decisiv la răspândirea cunoştinţelor matematice arabe în Europa. Dacă Abu Kamil nu ar fi studiat lucrările lui Al Khwarizmi, s-ar fi pierdut o foarte importantă pagină din istoria matematicii şi ar fi fost influenţată altfel dezvoltarea ulterioară a acesteia.

În cărţile sale s-a preocupat de rezolvarea ecuaţiilor algebrice – în special a celei de forma

căutând evident doar soluţiile pozitive, de aplicarea algebrei în calcului elementelor pentagonului şi a decagonului regulat, de ecuaţiile diofantice.

Deosebită era capacitatea sa de a lucra cu puteri mari şi cu numere pe care astăzi le numim iraţionale. Asta i-a adus supranumele de calculatorul Egiptului. Bineînţeles aceste puteri nu sunt scrise în simboluri, ca astăzi, ci în cuvinte: pentru x² el spunea pătrat, pentru x⁵– pătrat, rădăcină, pătrat, pentru x⁶ – cub, cub, pentru x⁸– pătrat, pătrat, pătrat, pătrat. Oricum, el este primul care a folosit

fără însă a o scrie explicit. La fel pentru relaţiile

folosea: „rădăcina pătrată a lui 18 plus rădăcina pătrată a lui 8 este cât rădăcina pătrată a lui 18 adunată cu opt adunat cu de două ori rădăcina lui 144”. Ce putere de concentrare trebuie să fi avut matematicianul având în vedere că a fost destul de prolific!

A propus 69 de probleme concrete de algebră, şi se pare că 40 dintre ele au fost puse chiar de Al Khwarizmi.

Concret, el a scris despre rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare cu soluţii numere întrgi şi fracţionare, despre ceea ce numim astăzi numere iraţionale – căutând soluţii cât mai apropiate de valoarea exactă, despre inegalităţi – ceea ce este o noutate în matematica vremii. În ceea ce priveşte ecuaţiile diofantice, o preocupare majoră a fost studierea cazurilor ecuaţiilor cu soluţii nedeterminate.

Pentru ecuaţii de grad mai mare, ca de exemplu pentru ecuaţia

el foloseşte construcţia unui pentagon regulat, ajungând, cum e şi firesc la numărul de aur.

În timp ce lucrările de algebră erau destinate studiului general al matematicii, studiile geometrice erau rezervată mai degrabă tehnicienilor agricoli ai guvernului, cărora le indica modul de calcul al ariilor suprafeţelor lucrate, perimetrele acestora – explicând concret cazurile triunghiurilor, a dreptunghiurilor, calculul volumelor diferitelor solide (paralelipipedul dreptunghic, piramida patrulateră regulată, prisma dreaptă, conurile). Una dintre preocupări a fost calculul ariei segmentului de cerc, precum şi calculul laturilor şi ariei poligoanelor regulate cu 3,4,5,6,8 şi 10 laturi înscrise şi exînscrise cercului de rază dată. El foloseşte o aproximare foarte bună pentru raportul dintre perimetrul cercului şi diametrul său, adică π, şi anume 22/7.

Spuneam că pentru anumite ecuaţii găsirea soluţiilor a necesitat construcţii geometrice.

Iată una dintre cele mai frumoase probleme: Să se găsească soluţia sistemului:

ştiind că x, y şi z, sunt numere pozitive.

Prima ecuaţie spune că necunoscutele pot fi laturile unui triunghi dreptunghic, z fiind ipotenuza.

Fie α unul dintre unghiurile ascuţite. Atunci

şi înlocuind în sistem ajungem la rezolvarea ecuaţiei

care are soluţia pozitivă

(conjugatul acestui număr sau inversul său fiind numărul de aur, obţinut dintr-o ecuaţie asemănătoare). Din formula fundamentală

se găseşte

iar din ultima ecuatie avem

si deci

Aceasta este o rezolvare cu ajutorul metodelor actuale. Abu Kamil ştia doar că soluţiile trebuie să fie ceva mai mari decât 2 , 3, şi respectiv 4.

Pentru multe proble de acest gen „calculatorul Egiptului” a găsit soluţii care au uimit pe cunoscătorii din acele timpuri care şi-au manifestat suspiciunea şi aroganţa faţă de acest qvasi- necunoscut. Acest fapt l-a determinat să scrie cărţi despre acest tip de calcule, recunoscând totodată că multe dintre probleme au derivat, sau chiar sunt, ale lui Al Khwarizmi.

[1] Leonardo Fibonacci, matematician italian (1175-1240), este autorul căţii intitulate Liber Abaci (carte de calcul) prin intermediul cărora a fost introdus în Europa sistemul zecimal propus de arabi, al celebrului şir al lui Fibonacci, dat de recurenţa

care conduce la nu mai puţin celebrul număr de aur ca fiind

care la rândul său provine din, la fel de celebra, secţiune de aur.

Sursa: simina-harmonie.blogspot.ro

Source Link

0Shares

Mari matematicieni ai lumii – 5

Al-Battani (858 – 929)

Simina Harmonie

fig. 2. instrumente astronomice albattani1

Se ştiu atât de puţine despre viaţa lui, ca şi despre a altor savanţi ai timpului. Nu s-au păstrat manuscrisele din biblioteci, uneori incendiile au făcut ravagii, dar tradiţia era ca lucrările cele mai valoroase să fie traduse în latină. În acest fel au ajuns în Europa, chiar dacă trunchiate, sărăcite cumva de bogăţia datelor, sau dimpotrivă, cu exagerări datorate admiraţiei traducătorilor faţă de înaintaşi.

Despre Al Battani se bănuieşte că ar fi de origine princiară. Oricum, tatăl său a fost unul dintre marii producători de instrumente ştiinţifice, astronomice şi nu numai. S-a născut în oraşul Harran (actualmente localitatea se află în Turcia), dar a trăit în Ar Raqqah, un oraş situat în nordul Siriei (particule din numele său dovedesc acest fapt). Preocupările din familie l-au făcut să fie pur şi simplu îndrăgostit de astronomie, fapt pentru care a fost supranumitPtolemeu arabul, în occident însă a fost tradus cu numele latinizat de Albategni sau Albatenius.S-a stins în timpul unei călătorii făcute împreună cu alţi savanţi la Bagdad, pentru a protesta faţă de impozitarea abuzivă la care erau supuşi.

În secolul al XVI-lea opera lui Al Battani a fost reeditată sub numele Ştiinţa astrelor.

Studiile sale asupra operei lui Ptolemeu precum şi Aryabhatiya l-au ajutat să introducă folosirea termenului de semicoardă pentru măsura unghiului la centru (utilizată mai întâi, e drept, de Al Khwarizmi, dar fără al-l putea impune). Semicoarda () defineşte sinusul unui unghi pe cercul trigonometric (cercul de rază egală cu unitatea). Până atunci se folosea coarda subîntinsă de unghiul dublu. Calculele din astronomie necesitau o mai mare rigoare, aşa că termenul s-a impus, mai ales că un secol mai târziu Abu Al Wafa şi Al Biruni au utilizat-o atât de frecvent încât aşa a rămas. Şi astăzi folosim aceeaşi definiţie pentru sinusul unui unghi.

Tot el a fost cel care a utilizat rezultatul

evident în triunghiul dreptunghic de catete a şi b (scrie de exemplu, teorema sinusurilor pentru acest triunghi).

A stabilit şi că

şi de asemenea a fost primul care a utilizat funcţiile secantă şi cosecantă ale unui unghi.

Se presupune că ar fi folosit şi relaţiile

respectiv

pentru a calcula în funcţie de tangetă sinusul şi cosinusul unui unghi.

Explicaţii date de Al Battani pentru o demonstraţie din Elementele lui Euclid.

Toate rezultatele pe care le-a stabilit în trigonometrie i-au folosit de fapt pentru a-şi desăvârşi calculele de astronomie alcătuind noi tabele cu măsurători care le-au înlocuit pe cele vechi ale lui Ptolemeu.

A stabilit durata anului solar ca fiind de 365 de zile 5 ore 46 minute şi 24 secunde şi a determinat cu exactitate datele echinocţiilor. O descriere a bolţii cereşti divizată după semnele zodiacului este cuprinsă în una dintre cărţile sale Kitab al Zij, alcătuită din 57 de capitole. Cartea a fost publicată în Europa (în peninsula Iberică) pentru prima dată, în secolul al XII-lea sub numele „De motum sttelarum”. Tot aici dă detalii despre cele cinci planete cunoscute până în acel moment (Mercur, Venus, Pământ, Marte Şi Jupiter), precum şi amănunte despre diferite instrumente folosite în observatorul astronomic ca şi despre cadranul solar. A catalogat 489 de stele. A descoperit că eclipsele solare pot fi de formă inelară şi că distanţa maximă Soare-Pământ nu este constantă. În aceeaşi carte sunt de fapt, în primele capitole, toate relaţiile de trigonometrie pe care le-a introdus şi pe care le-a folosit. Cea mai frumoasă carte a sa, păstrată doar în traducere în latină este „De scientia sttelarum. De numeris sttelarum et motibus”.

Cert este că lucrările sale au constituit bază de studiu pentru numeroşi savanţi europeni:Copernic (se consideră că măsurătorile făcute de Al Battani sunt mai riguroase decât ale lui Copernic), Tycho Brahe, Kepler, Galileo.

Realizările sale au fost atât de importante încât un crater de pe Lună îi poartă numele. Dar mai apropiate de noi ar fi filmele ştiinţifico fantastice, cum ar fi celebrul Star Trec în care o navă stelară se numeşte Exelsior USS Al Battani, iar în Doctor Who există un sistem solar numitBattani 045.

Triunghiuri sferice

Sursa: simina-harmonie.blogspot.ro

Source Link

0Shares