Author: Vlad Stoica

Tranzitia de la apa la uscat

Tranzitia de la apa la uscat

 

Evoluţioniştii consideră că nevertebratele marine ce apar în stratul din Cambrian au evoluat cumva în peşti în următorii zeci de milioane de ani. Cu toate acestea, aşa cum nevertebratele din Cambrian nu par să aibă strămoşi, nu există nicio verigă tranziţională care să indice că a apărut vreo evoluţie a acestor nevertebrate în peşti. Ar trebui să observăm că între nevertebrate şi peşti există o enormă diferenţă structurală. Nevertebratele prezintă ţesuturile tari în exteriorul trupului, în timp ce peştii sunt vertebrate care prezintă ţesuturile tari în interiorul trupului. O „evoluţie“ atât de imensă ar fi necesitat miliarde de ani pentru a se realiza şi ar mai fi existat şi miliarde de forme tranziţionale care să o dovedească.
Evoluţioniştii au săpat în straturile de fosile timp de 140 de ani, căutând aceste forme ipotetice. Ei au găsit milioane de fosile nevertebrate şi milioane de fosile de peşti; cu toate acestea, nimeni nu a găsit vreodată măcar o fosilă care să reprezinte legătura dintre acestea două.
 
Un paleontolog evoluţionist, Gerald T. Todd a admis ceva similar într-un articol intitulat „Evoluţia plămânului şi originea peştilor cu schelet osos“:
 
„Toate cele trei subdiviziuni ale peştilor cu schelet osos au apărut pentru prima dată în arhivele fosilifere în aproximativ aceeaşi perioadă. Aceştia erau deja foarte divergenţi din punct de vedere morfologic, şi aveau trupul acoperit cu solzi. De unde proveneau ei oare? Ce anume le-a permis să atingă o asemenea divergenţă? Cum au ajuns ca toţi să aibă solzi? Şi de ce nu există nicio urmă a unor forme mai timpurii sau intermediare?”
 
watertoland clip image004 Tranzitia de la apa la uscatScenariul evoluţionist merge chiar mai departe şi argumentează că peştii, care au evoluat din nevertebrate, s-au transformat apoi în amfibieni. Dar şi acestui scenariu îi lipsesc dovezile. Nu există nici măcar o singură fosilă care să dovedească faptul că a existat vreodată vreo creatură jumătate peşte-jumătate amfibian.
 
Robert L. Carroll, un paleontolog evoluţionist şi o autoritate în materie de paleontologia vertebratelor, este şi el obligat să accepte acest lucru. În lucrarea sa clasică „Paleontologia vertebratelor şi evoluţionismul“ (Vertebrate Paleontology and Evolution), el scris că: „Reptilele timpurii erau foarte diferite de amfibieni, iar strămoşii lor nu au fost încă găsiţi.“ În mai noua sa lucrare „Modele şi procese ale evoluţiei vertebratelor“ (Patterns and Processes of Vertebrate Evolution), publicată în 1997, el admite că: „Nu avem fosile intermediare între peştele Rhipidistian şi amfibienii timpurii. Alţi doi paleontologi evoluţinişti, Colbert şi Morales, aduc următoarele lămuriri în ceea ce priveşte cele trei clase fundamentale de amfibieni – broaşte, salamandre şi caecilieni:
 
„Nu avem nicio dovadă că ar fi existat amfibieni în Paleozoic care să fi avut caracteristicile combinate ce erau de aşteptat pentru un unic strămoş comun. Cele mai vechi broaşte, salamandre şi caecilieni cunoscuţi sunt foarte similari cu descendenţii lor actuali.
 
Până acum 50 de ani, evoluţioniştii chiar au crezut că o asemenea creatură există cu adevărat. Acest peşte, numit coelacant, care se estimează că are o vechime de 410 milioane de ani, a fost prezentat ca fiind o formă tranziţională, având plămâni primitivi, creier dezvoltat, un sistem digestiv şi circulator pregătit să funcţioneze pe uscat, şi chiar un mecanism primitiv pentru mers. Aceste interpretări anatomice au fost acceptate în cercurile ştiinţifice ca fiind un adevăr de necontestat, până spre sfârşitul anilor 1930. Coelacantul a fost prezentat drept o formă tranziţională autentică, ce dovedea tranziţia evoluţionistă de la apă la uscat.
 
Totuşi, la 22 decembrie 1938, în apele Oceanului Indian s-a făcut o descoperire foarte interesantă. Un membru viu al familiei coelacanţilor, ce fusese prezentat anterior ca o formă tranziţională ce dispăruse în urmă cu şaptezeci de milioane de ani a fost prins! Descoperirea prototipului „viu“ al coelacantului a reprezentat fără îndoială un şoc serios pentru evoluţionişti. Paleontologul evoluţionist J.L.B Smith spunea: „Cred că dacă aş fi întâlnit un dinozaur pe stradă, tot nu aş fi fost atât de uimit.“” În anii care au urmat, peste 200 de coelacanţi au fost prinşi în mai multe rânduri, în diferite părţi de pe glob.
 
Coelacanţii vii au arătat cât de departe au putut să meargă evoluţioniştii în fabricarea scenariului lor imaginativ. Contrar cu ceea ce se susţinea până atunci, coelacanţii nu aveau deloc plămâni primitivi şi nici un creier dezvoltat. Organul pe care evoluţioniştii l-au considerat a fi un plămân primitiv s-a dovedit a fi nimic mai mult decât un săculeţ lipidic. Mai mult, coelacantul, care a fost prezentat drept „un candidat reptilian ce se pregăteşte pentru a trece de la apă la uscat“, este în realitate un peşte care trăieşte în adâncimile oceanului şi nu se apropie niciodată la mai mult de 180 de metri de suprafaţa apei.
Source Link

Views: 1

0Shares

Perioada cambriana – alte ciudatenii

Perioada cambriana – alte ciudatenii

Comparaţiile între molecule adâncesc impasul evoluţionist legat de Cambrian
 
cam Perioada cambriana - alte ciudateniiUn alt fapt care pune evoluţioniştii într-o mare încurcătură în ceea ce priveşte Explozia din Cambrian, sunt comparaţiile dintre diferitele grupuri taxonomice aflate în viaţă. Rezultatele acestor comparaţii revelează faptul că subdiviziunile regnului animal, considerate până de curând de către evoluţionişti a fi „strâns înrudite“, sunt din punct de vedere genetic foarte diferite, lucru care pune ipoteza „formelor intermediare“, care oricum există doar la nivel teoretic, într-o şi mai mare dificultate. Un articol publicat în Proceedings of the National Academy of Science din 2000 afirmă că analizele de ADN au dus la eliminarea anumitor grupuri taxonomice care în trecut se obişnuia să fie considerate „forme intermediare“:
 
„Analiza secvenţelor de ADN a determinat noi interpretări ale arborilor filogenetici. Grupuri taxonomice care altădată se considera că reprezentă grade succesive de complexitate de la baza arborelui metazoarelor, au fost repoziţionate pe niveluri superioare în sânul arborelui. Această lasă teoria evoluţiei fără niciun ‚intermediar’ şi ne forţează să regândim geneza…“
Source Link

Views: 0

0Shares

Femeia ca mamă – partea 1

 

 

Primul contact cu o femeie este contactul cu mama, cea care suferă în graviditate, naştere, alăptare şi în procesul creşterii copilului ei.
femeia ca mamaIstoria nu prezintă o altă religie sau un sistem care onorează femeia ca mamă şi care o înalţă în afara Islamului. Islamul laudă femeia în mod repetat şi aceasta derivă direct din porunca de a-L adora pe Allah şi a crede în Unicitatea lui Allah. Allah a stabilit că onorarea mamei este o virtute şi a aşezat mama înaintea tatălui datorită celor pe care le îndură pe perioada sarcinii, naşterii, alăptării şi a creşterii copiilor ei. Acest aspect este stabilit şi restabilit în Coran, în mai multe capitole, tocmai pentru a imprima această noţiune în mintea şi inima copilului, precum în versetele următoare:

Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: «Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!» (Luqman 31:14);

Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l-a purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere şi împlineşte patruzeci de ani, zice el: «Doamne, ajută-mă pe mine ca să-Ţi aduc mulţumire pentru binefacerea Ta, cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi să împlinesc o faptă bună care să-Ţi placă! Şi fă ca urmaşii mei să fie oameni buni [evlavioşi]! Eu mă întorc la Tine, căindu-mă, şi eu sunt dintre cei supuşi!» (Al-Ahqaf 46:15).

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), întrebând: „Cine merită cel mai mult grija mea?” El a răspuns: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a întrebat (a patra oară): „Apoi cine?” Iar Profetul a răspuns: „Tatăl tău.” Hadisul este relatat de Abu Huraira şi consemnat de Bukhari şi Muslim – Al-Lu’lu’ wal-Mergean, (1652).

Al-Bazzar relatează că un bărbat făcea tawaf în jurul Kaabei, cărând-o în spate pe mama sa. Bărbatul l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Acum am reuşit să mă achit în faţa ei?” Profetul a spus: „Nu, nici măcar pentru unul dintre suspinele ei (adică unul dintre suspinele trudei, ale naşterii sale şi aşa mai departe)”. Hadisul este consemnat de Al-Bazzar (1872). A fi bun cu ea înseamnă să o tratezi bine, să o respecţi, să te umileşti în faţa ei, să o asculţi pe ea cât timp aceasta nu contravine supunerii faţă de Allah, să încerci să o mulţumeşti şi să o bucuri în toate privinţele. Chiar şi în război, dacă este opţional, el trebuie să aibă permisiunea ei, pentru a fi bun cu ea chiar dacă se află angajat într-un tip de jihad.

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, vreau să lupt şi aş dori sfatul tău.” El l-a întrebat: „Ai mamă?” Omul a spus: „Da.” Apoi el i-a spus: „Nu o părăsi, deoarece Paradisul se află sub picioarele ei.” (Hadis relatat de Muaawiya Ibn Jammah şi consemnat de Al-Nisaai – 6/11, Ibn Majah – 1/278 şi Al-Hakim. Este îmbunătăţit şi aprobat de Al-Dhahaby – 4/151.)
Înainte de Islam, unele reglementări religioase au neglijat drepturile mamei, făcându-le nesemnificative. Odată cu venirea Islamului a devenit recomandat să ai grijă de unchii şi mătuşile din partea tatălui şi a mamei. Un bărbat s-a apropiat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „Am comis o ofensă; pot să plătesc pentru ea?” El a întrebat: „Ai mamă?” Bărbatul a spus: „Nu.” Apoi el a întrebat: „Ai o mătuşă din partea mamei?” Omul a răspuns: „Da.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Fii bun cu ea!” Hadisul este relatat de Omar şi consemnat de Tirmizi în Relaţii şi virtuţi (1905), de Ibn Hibban Charity (El-Ehsan) (435) şi Al-Hakim care l-a perfecţionat în termenii celor doi, şeicul fiind de acord Al-Dhahaby, 4/155.
Ne uimește faptul că Islamul ne porunceşte să fim buni cu mama, deşi aceasta nu este credincioasă? Asma’a bint Abu Bakr l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de relaţia sa cu mama ei necredincioasă care a venit la ea. El a spus: „Da, să ai o relaţie bună cu mama ta.” Hadisul este relatat de Asma’a şi consemnat în Al-Lu’lu’ wal-Mergean (587).

 

 

sursa: Editura Femeia Musulmană, Bucuresti, 2010Source Link

Views: 0

0Shares