CONCEPŢII GREŞITE INFIRMATE – 2

    Moştenirea Diferenţa dintre bărbat şi femeie în ce priveşte părţile lor de moştenire este stabilită de către Allah astfel: „Allah vă porunceşte în privinţa [moştenirii] copiilor voştri: un fiu are [o parte] cu partea a două fiice.” (An-Nisaa’ 4: 11) şi se datorează în mod clar diferenţelor dintre datoriile şi cheltuielile la care […]

 

 

Moştenirea

femeie musulmanaDiferenţa dintre bărbat şi femeie în ce priveşte părţile lor de moştenire este stabilită de către Allah astfel:
„Allah vă porunceşte în privinţa [moştenirii] copiilor voştri: un fiu are [o parte] cu partea a două fiice.” (An-Nisaa’ 4: 11)
şi se datorează în mod clar diferenţelor dintre datoriile şi cheltuielile la care fiecare trebuie să facă faţă conform învăţăturilor islamice.
De exemplu, dacă un bărbat care are un fiu şi o fiică moare, fiul se căsătoreşte şi plăteşte dota (zestrea) miresei şi imediat ce se mută împreună trebuie să asigure şi să plătească integral cheltuielile lor. Pe de altă parte, când sora lui se mărită, ea primeşte dota de la mire şi, atunci când locuiesc împreună, soţul ei are grijă de ea fără ca ea să plătească vreun ban, chiar dacă este una dintre cele mai bogate persoane. Săracă sau bogată, cheltuielile ei de trai sunt estimate în funcţie de înzestrarea financiară a soţului său. Qur’anul spune astfel:
„Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa.” (At-Talaq 65: 7).
Pentru a simplifica problema, dacă tatăl lasă o avere de 150.000 de dolari, fiul va lua 100.000, iar fiica va lua 50.000 de dolari. Apoi fiul plăteşte dota soţiei (zestrea), îi dăruieşte cadouri miresei şi mobilează un apartament care poate costa cel puţin 25.000 de dolari. Dacă fiica se căsătoreşte, are banii de nuntă şi cadourile; atunci va lua încă 25.000 de dolari. Astfel vor avea în mod egal.
Dar aceasta nu este tot; îndatoririle şi cheltuielile bărbatului cresc atunci când trebuie să aibă grijă din punct de vedere financiar de copii, în anumite cazuri, de părinţii lui care îmbătrânesc, de fraţii şi surorile lui, dacă nu au niciun venit sau pe cineva care să aibă grijă de ei, şi de alte rude care se află în circumstanţe asemănătoare – toate conform învăţăturilor islamice şi în anumite condiţii. Însă femeia nu este obligată din perspectiva legislaţiei islamice să ofere ajutor; ea poate face aceasta doar din proprie iniţiativă, la liberă alegere.
Aşadar nu există absolut nicio diferenţă. Uneori, partea femeii din moştenire este aceeaşi cu a bărbatului. De exemplu, când cei doi părinţi îi moştenesc pe copiii lor; Qur’anul ne spune că:
„… Cât despre părinţii lui, primeşte fiecare dintre ei a şasea parte din ceea ce a lăsat [defunctul], dacă el are un copil.” (An-Nisaa’ 4: 11).
Motivul în acest caz este că nevoile părinţilor sunt deseori similare. Pentru fraţi sau surori vitrege ce moştenesc de la un frate care nu are părinţi sau copii, Qur’anul stabileşte că:
„Dacă un bărbat sau o femeie moare fără a avea niciun moştenitor direct, dar are un frate sau o soră, fiecăruia dintre cei doi le revine a şasea parte. Dacă ei însă sunt mai mulţi de-atât, atunci ei toţi sunt părtaşi la o treime…” (An-Nisaa’ 4: 12).
Astfel, sora din partea mamei primeşte o şesime, parte ce este egală cu a fratelui din partea mamei. Dacă sunt mai mult de doi fraţi vitregi, ei moştenesc o treime pe care o vor împărţi în mod egal. Toate acestea confirmă că egalitatea în moştenire există în multe cazuri, cunoscute foarte bine de juriştii şi experţii din acest domeniu.
Mai mult, sunt cazuri în care femeia ia o parte mai mare decât a bărbatului. De exemplu: dacă o femeie moare lăsând în urma ei un soţ, o mamă, doi fraţi şi o soră din partea mamei ei, sora va primi o şesime şi doar o şesime va fi dată celor doi fraţi. De asemenea, dacă o femeie moare, lăsând în urmă un soţ, o soră din aceiaşi părinţi şi doi fraţi din partea tatălui, soţul primeşte o jumătate din moştenire, iar sora cealaltă jumătate, pe când fraţii vitregi nu primesc nimic, întrucât sunt doar rude. Dar dacă este vorba de o soră vitregă, aceasta va primi o şesime pentru întreţinere.
Încă un caz în care femeia primeşte mai mult decât bărbatul, conform interpretării lui Ibn ‘Abbas a versetului:
„Dacă însă nu are copil şi-l moştenesc părinţii lui, atunci mama sa are dreptul la o treime…” (An-Nisaa’ 4: 11).
Pentru Ibn ‘Abbas, aceasta înseamnă că dacă o femeie moare, lăsând un soţ şi pe cei doi părinţi ai ei, soţului i se cuvine o jumătate, mamei o treime, iar tatălui o şesime. Ibn Hazim le relatează această specificare lui Ibn ‘Abbas prin Abdul-Taziq, lui ‘Ali Ibn Abi Talib prin Abi Uwana şi lui Mu’az Ibn Gebel care erau companioni ai Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cunoscuţi ca experţi în chestiuni de acest gen. Ibn Hazim îi relatează, de asemenea, lui Şuraih şi lui Dawud Al-Zahiry, în mijlocul juriştilor, şi citează axioma companionului Ibn Mas’ud pe această chestiune: „Lui Allah nu îi va plăcea să vadă că îl prefer pe tată în faţa mamei.” Alte persoane importante care au fost de acord sunt companioni precum ‘Omar, ‘Osman şi Zeid Ibn Sabit. Dintre adepţii lor sunt Al-Hasan, Ibn Sirin şi Al-Nakh’i. Printre jurişti se numără Abu Hanifah, Malik şi Aş-Şafi’yi – fie ca Allah să fie mulţumit de ei!

 

Soucre Link

Cum se poartă hijabul? – 1

Cum se poartă hijabul? – 1 Muhammad Ali Al-Hashimi   Femeia musulmană poartă aşa cum se cuvine hijab-ul atunci când iese din casă. Hijab-ul este un veşmânt islamic specific ale cărui trăsături au fost clar definite în Coran şi „Tradiţia Profetică” (Sunna). Ea nu iese din casă şi nici nu se înfăţişează parfumată, machiată sau […]

Cum se poartă hijabul? – 1

Muhammad Ali Al-Hashimi

 

tumblr_m6t0h9SYwf1qk1ps5o5_1280Femeia musulmană poartă aşa cum se cuvine hijab-ul atunci când iese din casă. Hijab-ul este un veşmânt islamic specific ale cărui trăsături au fost clar definite în Coran şi „Tradiţia Profetică” (Sunna). Ea nu iese din casă şi nici nu se înfăţişează parfumată, machiată sau purtând alte podoabe înaintea bărbaţilor care nu sunt mahram, deoarece ştie că acest lucru este păcat, aşa cum se spune în Coran:

 

Şi spune dreptcredincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească ruşinea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor!89 Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi dreptcredincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!  [Coran 24:31]

 

Aşadar, femeia musulmană nu este una dintre acele femei îmbrăcate, dar totuşi goale, care trăiesc în societăţile care au deviat de la călăuzirea lui Allah. Ea se cutremură de teamă atunci când se gândeşte la imaginea îngrozitoare pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zugrăvit-o pentru acele femei ademenitoare, machiate şi împodobite care s-au abătut de la calea cea dreaptă: „Locuitorii Iadului se împart în două categorii: cei ce au o coadă asemănătoare cu a bovinelor şi cu ea lovesc oamenii; în cea de-a doua categorie intră femeile care sunt goale chiar dacă sunt îmbrăcate, se abat de la calea cea dreaptă şi îi seduc pe alţii cu părul lor. Aceste femei nu vor intra în Paradis şi nu vor simţi mireasma Paradisului, chiar dacă aceasta poate fi simţită de la mare distanţă.”

Femeia musulmană care a fost cu adevărat îndrumată de credinţa ei şi a primit o educaţie islamică fără cusur nu poartă hijab-ul doar pentru că este un obicei sau o tradiţie moştenită de la mama sau bunica ei, aşa cum unii bărbaţi sau femei (fără minte) încearcă să-l descrie, fără a avea însă nici cea mai mică dovadă sau logică. Femeia musulmană poartă hijab-ul datorită credinţei că acesta este o poruncă de la Allah, revelată pentru a o ocroti pe femeia musulmană, pentru a-i face caracterul distinct şi pentru a o ţine departe de desfrâu sau greşeală. Aşadar ea îl acceptă de bună voie şi cu puternică convingere, aşa cum femeile din neamul „emigranţilor” (muhajirin) şi al „ajutoarelor” (Ansar – cei din Medina) l-au acceptat în ziua în care Allah a revelat porunca Sa clară şi înţeleaptă.

Conform unei relatări de Bukhari, A’işa – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Fie ca Allah să aibă milă de femeile „emigrante” (muhajir). Când Allah a revelat: „şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor” [Coran 24:31], ele şi-au rupt veşmintele şi şi-au acoperit capetele şi feţele cu acestea.”

Conform unei alte relatări de Bukhari, A’işa – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Şi-au luat veşmintele şi le-au rupt la colţuri, apoi şi-au acoperit capetele şi feţele cu ele.”

Safiia bint Şaiba a zis: „Când ne aflam cu A’işa, am vorbit despre femeile din neamul Quraiş şi despre virtuţile lor. A’işa a zis: «Femeile din Quraiş sunt virtuoase, însă pe Allah nu am văzut niciodată pe cineva mai virtuos sau mai strict în aderarea la Cartea lui Allah decât femeile din Ansar. Când a fost revelată Sura An-Nur (capitolul 24 din Coran): „şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor”, bărbaţii au mers la ele şi le-au recitat cuvintele pe care Allah le-a revelat. Fiecare bărbat a recitat apoi soţiei, fiicei, surorii şi altor femei cu care era înrudit. Dintre acestea, fiecare femeie s-a ridicat, şi-a luat veşmântul şi s-a învelit cu el din credinţă în ceea ce Allah a revelat».”

Fie ca Allah să ai milă de „emigrante” şi de „ajutoare” (femeile din Muhajirin şi din Ansar): cât de puternică era credinţa lor şi cât de neprefăcut era islamul lor! Cât de minunată era supunerea lor în faţa adevărului când a fost revelat! Orice femeie care are credinţă adevărată în Allah şi în Trimisul Său nu poate decât să urmeze exemplul acestor femei  virtuoase; ea însăşi trebuie să poarte veşmântul specific islamului fără să o intereseze goliciunea şi desfrâul din preajma ei. Îmi aduc aminte de o tânără studentă care purta hijab-ul şi a cărei atitudine a fost nu mai puţin de admirat decât cea a femeilor din Muhajirin şi Ansar – Fie ca Allah să fie mulţumit de ele! Când o ziaristă care vizita Universitatea din Damasc a întrebat-o despre veşmântul islamic (hijab) pe care îl purta şi dacă nu cumva îi era prea cald, de vreme ce soarele verii dogorea foarte tare, ea a răspuns printr-un verset: „Focul Gheenei este mult mai dogoritor!” [Coran 9:81]

Fetele musulmane precum aceasta sunt cele care vor clădi cămine şi familii musulmane şi vor da naştere unor generaţii virtuoase care vor umple societatea cu elemente constructive şi nobile. Astăzi, slavă lui Allah, sunt multe astfel de fete.

 

 

sursa: islam.ro

Soucre Link

Cum se poartă hijabul? – 2

Cum se poartă hijabul? – 2 Muhammad Ali Al-Hashimi   O îmbrăcăminte adecvată pentru femeile musulmane nu a reprezentat un lucru nou introdus de islam; acesta a existat în toate legile lui Allah revelate mai înainte de islam. Vedem de asemenea acest lucru în îmbrăcămintea modestă a călugăriţelor creştine care trăiesc în lumea islamică, dar […]

Cum se poartă hijabul? – 2

Muhammad Ali Al-Hashimi

 

001O îmbrăcăminte adecvată pentru femeile musulmane nu a reprezentat un lucru nou introdus de islam; acesta a existat în toate legile lui Allah revelate mai înainte de islam. Vedem de asemenea acest lucru în îmbrăcămintea modestă a călugăriţelor creştine care trăiesc în lumea islamică, dar şi în Occident, şi în faptul că femeile oamenilor Cărţii îşi acoperă capul atunci când intră în biserică. Această respingere „modernă” a ideii că femeile ar trebui să fie acoperite, modeste, contrazice toate legile divine, de pe vremea profeţilor Avraam (Ibrahim), Moise (Musa) şi Iisus (Isa) până când calea Hanifi a fost introdusă de islam. Această atitudine este o încercare de a scăpa de hotărârea lui Allah, pe care El a pogorât-o asupra oamenilor de-a lungul secolelor. Această hotărâre a fost adusă neîncetat de trimişii Săi pentru a călăuzi omenirea spre adevăr şi calea cea dreaptă, astfel ca ei să devină o singură naţiune, care să slăvească şi să se supună unui singur Dumnezeu:

 Oamenii nu au fost decât o singură comunitate şi apoi s-au deosebit ei. Şi de n-ar fi fost un cuvânt rostit mai înainte de Domnul tău, ar fi fost hotărât pentru ei [lucrul] asupra căruia ei au avut păreri deosebite.

[Coran 10:19]

 

 O, trimişilor! Mâncaţi din cele bune şi împliniţi fapte bune! Eu sunt Bineştiutor a ceea ce săvârşiţi voi. / Această comunitate, a voastră, este o singură comunitate, iar Eu sunt Domnul vostru. Deci fiţi cu frică de Mine!  [Coran 23:51,52]

 

 Şi [adu-ţi aminte] de aceea care şi-a păstrat castitatea ei. Şi am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru şi am făcut din ea şi din fiul ei semn pentru [toate] lumile. / Această credinţă a voastră este o credinţă unică, iar Eu sunt Domnul vostru. Aşadar, adoraţi-Mă pe Mine!  [Coran 21:91,92]

 

Hotărârea luată de multe societăţi moderne ca femeile să nu fie acoperite, ducând un trai indecent şi despuiat, este un semn care indică cât de mult s-au abătut ei de la călăuzirea lui Allah, nu doar în teritoriile musulmane, ci în toate statele lumii.

Pe cei din Occident poate nu îi interesează acest lucru şi ei continuă astfel să inventeze şi mai multe mijloace de desfrâu, fără a găsi nici o oprelişte în cărţile lor modificate. Însă musulmanii care îl slăvesc, zi şi noapte, pe Allah, recitând din Cartea Sa păstrată neschimbată, nu vor accepta niciodată astfel de abateri. Nu contează cât de slabi sunt în îndeplinirea învăţăturilor islamice, deoarece ei aud constant cuvintele hotărâtoare ale lui Allah din Coran şi Sunna, avertizându-i pe cei care nu se supun lui Allah şi Trimisului Său cu încercarea din această viaţă şi cu pedeapsa aspră ce va veni în Ziua de Apoi:

 

 ..Aceia care fug de porunca Sa, să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o osândă dureroasă!

[Coran 24:63]

 

Astfel, aceşti bărbaţi şi femei care s-au alăturat convingerilor celor din Occident şi le-au cerut femeilor să se descopere şi să-şi dea jos hijab-ul au eşuat lamentabil în faţa hotărârii bărbaţilor şi femeilor renaşterii islamice care are loc în întreaga lume. Femeile musulmane drept-călăuzite şi bine-educate s-au întors la veşmântul lor islamic, la hijab, în multe ţări musulmane care mai înainte fuseseră martore la chemarea occidentalizării şi la renunţarea la hijab şi decenţă Ca de exemplu: adepţii lui Ataturk în Turcia, Reza Pahlevi în Iran, Muhammed Amanullah Khan în Afghanistan, Ahmad Zogo şi Enver Hoxha în Albania, Marcus Fahmi, Qasim Amin şi Hoda Şa’rawi în Egipt. Unii dintre cei ce au susţinut „eliberarea” femeilor de hijab şi modestie au renunţat acum la această părere, ca femeile să se dezvelească şi să se amestece libere printre bărbaţi.

Doctoriţa Nawal As-Sa’dawi, care o perioadă îndelungată a atacat atât hijab-ul, cât şi pe cele care îl purtau, chemându-le cu vehemenţă pe femei să renunţe la hijab, condamnă în prezent vulgaritatea şi goliciunea indecentă a femeilor din Occident. Ea spune: „Pe străzile Londrei […] văd femei mai mult goale, afişându-şi trupurile ca şi cum ar fi de vânzare.

Îmbrăcămintea are un rol, acela de a proteja trupul de mediul înconjurător, şi nu de a ispiti. Dacă o femeie s-ar vedea ca pe o fiinţă umană, şi nu ca pe o marfă, nu ar mai avea nevoie să-şi arate goliciunea.”

După o vreme, pentru doctoriţa Nawal As-Sa’dawi a devenit evident că „vălul” ar trebui îndepărtat din mintea oamenilor, nu de pe trup, mai ales în cazul bărbaţilor şi al femeilor cu educaţie. Acele femei care au avut parte de mai puţină educaţie, însă sunt inteligente şi au vederi largi, care poartă hijab-ul, valorează de zeci de ori mai mult decât acele femei educate, dar necugetate, care îşi descoperă chipul, capul şi trupul, însă îşi acoperă mintea şi instinctul! Din această cauză ea [n.t. doctoriţa Nawal] îşi descrie planurile sale de viitor ca fiind: „ridicarea „vălului” de pe mintea bărbaţilor şi a femeilor cu educaţie.” Ea adaugă: „Cunosc multe femei de profesie profesoare, doctoriţe şi inginere care sunt inculte din punct de vedere politic, social şi cultural.”

Faimosul romancier Ihsan ’Abdul-Quddus, care a inundat piaţa literară cu poveştile lui prin care le chema pe femei să iasă din case şi să amestece cu bărbaţii, să danseze cu ei la petreceri şi în cluburi, a spus într-un interviu acordat ziarului „Al-Anba’” din Kuweit (18 ianuarie 1989): „Consider că responsabilitatea cea mai importantă a oricărei femei o reprezintă gospodăria şi copiii. Acest lucru este valabil mai ales pentru mine. Dacă n-ar fi fost soţia mea, nu m-aş fi putut bucura de succes, stabilitate şi viaţă familială. Toate acestea există deoarece ea se dedică gospodăriei şi copiilor…”

În acelaşi interviu, el a zis: „Nu mi-am imaginat niciodată căsătoria cu o femeie care munceşte, şi sunt renumit pentru asta, deoarece am ştiut încă de la început că gospodăria reprezintă o povară sau responsabilitate grea pentru femei.”

 

sursa: islam.ro

Soucre Link

Proiectarea moscheilor în stilul Profetului

Proiectarea moscheilor în stilul Profetului Dr. Jasser Auda traducere: Virginia S.                Mai jos puteti observa modul în care era organizată Moscheea Profetului în timpul vieții sale: Sunnah instituită de-a lungul vieții Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) era ca bărbații să formeze rânduri în spatele Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!), în […]

Proiectarea moscheilor în stilul Profetului

Dr. Jasser Auda

traducere: Virginia S.

  

            Mai jos puteti observa modul în care era organizată Moscheea Profetului în timpul vieții sale:

Sunnah instituită de-a lungul vieții Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) era ca bărbații să formeze rânduri în spatele Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!), în ordine. Pe de altă parte, rândurile femeilor începeau să se formeze din capăt către mijloc. Când băieții participau la rugăciune rîndurile lor se aliniau separînd pe cele ale bărbaților de cele ale femeilor.

Profetul (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a construit Moscheea în luna Rabi` Al Awwal a primului an Hijri (622 d.H). Avea aproape 35 de metri în lungime și 30 de metri lățime cu o înălțime de aproximativ 2,5 metri cu acoperiș făcut din frunze de palmier. Coloanele erau făcute din trunchiuri de palmieri, pe când pereții erau din cărămizi de chirpici.

El (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a făcut-o spațioasă și a deschis trei uși care eu folosite atât de bărbați, cât și de femei:

  • Intrarea Ar-Rahmah (Milostenia) care este numită și ușa lui `Atikah (la vest);
  • Intrarea lui Uthman cunoscută astăzi sub denumirea de Ușa lui Jibril. Aceasta este ușa pe unde intra Profetul (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) în Moschee (la est);
  • A treia ușă aflată în partea din spate (la sud). La vremea aceea Qiblah era către Ierusalim. Apoi, când Qibla s-a schimbat către Ka’bah, în al doilea an Hijri, ușa sudică a fost blocată, în timp ce una nordică a fost deschisă.[1]

Rândurile de bărbați și de femei nu erau în clădiri diferite sau separate de ziduri sau perdele, deși s-ar fi putut face acest lucru.

`Urwah ibn Az-Zubair relatează că Asmaa’ a spus:

„Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) s-a ridicat în picioare din mijlocul nostru și a ținut o predică, menționând pedeapsa suferită de o persoană decedată în mormânt. După care oamenii au fost gălăgioși într-un mod care nu mi-a permis să aud cuvintele de încheiere ale Trimisului lui Allah. Când s-au liniștit, l-am întrebat pe un bărbat care era aproape de mine, «Fie ca Allah să te răsplătească, ce a spus Trimisul (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) în încheierea predicii?» El a răspuns, «Mi-a fost revelat că veți fi testați în mormintele voastre într-un mod aproape asemănător cu cel al lui Dajjal.»”[2]

Fatimah bint Qais de asemenea a relatat,

„S-a anunțat public ca lumea să se adune pentru rugăciune și apoi m-am aflat printre cei care se îndreptau către Moschee.”

Ea a adăugat,

„Eram în rândul din față al femeilor, care era în spatele ultimului rând de bărbați, când   l-am auzit pe Profet (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) spunând, în timp ce era la amvon, «Cu adevărat, verii paterni ai lui Tamim Ad-Dary au navigat pe mare..».”[3]

 

 

 

[1]  Vezi Ibn Sa`d’s At-Tabaqat AlKubra, 3/609, and Wafa’ Al-Wafa Bi-Akhbar Dar Al-Mustafa, 1/75-249.

[2] Sahih Al-Bukhari, capitolul despre funeralii, 3/479, până la cuvîntul “clamored”, și apoi An-Nasa’i a relatat restul, 7/200, prin lanțul precizat de Bukhari.

[3] Muslim’s Sahih, the chapter on ordeals, 8/205.

Soucre Link

Cele patru femei mărețe

Cele patru femei mărețe   ’Abdullah bin ’Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a desenat patru linii pe pământ şi i-a întrebat pe companionii săi dacă au înţeles pentru ce erau aceste linii. Ei au răspuns respectuoşi că el ştia […]

Cele patru femei mărețe

 

’Abdullah bin ’Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a desenat patru linii pe pământ şi i-a întrebat pe companionii săi dacă au înţeles pentru ce erau aceste linii. Ei au răspuns respectuoşi că el ştia mai bine. El le-a spus apoi că aceste linii erau pentru cele mai însemnate doamne (femei) ale Universului. Acestea erau Khadijah bint Khuwaylid, Fatimah bint Muhammed, Maryam bint ‘Imran, mama profetului Iisus (Pacea fie asupra amândurora!) şi Aasiah bint Mazahim, soţia Faraonului (Allah să fie mulţumit de ele!).

Prima numită are onoarea de a fi mama tuturor drept-credincioşilor sau a musulmanilor; a doua, Fatimah, fiica Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cea căreia i-a fost dată fericita veste de a fi îndrumătoarea femeilor Paradisului. Fecioara Maria (Pacea fie asupra ei!), pură şi neprihănită, este singura femeie care a dat naştere – lui Iisus (Pacea fie asupra lui!), un profet al lui Allah – fără a fi fost atinsă de vreun bărbat.

Asiah, cea care a trecut printr-o suferinţă îndelungată, soţia dreaptă a crudului Faraon, l-a sfătuit pe soţul ei să-l adopte pe copilul Moise (Pacea fie asupra lui!). Aceasta se întâmpla pe vremea când uciderea copiilor era legea ţinutului. Toţi nou-născuţii băieţi ai neamului lui Israel erau ucişi din cauza prezicerii că unul dintre ei îl va detrona în cele din urmă pe Faraon şi-l va distruge. Nu numai că l-a crescut pe acesta chiar în palatul Faraonului, ci a fost prima care a acceptat Islamul aşa cum era predicat de Moise (Pacea fie asupra lui!).

Soucre Link