Arhivele fosilifere resping evoluţionismul
Conform teoriei evoluţionismului, fiecare specie de vieţuitoare a provenit dintr-un predecesor. Fiecare specie care a existat anterior s-a transformat de-a lungul timpului în altceva, şi toate speciile au apărut în acest fel. Conform acestei teorii, această transformare s-a produs gradat, de-a lungul a milioane de ani.
Dacă lucrurile ar fi stat într-adevăr aşa, atunci un număr interminabil de specii intermediare ar fi trebuit să fi trăit de-a lungul acestei imense perioade de timp, în care toate aceste presupuse transformări s-ar fi produs. Spre exemplu, în trecut ar fi trebuit să existe nişte creaturi jumătate peşte-jumătate reptilă care să fi dobândit nişte trăsături reptiliene în adiţie la trăsăturile de peşte pe care le aveau deja. Sau ar fi trebuit să existe nişte creaturi reptilo-păsări, care să fi dobândit nişte trăsături ale păsărilor în plus pe lângă trăsăturile reptiliene pe care deja le aveau. Evoluţioniştii se referă la aceste creaturi imaginare, despre care ei cred că au trăit în trecut, ca fiind „forme tranziţionale“.
Dacă asemenea animale ar fi existat cu adevărat, atunci ar fi fost milioane, chiar miliarde de asemenea exemplare. Şi mai important, rămăşiţele acestor creaturi s-ar fi regăsit în arhivele fosilifere. Numărul acestor forme tranziţionale ar fi fost chiar mai mare decât cel al speciilor din ziua de astăzi, iar rămăşiţele lor ar fi fost găsite peste tot în lume. În „Originea speciilor“, Darwin a acceptat acest lucru şi a explicat:
“Dacă teoria mea este adevărată, atunci cu siguranţă înseamnă că au existat un număr foarte mare de varietăţi intermediare, ce leagă mult mai puternic toate speciile aceluiaşi grup… Prin urmare, dovada existenţei lor anterioare poate fi găsită în arhivele fosilifere.”
Chiar şi Darwin a fost conştient de absenţa unor asemenea forme tranziţionale. El a sperat că acestea vor fi descoperite în viitor. În ciuda optimismului său, el a realizat că aceste forme intermediare lipsă erau cel mai mare obstacol în calea teoriei sale. Tocmai de aceea, el a scris următoarele în capitolul din „Originea speciilor“ denumit „Dificultăţile teoriei“:
…De ce anume, dacă speciile au provenit din alte specii prin gradaţii deosebit de fine, nu vedem peste tot nenumărate forme tranziţionale? De ce nu este întreaga natură în confuzie în loc să avem speciile, aşa cum le vedem astăzi, atât de bine definite?… Şi atunci, întrucât conform teoriei trebuie să fi existat nenumărate forme tranziţionale, de ce nu le regăsim în cantităţi imense, îngropate în scoarţa pământului?… De ce nu avem fiecare formaţiune geologică şi fiecare strat plin de asemenea legături intermediare? Cu siguranţă că geologia nu ne revelează un asemenea lanţ organic extrem de fin gradat şi aceasta este, probabil, cea mai evidentă şi serioasă obiecţie care poate fi adusă împotriva teoriei mele.“
Singura explicaţie cu care Darwin ar fi putut să vină pentru a contracara această obiecţie era argumentul că înregistrările fosile descoperite până la acel moment erau neadecvate. Darwin a mai susţinut de asemenea că atunci când înregistrările fosile vor fi fost studiate în detaliu, verigile lipsă vor fi găsite.Views: 1
