Category: Nestemate ale Islamului

Abul Wafa

  Abul Wafa Buzjani care a trait intre 10 iunie 940 si 15 iulie 998 a fost un mare astronom și matematician musulman, autor al unui tratat despre construcțiile geometrice.     Abul Wafa s-a născut la Buzghan (astăzi Torbat). La 19 ani se mută la Bagdad, unde rămâne tot restul vieții. A fost contemporan […]

0Shares

 

Abul Wafa Buzjani care a trait intre 10 iunie 940 si 15 iulie 998 a fost un mare astronom și matematician musulman, autor al unui tratat despre construcțiile geometrice.
 
 
Abul Wafa s-a născut la Buzghan (astăzi Torbat). La 19 ani se mută la Bagdad, unde rămâne tot restul vieții. A fost contemporan cu mulți alți savanți printre care: Al Biruni, Al-Quhi, Al-Sijzi, Abu Nasr ibn Iraq, Abu-Mahmud Khojandi, Kushyar ibn Labban.
matematician musulmanAbul Wafa are merite deosebite în domeniul geometriei și trigonometriei și a stabilit o serie de formule trigonometrice. A stabilit o nouă metodă pentru alcătuirea tabelelor sinusurilor unghiurilor din 10′ în 10′, a stabilit o metodă de măsurare a obiectelor inaccesibile, probleme de arpentaj, de arhitectură, de tehnică, de construcții a poligoanelor.
 
A studiat operația de extragere a rădăcinii de ordinul 3, 4, 5, a formulat regulile de adunare a fracțiilor prin aducere la numitor comun, a formulat regulile de aproximare a fracțiilor și regulile de descompunere a fracțiilor ordinare în fracții sexagesimale. A tratat mai multe probleme de construcții geometrice cu rigla.
 
În domeniul astronomiei, a descoperit așa-zisele variații în mișcarea Lunii.
 
Abul Wafa a tradus și comentat operele matematicienilor greci sau musulmani (cum ar fi Al-Khwarizmi, Diofant, Euclid) din domeniul geometriei și trigonometriei.
Cartea despre ceea ce trebuie să cunoască grămăticii, oamenii de afaceri și alții în știința matematică (Kitāb fī mā yaḥtaj ilayh al-kuttāb wa’l-ʿummāl min ʾilm al-ḥisāb), care cuprinde operațiile cu numere întregi și fracționare (printre care și regula aducerii la același numitor), măsurarea figurilor plane și a corpurilor, probleme de aritmetică practică;
Cartea despre ceea ce îi este necesar unui meseriaș care lucrează cu construcții geometrice, consacrată geometriei practice (construcții în topometrie, geodezie, arhitectură, construcții geometrice cu rigla și compasul);
Cartea perfectă (Kitab al Kamil), tratat de astronomie în care sunt expuse bazele trigonometriei.
Source Link

Views: 1

0Shares

Ibn al-Khatib

  Lisan ad-Din ibn al-Khatib (nume întreg Muhammad ibn Abd Allah ibn Said ibn Ali ibn Ahmad al-Salmani) a fost poet, scriitor, istoric, filosof si politician în Emiratul Granadei. S-a născut la 16 noiembrie 1313 in Loja, în apropiere de Granada. A fost cel mai vestit scriitor din Granada, si ultimul mare intelectual, scriitor si […]

0Shares

 

istoric musulmanLisan ad-Din ibn al-Khatib (nume întreg Muhammad ibn Abd Allah ibn Said ibn Ali ibn Ahmad al-Salmani) a fost poet, scriitor, istoric, filosof si politician în Emiratul Granadei.

S-a născut la 16 noiembrie 1313 in Loja, în apropiere de Granada. A fost cel mai vestit scriitor din Granada, si ultimul mare intelectual, scriitor si om politic din Spania musulmana. Fiul unui oficial al curtii regelui din Granada, Ibn al-Khatib s-a născut dintr-o familie de origine arabă din Yemen și a primit o excelenta educatie. A fost vizir la curtea lui Yusuf I între anii 1349-1354 și a continuat să ocupe această funcție sub conducerea fiului lui Yusuf I, Muhammad al V-lea. Datorită unei epidemii de ciumă care a cuprins Andaluzia in 1348, Ibn al-Khatib a fost cel care a utilizat pentru prima dată termenul de contagiune și a recomandat izolarea bolnavilor, descriind totodată cu exactitate dezvoltarea si răspândirea unei epidemii. Printre prietenii și elevii săi s-a numărat Ibn Khaldun, care a fost prezent pentru o perioadă la Curte. Ibn Zamrak, poet si secretar al lui Muhammad al V-lea, ale cărui versuri erau inscripționate pe pereții din Alhambra, a fost de asemenea elev al lui Ibn al-Khatib. A fost exilat de două ori, și a trăit un timp în Madrid, în Maroc, între anii 1360 si 1362, iar apoi in Ceuta, Tlemcen si Fes, între anii 1372 si 1374. În 1374 a fost încarcerat și acuzat de erezie și ateism, fapte pentru care a fost condamnat la moarte prin sufocare. Unii istorici moderni consideră că a fost executat datorită unor dispute politice din Granada. Trupul său a fost ars, apoi îngropat la Bab Mahruq, in Fes. Motivul acestui tratament a fost divergențele pe care le-a avut cu regii din Granada.

 

Operele lingvistice sofisticate ale lui Ibn al-Khatib sunt numeroase. Este amintit în primul rând ca istoric, scriind amanuntit despre istoria si geografia Granadei. El a fost de asemenea primul istoric arab care a scris istoria Andaluziei în întregime, iar operele sale au reprezentat principala sursă în perioade importante din istoria Granadei, el fiind autorul a mai mult de 60 de carti despre istoria Granadei, printre care și o monografie a Granadei cu descrierea orașului și locuitorilor săi. Subiectele scrierilor sale sunt diferite și pot fi imparțite in urmatoarele categorii : antologie , ascetism si sufism, epistolar, gen biografic, geografie si turism, etc. In anul 1369 a scris o autobiografie. A scris de asemenea lucrări amănunțite despre Islam, istorie in general, călătorii, politică, medicină, filosofie și misticism. Cele mai multe din cărțile sale le-a scris în mijlocul crizelor de insomnie. Cu toate acestea, putem spune că nu există o ințelegere adecvată în ceea ce privește importanța operelor lui Ibn al-Khatib , care a fost întotdeauna cunoscut si respectat, deși nu întotdeauna plăcut de către contemporanii săi. O bibliografie completă a sa, scrisă de către al-Maqqari și intitulată „Nafh al-Tib” nu a fost tradusă. Multe dintre scrierile lui Ibn al-Khatib au rămas nepublicate. Escorialul („The Escorial”) deține o importantă colecție a manuscriselor sale.

 

Printre cele mai importante lucrări ale sale, s-au numărat :
 
  • „Istora Spaniei musulmane” („History of Muslim Spain”), ed. by Levi-Provencal, new edition, Cairo, 2004
  • „O descriere a oamenilor” ( „Description of peoples”), Cairo 2002
  • „An Anthology of Andalusian Arabic Muwashshahat”, Alan Jones (Editor), 1997
  • „Mesaj în politică”
  • „Observațiile lui al-Khatib in Maroc si Andaluzia”
  • „Vrăjitorie și poezie”
Source Link

Views: 7

0Shares

Prolegomene

  “Prolegomene” (Al-Muqadimma, în limba arabă) reprezintă principala sa lucrare. Este o introducere la “Cartea consideraţiilor asupra istoriei arabilor, perşilor şi berberilor” . Oferă o viziune modernă pentru epoca sa, obiectul istoriei fiind să instruiască asupra stării sociale a omului, asupra civilizaţiilor lumii. Este de opinie că istoricul trebuie să-şi sprijine pe o bază solidă […]

0Shares

 

“Prolegomene” (Al-Muqadimma, în limba arabă) reprezintă principala sa lucrare. Este o introducere la “Cartea consideraţiilor asupra istoriei arabilor, perşilor şi berberilor” . Oferă o viziune modernă pentru epoca sa, obiectul istoriei fiind să instruiască asupra stării sociale a omului, asupra civilizaţiilor lumii. Este de opinie că istoricul trebuie să-şi sprijine pe o bază solidă subiectele pe care le tratează, în vederea stabilirii cauzelor şi a concluziilor şi învăţămintelor pentru viitor. Planul general al lucrării sale se înscrie într-o tradiţie bine cunoscută, cea a istoriei universale. Ibn Khaldun a avut geniul să sistematizeze reflecţia asupra progresului societăţii oamenilor şi a evoluţiei sale, să desprindă un ansamblu de legi determinând, după el, avântul şi moartea imperiilor. Modelul său de a extrage din exemple concrete de viaţă şi istorie legi generale ale devenirii omeneşti i-au adus lui Ibn Khaldun interesul tuturor şcolilor istorice, recomandându-l ca un maestru al psihologiei popoarelor.
 
Prima sa carte, Lubābu l-Muhassal, este un comentariu la teologia islamică a lui Fakr-al-Din al-Razi şi a fost scrisă la vârsta de 19 ani, sub îndrumarea profesorului său din Tunis. O altă lucrare bazată pe sufism, Sifā’u l-Sā’il a fost concepută la Fez, în Maroc, în jurul anului 1373. De asemenea, a scris şi o lucrare despre logică, Kallaqa li-l-Sultān, pe când se afla la curtea suveranului Mohammed V, sultan al Granadei.
 
ProlegomeneLucrarea sa fundamentală, Kitābu l-ʻkibār (Kitābu l-ʻkibar wa Diwānu al-Mubtada’ wa l-Ħabar fī tarikhi l-ʻarab wa l-Barbar wa man ʻĀsarahum min Đawī Ash-Sha’n l-Akbār “Cartea consideraţiilor asupra istoriei arabilor, perşilor şi berberilor”) a fost iniţial concepută ca o istorie a berberilor, extinsă apoi într-o istorie universală. Este compusă de 7 părţi, prima parte fiind considerată ea însăsi o carte (Al-Muqadimma). Cărţile 2-5 conţin istoria omenirii până în timpul său, iar cărţile 6-7 istoria berberilor, prin prisma percepţiilor personale în viaţa reală a autorului.
 
În ce priveşte domeniul sociologic, a creat o dihotomie între conceptele de viaţă nomadă şi viaţa sedentară, conceptul de generaţie, precum şi conflictul social şi de putere existente atunci când, spre exemplu, un oraş este cucerit de luptătorii nomazi ai deşertului.
 
Conceptul central al operei lui Ibn Khaldun este acela de asabiyyah, adică de coeziune socială, solidaritate de grup. Această coeziune socială se naşte spontan în micile triburi arabe şi poate fi crescută exponenţial cu ajutorul ideologiei religioase. Autorul mai analizează cum această coeziune intensificată, mărită, ajunge să fie motorul dinastiei conducătoare de la un moment dat. Opinia autorului este aceea că, de fiecare dată când o anumită civilizaţie atinge un punct maxim de dezvoltare, urmează cu consecvenţă o perioadă de decădere, aşadar grupul următor celui dinastic care a asigurat perioada de înflorire, este unul barbar. În acelaşi timp, barbarii cuceritori vor prelua moştenirea civilizaţională anterioară, fiind atraşi îndeosebi de partea sa culturală, literară. Autorul analizează aceste cicluri de putere prin prisma tuturor factorilor pe care i-a considerat de importanţă în acest proces, precum sociologic, economic, politic, psihologic etc.
 
Ibn Khaldun realizează în acelaşi timp şi o analiză de economie politică, considerând economia o adunare de procese care aduc valoare adăugată. Noile produse economice, lucrate cu ştiinţă şi îndemânare vor fi vândute la un preţ superior.
Source Link

Views: 4

0Shares