Formarea norilor și căderea ploii

  Adnan Ash-Shareef   ” ŞI EL PLĂSMUIEŞTE NORII CEI GREI”   “El este Cel care vă arată fulgerul [ce vă inspiră] teamă şi nădejde  şi El plăsmuieşte norii cei grei” (Ar-Ra’d: 12). Soarele, vânturile  şi rotaţia  pământului înclinat în jurul axei sale au rolul principal în formarea  şi distribuţia norilor.  Căldura Soarelui care atinge […]

 

Adnan Ash-Shareef

 

” ŞI EL PLĂSMUIEŞTE NORII CEI GREI”

 

“El este Cel care vă arată fulgerul [ce vă inspiră] teamă şi nădejde  şi El plăsmuieşte norii cei grei” (Ar-Ra’d: 12).

Soarele, vânturile  şi rotaţia  pământului înclinat în jurul axei sale au rolul principal în formarea  şi distribuţia norilor.  Căldura Soarelui care atinge pământul în mod diferit în zonele ecuatoriale, temperate  şi polare, transformă o parte din apa de pe pământ în vapori invizibili  şi încălzeşte aerul, al cărui volum se măreşte şi a cărui greutate se reduce, făcându-l să se ridice în atmosferă, purtând cu el vaporii de apă, în vreme ce aerul rece din straturile superioare ale atmosferei coboară pentru a-i lua locul, în felul acesta apărând vânturile. Când vânturile calde saturate cu vapori de apă ajung în zonele superioare, reci ale atmosferei, vaporii de apă se condensează şi se preschimbă în norii vizibili, iar norii sunt în realitate picături minuscule de apă, diametrul fiecăruia dintre ele nedepăşind zece miimi de milimetru, şi astfel pot să plutească în aer.

Este suficient să reamintim, pentru a explica vorbele lui  Allah  PreaÎnaltul de mai sus, că norii de furtuni se pot ridica   până la înălţimea de douăzeci de  kilometri  deasupra solului, că diametrul lor poate atinge patru sute de  kilometri  şi că ei poartă cinci sute de tone de apă şi o căldură care ajunge pentru aprovizionarea Statelor Unite cu electricitate timp de douăzeci de minute.

 

”ŞI AM POGORÂT DIN CER APĂ CURATĂ”

 

rain-cloudsApa curată este apa pură şi purificatoare.  După descoperirea microbilor şi a bacteriilor de către Pasteur, în secolul XIX, putem afirma că apa curată este orice apă lipsită de bacterii şi de microorganisme dăunătoare.

Vaporii de apă care se înalţă de pe  pământ, precum şi vânturile care-i înalţă în straturile superioare ale atmosferei, poartă numeroase microorganisme dăunătoare, însă razele soarelui îndeosebi cele ultraviolete  şi cele infraroşii şi ozonul  care este un gaz purificator ce ucide bacteriile, alături de fulger şi de unii compuşi chimici, toate acestea prezente în diversele straturi ale atmosferei  fac apa curată, ca urmare a uciderii bacteriilor  şi microorganismelor  purtate de nori şi de vânturi.1

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamul Azi

Source Link

Views: 3

Epidemia de ciumă

  Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit musulmanilor să nu intre într-o zonă în care este răspândită ciuma şi să rămână în zona afectată [dacă deja se află în ea]   Ibn Qayyim al-Jawziyyah    Odată a fost o epidemie de ciumă, iar cineva era în preajma zonei afectate. Cel […]

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit musulmanilor să nu intre într-o zonă în care este răspândită ciuma şi să rămână în zona afectată [dacă deja se află în ea]

 

Ibn Qayyim al-Jawziyyah 

 

19422-004-634AA551Odată a fost o epidemie de ciumă, iar cineva era în preajma zonei afectate. Cel mai bun tip de prevenţie este de a nu intra în zona contaminată pentru a nu te expune riscului infectării şi îmbolnăvirii. A te expune unui asemenea pericol desfide religia şi logica unei minţi sănătoase. A sta departe de zona infestată reprezintă un tip de prevenţie prin care Allah a îndrumat şi călăuzit oamenii. Cel care evită zonele şi aerul contaminat este ca şi cum ar respecta o formă de dietă sau o metodă profilactică.

Interdicţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) adresată musulmanilor de a nu părăsi zonele afectate de epidemie are două înţelesuri posibile:

  1. încurajarea inimii de a depinde şi de a se baza doar pe Allah, rămânând răbdătoare şi mulţumită de tot ceea ce Allah a hotărât;
  2. cele mai recunoscute autorităţi medicale afirmă că putem preveni îmbolnăvirea în timpul unei epidemii dacă ajutăm corpul să scape de fluidele şi umezeala dăunătoare, dacă respectăm o dietă, dacă păstrăm uscăciunea corpului în general; suntem avertizaţi să nu ne angajăm în activităţi sportive şi să nu facem baie. Corpul uman deţine de obicei substanţe dăunătoare ce sunt latente, dar care uneori sunt activate prin practicarea sporturilor şi prin îmbăiere.

Ele se combină apoi cu substanţele benefice ale corpului şi generează anumite boli. Când ciuma loveşte un ţinut, cel mai bun lucru care poate fi făcut este de a rămâne liniştit în acel ţinut, astfel încât substanţele dăunătoare din corp să nu fie stimulate sau activate. A părăsi zona afectată de ciumă necesită mişcare şi efort fizic, ambele foarte dăunătoare în acest caz.

Acestea sunt afirmaţiile celor mai recunoscute autorităţi medicale din trecut şi prezent ce ne ajută să înţelegem corectitudinea poruncilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) menite să ne asigure bunăstarea inimii şi a corpului.

Cineva ar putea obiecta, afirmând că spusele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) – „Nu abandonaţi ţinutul şi nu fugiţi!” – contrazic interpretarea menţionată anterior. A părăsi ţinutul afectat de ciumă având la bază un alt motiv decât fuga de boală, cum ar fi intenţia de a călători, nu cade sub incidenţa interdicţiei.

Există o mare înţelepciune ascunsă în spatele poruncii de a rămâne în ţinutul contaminat de ciumă:

  1. a evita răul şi căile ce ar putea conduce la rău;
  2. a prezerva sănătatea corpului ce constituie vehiculul pe care oamenii se bazează pentru a obţine cele necesare vieţii şi pentru a îndeplini cerinţele referitoare la atingerea stării optime în Lumea de Apoi;
  3. a evita ca oamenii să se îmbolnăvească respirând aerul poluat şi contaminat;
  4. a evita contactul apropiat cu cei afectaţi de ciumă pentru a nu se îmbolnăvi ei înşişi de ciumă;
  5. a prezerva sănătatea trupului şi a sufletului, a le feri de contaminarea şi superstiţia care îi afectează doar pe cei care cred în ele.

Pe scurt, interdicţia de a intra în zonele afectate de ciumă reprezintă o măsură preventivă, un fel de metodă profilactică menită să ne îndepărteze de căile răului. Interdicţia de a părăsi zona care a fost lovită de ciumă determină supunerea în faţa Voinţei şi a hotărârilor lui Allah. Prima poruncă ne învaţă şi ne instruieşte, în timp ce a doua poruncă atrage după sine supunerea şi încrederea că rezolvarea tuturor problemelor este la Allah.

„’Umar era în drum spre Aş-Şam când a ajuns în zona Sargh unde s-a întâlnit cu Abu Ubaydah bin Al-Jarrah şi nişte oameni. Ei i-au spus lui ’Umar că izbucnise ciuma în Aş-Şam. S-au iscat controverse între ei în legătură cu ce ar trebui să facă. Aşa că ’Umar i-a spus lui Ibn Abbas: «Cheamă-i pe primii emigranţi!» Ibn Abbas a zis: «I-am chemat, dar ei de asemenea au intrat în dispută. Unii dintre ei au spus (referindu-se la Umar): ‛Ai plecat cu un scop şi îţi recomandăm să nu ne întoarcem până ce nu îl îndeplinim.’ Alţi emigranţi au spus: ‛În compania ta se află cei mai buni oameni şi cei care au rămas dintre companionii Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). De aceea nu-ţi recomandăm să îi trimiţi în zona cu epidemie.’» ’Umar a spus: «Plecaţi de aici!» Apoi a spus: «Chemaţi-i pe ansari!» Eu (Ibn Abbas) i-am chemat, iar ’Umar le-a cerut opinia. Ansarii au intrat în dispută, aşa cum făcuseră şi emigranţii, şi le-au copiat comportamentul. ’Umar a spus: «Plecaţi de aici!» Apoi ’Umar a zis: «Cheamă pe oricine este prezent dintre conducătorii Quraiş, dintre cei care au îmbrăţişat Islamul după cucerirea Mekkăi!» Ibn Abbas i-a chemat şi nimeni nu a avut o părere diferită, cu toţii spunând: «Îţi recomandăm să te întorci cu oamenii şi să nu îi expui epidemiei.» ’Umar le-a poruncit apoi oamenilor să plece, spunând: «Dimineaţă voi călări înapoi şi la fel ar trebui să faceţi şi voi.» Abu Ubaydah bin Al-Jarrah a spus: «O, conducător al credincioşilor! Fugi de destinul prescris de Allah?» ’Umar a spus: «Mi-aş fi dorit ca altcineva să fi rostit aceste cuvinte, o, Abu Ubaydah! Da, fugim de destinul prescris de Allah către destinul prescris de Allah. Dacă ai avea o turmă de cămile care ar ajunge într-o vale ce are două pante, una fertilă şi alta stearpă, şi ţi-ai lăsa cămilele să pască pe panta fertilă, ai proceda astfel cu Permisiunea lui Allah, nu-i aşa? Şi dacă le-ai lăsa să pască pe panta stearpă, vei proceda astfel cu Permisiunea lui Allah, nu-i aşa?» Curând după aceea, Abdur Rahman bin Awf s-a întors de la treburile sale şi a spus: «Ştiu ceva despre subiectul acesta. L-am auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: ‛Dacă auzi că (ciuma) este în ţinutul în care te afli, nu fugi de ea, iar dacă auzi că a izbucnit într-un ţinut anume, nu intra în acel ţinut!’»” (Relatat de Bukhari, Muslim, Abu Daud, At-Tirmidhi, An-Nasai, Ibn Majah şi Ahmad).

 

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 3

Theresa Corbin – o feminista americancă

Theresa Corbin – o feminista americancă   O femeie creștină s-a convertit la islamism cucerită fiind de perspectiva acestei religii asupra statutului femeii.   Ştirile referitoare la ofensiva Statului Islamic neliniştesc şi alimentează animozitatea istorică dintre creştinism şi islamism. În general, la nivelul mentalului colectiv occidental se acceptă premisa că spaţiul musulman este restrictiv, ameninţător […]

Theresa Corbin – o feminista americancă

 

O femeie creștină s-a convertit la islamism cucerită fiind de perspectiva acestei religii asupra statutului femeii.
 
Ştirile referitoare la ofensiva Statului Islamic neliniştesc şi alimentează animozitatea istorică dintre creştinism şi islamism. În general, la nivelul mentalului colectiv occidental se acceptă premisa că spaţiul musulman este restrictiv, ameninţător şi generator de opresiune. Totuși, nu toţi creştinii au această percepţie. Theresa Corbin, o scriitoare americană din New Orleans (SUA), a fost atrasă la islamism de concepţiile „feministe”, spune ea, ale acestei religii.
 
„Islamul s-a dovedit a fi religia care se potrivea cel mai bine cu idealurile mele feministe”, susţine Theresa, care relata într-un articol semnat pentru CNN că a luat decizia de a se converti la doar 2 luni de la atacurile din 11 septembrie 2001, când eticheta de „religie violentă” părea în ochii celor mai mulţi americani drept una perfectă pentru islamism.
 
Ceea ce a atras-o însă pe Theresa la învăţăturile predicate de Mahomed nu a fost violenţa pe care acestea o invocă de multe ori, ci, din contră, toleranţa, despre care vorbesc într-o mare măsură. „Islamul învaţă toleranţa, dreptatea şi onoarea, promovează răbdarea, modestia şi echilibrul“, susţine americanca. Femeia s-a convertit în urma unui studiu intens, pe fondul unei crize personale. Este de notat faptul că, după convertire, ea nu a simţit nevoia să denigreze creștinismul. Pur şi simplu, convingerea ei este că şi-a găsit împlinirea într-o opţiune de viaţă diferită de cea experimentată în copilărie.
 
O viaţă dăruită islamului
 
Theresa s-a născut dintr-o mamă catolică şi un tată ateu. Deși a fost educată în religia catolică, a devenit ulterior agnostică. Probabil și gândirea tatălui și-a pus amprenta asupra parcursului oscilant care i-a definit spiritualitatea până la debutul adolescenţei.
 
Theresa CorbinLa vârsta de 15 ani însă, a început să aibă primele întrebări cu privire la sensul vieţii. Acestea s-au intensificat, fapt care i-a determinat pe profesori să îi recomande „să nu-și bată căpşorul cu asta”. În răspuns, povestea Theresa, „am făcut ce ar fi făcut orice american – opusul. Mi-am bătut capul cu asta timp de mulţi ani. Am pus la îndoială natura religiei, a omului şi a universului.“
 
A urmat o perioadă lungă de studiu și de cercetare a religiilor lumii, la finalul căreia islamismul i s-a revelat ca soluţia ideală. A fost surprinsă să descopere că multe dintre preceptele religiei rezonau cu părerile ei. Pentru Theresa, zbuciumul de care a avut parte în această perioadă nu a fost inutil, descoperind o compatibilitate între noua opţiune religioasă și idealurile ei feministe.
 
Avea doar 21 de ani când a luat decizia care i-a schimbat fundamental sensul vieţii. A devenit musulmană, asumându-și rolul de apărător al imaginii noii ei religii împotriva celor care își „spun musulmani şi care distorsionează şi citează greşit religia pentru un câştig politic”.
 
Vălul islamic și feminismul
 
Pentru un creștin, purtarea hijabului este asociată cu opresiunea. Nu şi pentru Theresa, care a descoperit în această piesă vestimentară sursa adevăratei feminităţi. De aceea a declarat că poartă cu mândrie hijabul. Theresa percepe vălul tradiţional ca o eliberare. „Nu-mi leagă mâinile la spate, nu este o unealtă a opresiunii. Nu-mi blochează gândurile şi nici opiniile.”
 
În această impresie rezidă și feminismul pe care Theresa l-a identificat, unul pe care îl consideră chiar mai atractiv decât în creștinism. Are și argumente în această privinţă. Convingerea ei este că hijabul o protejează de privirile bărbaţilor, impunând respect și conservând demnitatea feminină.
 
Convertirile la islam, provocări pentru creștinism
 
Presa a evidenţiat tot mai des în ultimul timp istorii de convertiri care sunt, de fapt, asimilări în aripa extremistă. Iar unele dintre femeile cu această opţiune şi-au exprimat deschis adeziunea la islamism din considerente diferite de cele asociate profunzimii spirituale. Există însă și alte motive pentru îmbrăţișarea acestei religii, așa cum declară într-un material video chiar o româncă. Căsătoria este unul dintre elementele destul de prezente în poveștile de viaţă.
 
Miza convertirii Theresei trebuie interpretată însă după alţi parametri. În cazul ei, nu este vorba de o decizie instantanee, motivată de interese obscure, ci de o căutare intensă.
 
Filosofia de viaţă islamică este atrăgătoare pentru mulţi. O demonstrează valurile de convertiri din Franţa (chiar în ţara unde a fost interzis hijabul), Marea Britanie sau SUA (așa cum arată un video realizat de islamici).
 
Opţiunea Theresei vine ca un argument în favoarea ideii că nevoile profunde ale oamenilor nu își găsesc întotdeauna răspuns în creştinism. Poate că această situaţie ar trebui să îi alerteze pe cei care sunt responsabili de viitorul unei religii ce se scaldă în apele tulburi ale secularismului.
sursa: Semnele Timpului
Source Link

Views: 4