Tag: dragoste

Despre dragoste în Coran – 2

 

 

Despre dragoste în CoranCând un musulman îl întâlnește pe Dumnezeu în rugăciune, aceasta este văzută ca expresia ultimă de dragoste prin smerenie și supunere din partea unei creaturi iubitoare față de Creatorul ei/lui slăvit. Este considerată de asemenea a fi o șansă de a vorbi lui Dumnezeu în mod direct de cinci ori pe zi prin recitarea Coranului, precum și prin cuvinte sincere, simple, oneste și spontane izvorâte direct din inima celei/celui care se roagă în timpul prosternării.

Același lucru se aplică tuturor formelor de practicare a Islamului, indiferent dacă sunt obligatorii sau opționale, ritualurilor și comportamentelor. Răspunsul lui Dumnezeu și răsplata unei asemenea onestități de sentimente și acte de sinceritate sunt detaliate în Coran și resimțite de milioane de adoratori. De ce altceva ar fi nevoie pentru dovedirea unei relații de iubire reciprocă?

Jeffrey Lang a abordat acest subiect în cartea sa „Losing My Religion: A Call for Help”[1]:

„Adorarea în Islam este holistică. Capitularea în fața lui Dumnezeu este revelată mai mult de comportamentul nostru de zi cu zi față de ceilalți decât doar de practica noastră de rituri religioase. Viața castă îmbunătățește relația noastră cu Dumnezeu. Coranul amintește adesea de dragostea lui Dumnezeu față de binefăcători.  (2:195; 3:134; 3:148; 5:13; 5:195), față de cei care se căiesc (2:222), față de cei care se curățesc (2:222; 9:108), față de cei care sunt cu conștiință în relația lor cu Allah (3:76; 9:4; 9:7), față de cei perseverenți (3:146), față de cei care își pun încrederea în Allah (3:159), de susținătorii dreptății (5:42; 49:9; 60:8) și față de cei care se străduiesc pe calea lui Dumnezeu (61:4).

Numele și atributele lui Dumnezeu menționate în Coran însumează virtuțile care ne ajută să obținem dragostea Lui. Cele mai întâlnite nume sunt cele referitoare la îndurarea lui Dumnezeu,compasiunea și iertarea Lui: cele mai pure manifestări ale iubirii. Așadar, observăm că relația dintre un credincios sincer și Dumnezeu este caracterizată în mod consistent de legătura de iubire.

Odată ce Dumnezeu este perfecțiunea virtuților pe care noi le dobândim, noi ne vom dezvolta în ele, abilitatea noastră de a ne apropia de EL crescând. Cu cât vom fi mai îndurători, cu atât ne vom putea bucura mai mult de infinita îndurare a lui Dumnezeu. Cu cât vom fi mai miloși, cu atât mai mult vom putea cunoaște infinita compasiune a lui Dumnezeu. Același lucru poate fi afirmat despre dragoste.” (90:295)

În Islam, credința reprezintă sursa supremă a tuturor lucrurilor referitoare la relația omului cu Dumnezeu. Așadar, credința este sursa din care izvorăște iubirea, înflorind și întărind credința, în felul acesta producând mai multă iubire pentru a consolida credința mai mult, și tot așa, într-un cerc de aur infinit.

 

 

Sursa:

  • new-muslims.info/ro
  • onislam.com

 

[1] Lang, Jeffrey. Losing My Religion: A Call for Help. Beltsville, MD: Amana Publications, 2004

Source Link

Views: 1

Despre dragoste în Coran – 1

Sahar El-Nadi

 

Despre dragoste în CoranCu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual.

Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă:

1. a avea inclinațiune pentru cineva;

2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva;

3. (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste;

4. A trata cu un deosebit atașament sufletesc.

În limba arabă, același verb poartă mai mult decât simple conotații emoționale precum cele ilustrate mai sus, pentru că limba arabă este o limbă foarte complexă și bogată. Mai mult decât atât, profundele umbre ale iubirii pot fi exprimate în limba noastră în mod elocvent și în absența cuvântului „dragoste”.

Exprimarea manifestării  iubirii și obligațiile/responsabilitățile de compasiune, grijă, stimă, respect, sacrificiu de sine, dedicare, iertare și așa mai departe, reprezintă o formă frumoasă de a exprima iubirea în limba arabă, limba originală a Coranului.

Coranul este plin de  versete care subliniază manifestarea de iubire a lui Dumnzeu față de creația Sa, dar și dragostea credincioșilor față de El. În Islam, credința este o faptă practică, nu doar o emoție. Trebuie exprimată practic în fapte, precum și verbal în rugăciuni. În consecință, veți observa că în Coran, de fiecare dată când se menționează credința, va fi întotdeauna urmată de sintagma „cei care împlinesc fapte bune”.

În mod similar, ori de câte ori se menționează dragostea lui Dumnezeu, se amintește de darurile practice cu care El îi binecuvântează pe credincioși, după cum aplicațiile practice ale iubirii acestora pentru Dumnezeu, îi vor apropia de El.

Abordarea coranică față de natura umană este echilibrată: recunoașterea emoțiilor pendulează între pozitiv și negativ, iar oamenii , se știe că nu sunt îngeri care să nu cunoască slăbiciuni sau sentimente negative. În consecință, Coranul reglementează emoțiile și disciplinează manierele, răsplătindu-l pe cititor cu o gingășie miraculoasă, speranță și emoții delicate înțesate în text.

Unele dintre cele mai frumoase versete din Coran care pot fi recitate drept rugi, sunt cele rostite de profeți când ÎL invocau pe Dumnezeu, precum și cele rostite de Dumnezeu credincioșilor, detaliând recompensele Sale promise lor în această viață și în cea care va urma, chiar și celor care greșesc, promițându-le iertare și milă nesfârșită dacă se căiesc și se întorc la calea Sa.

De asemenea, există versete magnifice care amintesc de numele frumoase ale lui Dumnezeu, recitate pentru a preaslăvi îndurarea Lui.

Source Link

Views: 1

Dragostea pentru umanitate – p. 1

 

 

Doi îngeri a căror poveste este spusă în Coran (2:102).

Și au urmat ceea ce șeitanii (aici prezicătorii și oamenii răi) au născocit în timpul împărăției lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon, ci șeitanii au fost necredincioși. Ei i-au învățat pe oameni vrăjitoria și ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel, lui Harut și Marut. Dar ei doi nu învățau pe nimeni înainte de a-i spune: „Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Și au învățat de la ei doi (chiar și) cum să semene dezbinare între bărbat și soața lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduința lui Allah. Ei au învățat ceaa ce le aduce rău și nu le folosește și totuși au știut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viața de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi știut! 

Ei  i-au învăţat pe oameni fundamentele magiei şi i-au avertizat cu privire la abuzarea ei.

dragostea pentru umanitateDragostea este un elixir; omul trăiește cu dragoste, este făcut fericit cu dragoste și îi face pe cei din jur fericiți cu dragoste. În vocabularul umanității, dragostea este viață; ne simțim și ne percepem unul pe celălalt prin dragoste. Dumnezeu Atotțiitorul nu a creat nicio altă relație mai puternică decât dragostea, acest lanț care leagă oamenii. În fapt, pământul nu ar fi decât o ruină fără dragostea care îl face să se mențină proaspăt și viu. Spiritele (jinn) și oamenii au sultani; albinele, furnicile și termitele au reginele lor; iar pentru fiecare dintre aceștia există un tron. Regii și reginele vin la putere în moduri diferite și apoi se urcă pe tronul lor. Dragostea este sultanul care domnește pe tronul inimilor noastre, fără să implice niciun fel de luptă pentru putere. Limba și buzele, ochii și urechile au valoare doar dacă ele poartă steagul dragostei, chiar dacă doar dragostea în sine este valoroasă. Castelele pot fi cucerite fără vărsare de sânge doar prin fluturarea steagurilor dragostei în fața lor. Sultanii devin soldați ai afecțiunii atunci când sunt cuceriți de soldații dragostei.

Noi am fost crescuți într-o atmosferă în care victoriile dragostei se află înaintea ochilor noștri, iar sunetul tobelor dragostei răsună în inimile noastre. Ele bat cu putere atunci când vedem fluturându-se steagul dragostei. Suntem atât de legați de dragoste, încât suntem pur și simplu dependenți de ea și ne dedicăm sufletele ei. Atunci când trăim, trăim cu dragoste, iar atunci când murim, murim cu dragoste. O simțim cu toată ființa noastră, la fiecare respirație. Este căldura noastră pe timp de frig și oaza noastră pe timp de caniculă.

În această lume foarte poluată, unde răul există pretutindeni, dacă există ceva care a fost lăsat neatins și curat, aceea este dragostea; în fața tuturor ornamentelor vremelnice ale vieții, dacă există o frumusețe care și-a menținut măreția și farmecul, aceea este tot dragostea. Nu există în nicio națiune sau societate a lumii nimic mai real sau mai durabil decât dragostea. Acolo unde se aude dulcele și caldul sunet al dragostei, toate celelalte voci, toate celelalte instrumente tac și i se alătură într-o contemplare a liniștii cu cele mai melodice note.

Creația este rezultatul aprinderii fitilului candelei dragostei, fitilul stării „de a fi cunoscut și văzut”. Dacă Dumnezeu nu ar fi iubit creația, atunci nu ar fi existat nicio lună, niciun soare și nicio stea. Raiul este și el o poezie a dragostei, Pământul fiind ritmul ei. În natură este resimțită răsuflarea puternică a dragostei, iar în relațiile dintre oameni putem vedea cum flutură steagul dragostei. Dacă există o monedă în societate care își menține valoarea, aceea este dragostea, și, din nou, trebuie spus că dragostea este o valoare în sine. Dragostea cântărește mai mult decât cel mai pur aur. Atât aurul cât și argintul își pot pierde valoarea pe diferitele piețe și în diferitele locuri ale lumii, însă ușile dragostei sunt închise pentru orice tip de pesimism și nu există nimic ce ar putea să îi altereze stabilitatea și armonia interioară. Până în acest moment, doar cei care se află cufundați în ură, furie și dușmănie plănuiesc să reziste și să lupte împotriva dragostei. În mod ironic, singurul remediu care poate să calmeze aceste suflete brutale este dragostea. Dincolo de efectul comorilor lumești, există alte probleme care pot fi depășite doar cu cheile mistice ale dragostei. Lingourile de aur sau argint, banii sau orice alte obiecte de valoare sunt aproape mereu învinse în acest maraton de cei care se devotează afecțiunii și dragostei. Atunci când va venit timpul, în ciuda tuturor bogățiilor și a stilului de viață bogat, oamenii care dețin o avere considerabilă vor avea cuferele goale, iar focurile lor se vor stinge; cu toate acestea, lumânările dragostei vor arde în permanență, oferind lumină și transmițând-o sufletelor și inimilor noastre.

 

 – sfârșitul primei părți –

sursa: publicația Zaman

Source Link

Views: 0