Toleranța religioasa – part 3

Toleranța religioasa – part 3

A. Hussain

 

Nature-Hd-For-Desktop-Hd-ArenaSi a mai grait Allah Preainaltul :

«Cheama la calea Domnului tau cu intelepciune si buna indemnmare si discuta cu ei mai frumos ! »

Si a grait Allah Preainaltul :

« Si daca vreunul dintre idolatari te roaga sa-i dai adapost, da-i lui adapost, pentru ca el sa auda vorbele lui Allah, apoi ajuta-l sa ajunga la locul sau de adapost !»

Si tot Allah Preainaltul a grait :

« Asa va face allah semnele Sale limpezi, pentru ca voi sa fiti bine calauziti./ Sa se faca din voi o comunitate care sa cheme la tot ceea ce este bun, sa porunceasca ceea ce este drept si sa opreasca de la ceea ce este nedrept ! Acestia sunt cei care izbandesc ».

Si a grait Allah Preainaltul :

« Indura ceea ce zic ei si departeaza-te de ei, plecand cuviincios ! / Si lasa-Ma pe Mine cu aceia care invinuiesc de minciuna dintre cei care traiesc in indestulare si da-le lor un scurt ragaz ! ».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

« Spune acelora care cred sa-i ierte pe aceia care nu nadajduiesc in zilele lui Allah, in care El va rasplati [ fiecare ] neam [ de oameni ] dupa cele pe care le-au agonisit ! »

Si a mai grait Allah Preainaltul :

« O, voi oameni ! Noi v-am creat dintr-un barbat si o muiere si v-am facut pe voi popoare si triburi, ca sa va cunoasteti unii pe altii. Iar cel mai cinstit dintre voi de catre Allah este cel mai evalavios dintre voi. Allah este Atoatestiutor si Binestiutor ».

Si a grait Allah Preainaltul cu referire la separarea dintre religii in Ziua Judecatii de Apoi :

« Allah va hotari in Ziua Invierii in legatura cu aceia care au crezut, cu aceia care au imbratisat iudaismul, cu sabeenii, cu crestinii, cu magii si cu aceia care i-au facut asociati. Allah va hotari intre ei in Ziua Judecati. Allah este la toate Martor! ».

Si a mai grait Allah Preainaltul :

« Cei care au crezut [ in Islam ], precum si aceia diuntre cei care s-au iudaizat, dintre crestinii si sabeenii care vor crede in Allah si in Ziua de Apoi si vor face bine, vor avea rasplata lor de la Domnul lor. Ei nu au a se teme si nici nu se vor mahni».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

« Iar daca ei vor inclina catre pace, inclina si tu catre ea si increde-te in Allah ».

Si a mai grait Allah Preainaltul :

« Daca nepasarea lor ti se pare greu de suportat si de-ai putea cauta un tunel in pamant sau o scara catre cer sa le aduci o minune, [ fa-o ] ! Iar daca Allah ar voi, i-ar aduna pe calea cea dreapta!”

Allah Preamaritul si Preainaltul marire puterii Sale! l-a trimis pe Muhammad in chip de trimis, ultim profet, calauzitor, martor, vestitor de bine, chemator la credinta in Allah Cel Unic, prevenitor, propovaduitor, si indrumator al tuturor oamenilor, al tuturor popoarelor, natiunilor, comunitatilor si neamurilor de pe intreg pamantul, pentru o propovaduire adresata tuturor locurilor si tuturor timpurilor, pana ce Allah va lasa mostenire pamantul cu tot ceea ce se afla pe el propovaduire credintei in Allah Cel  Unic, a justitiei, a pacii, a tolerantei, a adevarului, adresata tuturor oamenilor pentru a-I salva pe ei din ghearele politeismului,sclaviei, ignorantei, nedreptatii, libertinajului  si legii junglei, pentru a-I izbavi pe ei de vidul spiritual, de nelinistea sufleteasca de falimentul moral, de distrugere si de nenorocirile razboaielor.

Propovaduirea lui Muhammad Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! este chemarea Islamului, care se adreseazatuturor oamenilor, tuturor neamurilor si  comunitatilor, din toate locurile si timpurile, chemarea la intelepciune, la rabdare, la povata buna, la dialogul calauzitor, intr-un spirit de prietenie, iubire si armonie.

Trimisul conducator, Profetul Muhammad Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! a fost unic prin aceasta insusire, a fost unic prin aceasta propovaduire, prin aceasta cinstire si prin acest mesaj, a fost unic prin aceasta particularizare si onoare, a fost unic prin aceasta responsabilitate si prin povara luptei sfinte, pana ce Allah l-a ajutat si Islamul a iesit victorios, dupa ce s-a raspandit pe intregul pamant, dupa ce Trimisul nostru Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! a transmis mesajul si indeplinit ceea ce I-a fost incredintat.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 2

Despre dragoste în Coran – 1

Sahar El-Nadi

 

Despre dragoste în CoranCu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual.

Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă:

1. a avea inclinațiune pentru cineva;

2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva;

3. (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste;

4. A trata cu un deosebit atașament sufletesc.

În limba arabă, același verb poartă mai mult decât simple conotații emoționale precum cele ilustrate mai sus, pentru că limba arabă este o limbă foarte complexă și bogată. Mai mult decât atât, profundele umbre ale iubirii pot fi exprimate în limba noastră în mod elocvent și în absența cuvântului „dragoste”.

Exprimarea manifestării  iubirii și obligațiile/responsabilitățile de compasiune, grijă, stimă, respect, sacrificiu de sine, dedicare, iertare și așa mai departe, reprezintă o formă frumoasă de a exprima iubirea în limba arabă, limba originală a Coranului.

Coranul este plin de  versete care subliniază manifestarea de iubire a lui Dumnzeu față de creația Sa, dar și dragostea credincioșilor față de El. În Islam, credința este o faptă practică, nu doar o emoție. Trebuie exprimată practic în fapte, precum și verbal în rugăciuni. În consecință, veți observa că în Coran, de fiecare dată când se menționează credința, va fi întotdeauna urmată de sintagma „cei care împlinesc fapte bune”.

În mod similar, ori de câte ori se menționează dragostea lui Dumnezeu, se amintește de darurile practice cu care El îi binecuvântează pe credincioși, după cum aplicațiile practice ale iubirii acestora pentru Dumnezeu, îi vor apropia de El.

Abordarea coranică față de natura umană este echilibrată: recunoașterea emoțiilor pendulează între pozitiv și negativ, iar oamenii , se știe că nu sunt îngeri care să nu cunoască slăbiciuni sau sentimente negative. În consecință, Coranul reglementează emoțiile și disciplinează manierele, răsplătindu-l pe cititor cu o gingășie miraculoasă, speranță și emoții delicate înțesate în text.

Unele dintre cele mai frumoase versete din Coran care pot fi recitate drept rugi, sunt cele rostite de profeți când ÎL invocau pe Dumnezeu, precum și cele rostite de Dumnezeu credincioșilor, detaliând recompensele Sale promise lor în această viață și în cea care va urma, chiar și celor care greșesc, promițându-le iertare și milă nesfârșită dacă se căiesc și se întorc la calea Sa.

De asemenea, există versete magnifice care amintesc de numele frumoase ale lui Dumnezeu, recitate pentru a preaslăvi îndurarea Lui.

Source Link

Views: 1

Coranul – Cartea musulmanilor

Enghin Cherim

 Coranul este ultimul cuvant revelat al lui Dumnezeu si sursa de baza a legilor si invataturilor islamice. Coranul ne vorbeste despre principii de baza, despre etica, istoria omenirii, adorare, stiinta, intelepciune, legatura dintre om si Dumnezeu si despre relatia umana, sub toate aspectele.

 In timpul vietii profetului Muhammed, Sfantul Coran a fost incredintat spre memorare si scriere adeptilor sai. Textul original si complet al Coranului este disponibil oricui in limba araba, limba in care a fost revlat. Insusi Dumnezeu a fagaduit pastrarea lui si acesta este motivul pentru care tot Coranul a fost scris in timpul vietii profetului, chiar daca a fost scris pe frunze de palmieri, pergament, oase etc. Mai mult decat atat, mii de companioni au memorat tot Coranul, iar Profetul ii recita ingerului Gavril intreg Coranul o data in fiecare an si de doua ori in ultimul an din viata. Apoi primul Calif, Abu Bakr, l-a insarcinat pe scribul Profetului, Zaid bin Thabit, sa stranga intregul Coran intr-un singur volum. Acest volum s-a aflat la Abu Bakr pana la moartea sa. Apoi a fost preluat de cel de-al doilea calif, Umar, si apoi a ajuns la Hafsa, sotia Profetului. Din acest manuscris original, cel de-al treilea calif, Uthman, a facut mai multe exemplare si le-a trimis la diferite teritorii musulmane. Coranul a fost pastrat atat de meticulous, pentru ca avea sa fie Cartea de calauzire a oamenirii pentru toate vremurile ce vor urma. Acesta este motivul pentru care Coranul nu se adreseaza numai arabilor, in a caror limba a fost revelat, ci se adreseaza omului, ca fiinta umana.

O, tu, omule! Ce te-a abatut de la calea Domnului tau?

Traducerea sensurilor in mai multe limbi straine este larg raspandita. Hadis-urile, adica relatarile profetului Muhammed, au interpretat si au detaliat principiile generale ale Coranului.

De-a lungul secolelor, aplicabilitatea invataturilor coranice este dovedita prin exemplul lui Muhammed si a musulmanilor. Modul de abordare caracteristic Coranului consta in faptul ca indrumarile lui au ca scop bunastarea generala a omului si se bazeaza pe posibilitatile care-i sunt la indemana. In toate dimensiunile ei, intelepciunea continuta in Coran este definitiva. Nu condamna, nu chinuieste trupul si nici nu nesocoteste sufletul. NuIl umanizeaza pe Dumnezeu si nici nu il divinizeaza pe om. In schema finala a creatiei, fiecare lucru este plasat cu atentie acolo unde trebuie.

coranulCu toate acestea, cei care pretimd ca Muhammed a fost autorul Coranului spun un lucru care este omeneste imposibil. In primul rand, cum ar fi putut o persoana din secolul al VI-lea al erei noastre sa graiasca asemenea adevaruri stiintifice continute in Coran? Cum ar fi putut o asemenea persoana sa descrie atat de precis evolutia embrionului in interiorul uterului, asa cum vedem in stiinta moderna? In al doilea rand, cum am putea sa credem ca Muhammed care pana la varsta de 40 de ani era insemnat numai pentru cinstea si integritatea sa, a inceput dintr-o data sa scrie o carte neintrecuta in mediul literar, incat intreaga legiune de poeti nu au putut sa o intreaca sau sa o egaleze? In cele din urma, cum am putea sa spunem ca Muhammed, care era cunoscut in societatea lui ca “Al-Amin” (Cel demn de incredere) si care era in acelasi timp admirat pentru cinstea si integritatea sa de invatatii ne-musulmani, ar fi putut veni cu o pretindere mincinoasa? Cum am putea sa spunem ca, pe baza acelei minciuni, ar fi putut ademeni mii de oameni de caracter, plini de integritate si cinste? In mod sigur, orice cautator sincer si drept al adevarului va crede ca, fara indoiala, Coranul este cartea revelata de Allah.

Oferim aici parerile unor personalitati ne-musulmani referitoare la Coran. Cititorii pot cu usurinta sa vada cum, referitor la Coran, lumea moderna se apropie tot mai mult de realitate.

„Cu toate acestea ne intoarcem adesea la Coran, la inceput displacandu-ne de fiecare data, dar curand atragandu-ne, surprinzandu-ne si in cele din urma impunandu-ne respectul…Stilul sau, potrivit continutului si telului sau, este riguros, grandios, colosal – uneori este cu adevarat sublim… De aceea aceasta carte va continua sa exercite de-a lungul vremii o foarte puternica influenta.” (Ghote, citat in T.P. Hughes, “Dictionar al Islamului”)

„Coranul ocupa in mod evident o importanta pozitie intre cele mai mari carti religioase ale lumii. Desi cea mai tanara opera apartinand acesti gen de literature, este mai minunata decat oricare alta in ceea ce priveste efectul pe care il are asupra unor mase mari de oameni. A dat nastere unei faze cu totul noi in gandirea umana si unui tip proaspat de caracter. Pentru inceput a transformat multe triburi desertice heterogene din Peninsula Arabica intr-o natiune de eroi si apoi a inceput sa creeze vastele organizatii politico-religioase ale lumii mahomedane, care se numara printre cele mai mari forte pe care Europa si Orientul trebuie sa le ia in socoteala in ziua de azi.” (G. Margoliouth, Introducere la J.M. Rodwell “Coran”, New York; 1977.)

„O lucrare care starneste emotii atat de puternice si aparent diferite chiar si cititorului rezervat, o lucrare care nu numai ca invinge aversiunea cu care cititorul si-a inceput lectura, dar transforma acest sentiment ostil in uimire si admiratie, o asemenea lucrare nu are cum sa fie o opera a mintii omenesti si este intr-adevar o problema de mare interes pentru orice spectator care cugeta la destinele omenirii.” (Dr. Steingass, citatde T.P. Huges, ” Dictionar  al islamului”)

„Constatarea de mai inainte vorbeste despre ipoteza acelora care considera ca Muhammed este autorul Coranului ca fiind de neconceput. Cum a putut un om, in afara de faptul ca era analfabet, sa devina cel mai important autor, in ceea ce priveste meritele literare, din cadrul intregii literature arabe? Cum a putut sa exprime adevaruri de natura stiintifica pe care nicio alta fiinta umana nu le-a putut spune la acea vreme, si toate acestea fara sa faca nici cea mai mica greseala pe un anume subiect?” (Maurice Bucaille “Biblia, Coranul si Stiinta”, 1978, p. 125.)

„Meritele de opera literara (ale Coranului) nu ar trebui poate sa fie masurate prin unele percepte preconcepute cu gust subiectiv si estetic, ci prin efectele pe care le-a avut asupra contemporanilor lui Muhammed si a concetatenilor lui. Daca a vorbit atat de puternic si de convingator catre inimile ascultatorilor incat sa sudeze pana in zilele noastre elemente centrifuge si antogoniste intr-un trup compact bine organizat, insufletit de idei cu mult mai marete decat cele care staruisera mai inainte in mintea arabilor, atunci elocventa lui a fost desavarsita, chiar si numai pentru ca a intemeiat o natiune civilizata din niste triburi salbatice si a adus un suflu nou in cadrul istoriei.” (Dr. Streingass, citat de Hughes “Dictionar al islamului”, p.528.)

„In prezenta incercare de a imbunatati performanta predecesorilor mei si de a da nastere unui lucru care ar putea fi acceptat ca exprimand, intr-un mod mult mai slab, ce-I drept, retorica sublima a Coranului, m-am straduit sa studies ritmurile complexe si variate care – in afara de mesajul transmis – constituie pretinderea de necontestat a Coranului de a se numara printre cele mai mari capodopere literare ale omenirii…Aceasta trasatura caracteristica – aceasta simfonie inimitabila, dupa cum a descris credinciosul Pickhall Cartea sa Sfanta, ale carei sunete misca omul pana la lacrimi si extaz – a fost aproape in totalitate ignorat de traducatorii precedenti; nu este surprinzator asadar ca ceea ce au tradus ei suna intradevar neinteresant si plictisitor, in comparatie cu originalul splendid impodobit.” (Arthur J. Arberry, “Interpretarea Coranului” Londra, Oxford University Press, 1964.)

„Un studio total obiectiv al lui (al Coranului), in lumina stiintei moderne, ne face sa recunoastem intelegerea dintre cele doua, asa cum s-a afirmat deja cu repetate ocazii. Ne face sa socotim ca este de neconceput ca un om de pe vremea lui Muhammed sa fie autorul unor asemenea afirmati si asta din pricina stiintei care exista in acea vreme. Aceste considerente sunt numai o parte din ceea ce ii confera revelatiei coranice locul ei unic si il forteaza pe invatatul impartial sa admita incapacitatea lui de a oferi o explicatie care sa se bazeze numai pe argumnete concrete.” (Coranul si Stiintele Moderne, 1981, p.18.)

Source Link

Views: 3