Despre dragoste în Coran – 2

 

 

Despre dragoste în CoranCând un musulman îl întâlnește pe Dumnezeu în rugăciune, aceasta este văzută ca expresia ultimă de dragoste prin smerenie și supunere din partea unei creaturi iubitoare față de Creatorul ei/lui slăvit. Este considerată de asemenea a fi o șansă de a vorbi lui Dumnezeu în mod direct de cinci ori pe zi prin recitarea Coranului, precum și prin cuvinte sincere, simple, oneste și spontane izvorâte direct din inima celei/celui care se roagă în timpul prosternării.

Același lucru se aplică tuturor formelor de practicare a Islamului, indiferent dacă sunt obligatorii sau opționale, ritualurilor și comportamentelor. Răspunsul lui Dumnezeu și răsplata unei asemenea onestități de sentimente și acte de sinceritate sunt detaliate în Coran și resimțite de milioane de adoratori. De ce altceva ar fi nevoie pentru dovedirea unei relații de iubire reciprocă?

Jeffrey Lang a abordat acest subiect în cartea sa „Losing My Religion: A Call for Help[1]:

Adorarea în Islam este holistică. Capitularea în fața lui Dumnezeu este revelată mai mult de comportamentul nostru de zi cu zi față de ceilalți decât doar de practica noastră de rituri religioase. Viața castă îmbunătățește relația noastră cu Dumnezeu. Coranul amintește adesea de dragostea lui Dumnezeu față de binefăcători.  (2:195; 3:134; 3:148; 5:13; 5:195), față de cei care se căiesc (2:222), față de cei care se curățesc (2:222; 9:108), față de cei care sunt cu conștiință în relația lor cu Allah (3:76; 9:4; 9:7), față de cei perseverenți (3:146), față de cei care își pun încrederea în Allah (3:159), de susținătorii dreptății (5:42; 49:9; 60:8) și față de cei care se străduiesc pe calea lui Dumnezeu (61:4).

Numele și atributele lui Dumnezeu menționate în Coran însumează virtuțile care ne ajută să obținem dragostea Lui. Cele mai întâlnite nume sunt cele referitoare la îndurarea lui Dumnezeu,compasiunea și iertarea Lui: cele mai pure manifestări ale iubirii. Așadar, observăm că relația dintre un credincios sincer și Dumnezeu este caracterizată în mod consistent de legătura de iubire.

Odată ce Dumnezeu este perfecțiunea virtuților pe care noi le dobândim, noi ne vom dezvolta în ele, abilitatea noastră de a ne apropia de EL crescând. Cu cât vom fi mai îndurători, cu atât ne vom putea bucura mai mult de infinita îndurare a lui Dumnezeu. Cu cât vom fi mai miloși, cu atât mai mult vom putea cunoaște infinita compasiune a lui Dumnezeu. Același lucru poate fi afirmat despre dragoste.” (90:295)

În Islam, credința reprezintă sursa supremă a tuturor lucrurilor referitoare la relația omului cu Dumnezeu. Așadar, credința este sursa din care izvorăște iubirea, înflorind și întărind credința, în felul acesta producând mai multă iubire pentru a consolida credința mai mult, și tot așa, într-un cerc de aur infinit.

 

 

Sursa:

  • new-muslims.info/ro
  • onislam.com

 


[1] Lang, Jeffrey. Losing My Religion: A Call for Help. Beltsville, MD: Amana Publications, 2004

Source Link

Views: 1

Calea de mijloc – partea a 2-a

Calea de mijloc

Se repetă şi versetele în care Allah Preaînaltul opreşte de la abandonarea căii de mijloc şi moderaţiei pentru a urma calea exagerării şi a extremismului:

 O, voi oameni ai Cărţii! Nu exageraţi în privinţa religiei voastre şi nu spuneţi despre Allah altceva decât adevărul! (An-Nisaa’ 4:171).moderatie

Spune: «O, voi oameni ai Cărţii! Nu treceţi în credinţa voastră peste adevăr şi nu urmaţi poftelor unor oameni care sunt rătăciţi de mai înainte şi care i-au adus întru rătăcire pre mulţi şi s-au abătut de la calea cea dreaptă(Al-Ma’idah 5:77)

 

Deci rămâi pe calea cea dreaptă, aşa cum ţi s-a poruncit, laolaltă cu cei care s-au căit împreună cu tine şi nu treceţi peste linişte (Hud 11:112).

Iar printre hadith-urile (relatări ale profetului Muhammad) nobile întâlnim următoarele afirmaţii:

                        ,,Feriţi-vă de întrecerea măsurii, fiindcă întrecerea măsurii i-a făcut să piară pe cei dinaintea voastră!

,,Nu fiţi aspri cu voi înşivă, căci Allah va fi aspru cu voi. Allah a fost aspru cu un neam ai căror fii au fost aspri cu ei înşişi!

,,Această religie este uşoară şi nimeni nu se va putea opune acestei religii, căci ea îl va învinge“.

,,Cea mai iubită religie de către Allah este religia tolerantă“.

                        Există, de asemenea, hadith-uri care poruncesc uşurarea lucrurilor atât pentru sine, cât şi pentru celelalte făpturi, precum următoarele: „Allah nu m-a trimis pe mine ca să aduc suferinţe şi nici ca să fiu neînduplecat, ci m-a trimis ca învăţător şi pentru a uşura lucrurile“.

Ci aţi fost trimişi ca să uşuraţi lucrurile şi nu aţi fost trimişi ca să le îngreunaţi“.

Uşuraţi lucrurile şi nu le îngreunaţi; vestiţi binele şi nu stârniţi aversiunea!“

Allah este Blând şi iubeşte blândeţea“.

Blândeţea dintr-un lucru nu face decât să-l împodobească, iar absenţa ei dintr-un lucru nu face decât să-l urâţească“.

Aş-Şatibi (un savant clasic al lumii islamice) a afirmat în lucrarea sa intitulată  „Potrivirile“:  „Oprirea de la asprime este într-atât de vestită în legea islamică, încât a devenit o normă categorică“.

 

 

 

______________

Sursa: Islamul și Toleranța, autor Ahmad Hasin, Editura Islamul AziSource Link

Views: 0

Folosirea Coranului ca un ghid în exprimare

  În următorul verset din Coran: … Alif. Lam. Ra. [Aceasta este] o Carte pe care Noi ţi-am pogorât-o pentru ca tu să-i scoţi pe oameni din întuneric la lumină − cu voia Domnului lor − pe drumul Celui Puternic [şi] Vrednic de Laudă [Al-’Aziz, Al-Hamid]. (Ibrahim 14:1), Allah ne explică faptul că una dintre binecuvântările […]

 

În următorul verset din Coran:

Alif. Lam. Ra. [Aceasta este] o Carte pe care Noi ţi-am pogorât-o pentru ca tu să-i scoţi pe oameni din întuneric la lumină − cu voia Domnului lor − pe drumul Celui Puternic [şi] Vrednic de Laudă [Al-’Aziz, Al-Hamid]. (Ibrahim 14:1),

Allah ne explică faptul că una dintre binecuvântările revelaţiei Coranului este aceea de a le oferi oamenilor un statut superior, aşa cum reiese şi din acest verset: ,,scoţi pe oameni din întuneric la lumină.” Coranul s-a aflat sub protecţia lui Allah din momentul revelării sale până în prezent, el rămânând nemodificat. A fost trimis ca avertisment şi mustrare pentru oameni; pentru cei credincioşi este sursă de alinare, mântuire şi călăuzire. Cuvintele sale sunt nobile, făcând diferenţa dintre bine şi rău, călăuzindu-i pe oameni pe calea cea dreaptă. Cei care înţeleg înţelepciunea Coranului îl iau drept călăuzire. Pentru cei ce au acceptat versetele din Coran cu toată inima lor, moralitatea coranică se observă şi în cuvintele pe care ei le rostesc. În fiecare moment al vieţii lor, indiferent dacă exprimă o decizie sau oferă o interpretare, ei se călăuzesc în mod constant după Coran. De aceea orice cuvânt, decizie, sfat pe care îl oferă este în concordanţă cu textul Coranului. Conversaţia celor care au luat Coranul drept ghid se desfăşoară într-o manieră politicoasă, deoarece versetele Coranului desfiinţează orice logică greşită, aducând adevărul la lumină. Allah explică acestea:

Dimpotrivă, Noi lovim cu adevărul deşertăciunea şi o facem să dispară… (Al-Anbiyaa’ 21:18).

Conceptele morale enunţate în Coran reprezintă o alinare şi o binecuvântare pentru cei sinceri. Limbajul celor care vorbesc în conformitate cu învăţăturile Coranului este plin de înţelepciune. Cei care îi ascultă, cu intenţia de a profita de acest sfat sau pentru a distinge beneficiile şi înţelepciunea prezente în el, găsesc calea spre adevăr prin aceste conversaţii, cu voia lui Allah. Fiecare exemplu pe care îl aleg, fiecare punct de vedere asupra căruia atrag atenţia, fiecare detaliu asupra căruia insistă este eficient şi profund. Aceşti oameni îi încurajează pe cei cărora li se adresează să gândească drept, fără ascunzişuri. Deoarece limbajul lor este sincer, pornind din inimă şi aflat în slujba binelui şi a corectitudinii, capacitatea sa de influenţare este puternică. Cei care ascultă, dar nu sunt sinceri, nu doresc să vadă înţelepciunea şi adevărul din vorbele celor credincioşi, ci încearcă să le modifice prin calomnie. Incapabili să înţeleagă că înţelepciunea Coranului este ceea ce conferă mai multă putere limbajului credincioşilor, ei încearcă să îl explice prin presupuneri ridicole. De fapt, aceste efecte sunt determinate de credinţă şi sunt uşor de obţinut de către toţi cei care se conformează Coranului şi îi acceptă călăuzirea. Totuşi necredincioşii nu reuşesc să înţeleagă acest fapt. În Coran avem un număr important de exemple în acest sens. Astfel, confruntaţi cu onestitatea şi înţelepciunea profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), necredincioşii şi politeştii au fost consternaţi. În scurt timp, un număr mare de oameni au fost mişcaţi de mesajul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar supunerea lor faţă de el a generat consternare în rândul necredincioşilor. Deoarece ei nu reuşeau să înţeleagă versetele Coranului sau, mai degrabă, pentru că refuzau să le accepte, au căutat să inventeze acuzaţii false la adresa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), i-au reproşat că era vrăjitor sau doar un poet. De fapt, aşa cum se întâmplă cu noi toţi, Allah este Cel care le oferă profeţilor puterea de a ţine un discurs. În versetele următoare din Coran, Allah a declarat:

Tovarăşul vostru nu este rătăcit, nici nu este pe un drum greşit! Nu rosteşte nimic după pofta lui! El [Coranul] nu este decât o revelaţie trimisă… (An-Najm 53:2-4).

Aşa cum putem vedea din aceste versete, cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu erau doar extrem de eficiente, ci totodată încărcate de înţelepciune, deoarece el recita din Coran, Cartea care este Cuvântul lui Allah. Cel care determină credinţa şi influenţează inimile celor care Îi ascultă cuvintele şi cred cu adevărat este Allah. Cei care nu apreciază măreţia lui Allah şi încearcă să obţină înţelepciune şi influenţă prin alte mijloace fac o mare greşeală.

 

_______________________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 0