Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -3

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei partea a treia   Care sunt situaţiile în care inteligenţa şi perspicacitatea lui ’Amr a excelat? Nu includem printre acestea poziţia sa alături de Abu Muusaa Al-Ash’ariy în incidentul de la arbitraj, atunci când cei doi au căzut de acord să îi destituie pe ’Aliy şi […]

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

partea a treia

 

Care sunt situaţiile în care inteligenţa şi perspicacitatea lui ’Amr a excelat? Nu includem printre acestea poziţia sa alături de Abu Muusaa Al-Ash’ariy în incidentul de la arbitraj, atunci când cei doi au căzut de acord să îi destituie pe ’Aliy şi pe Mu’aawiyah din funcțiile lor şi să supună chestiunea consultării dintre musulmani. Abu Muussa a implementat înţelegerea, iar ’Amr nu şi-a dus la bun sfârşit partea sa din înţelegere.

 

O imagine clară a inteligenţei şi a intuiţiei sale poate fi observată în atitudinea sa cu privire la căpetenia cetăţii Babylonului (aproape de Cairo, orașul din zilele noastre) în timpul războiului său cu Roma, desfăşurat în Egipt, şi într-o altă confruntare istorică, în bătălia de la Yarmuuk, cu Artubun al Romei.

 

Când Artubun şi comandantul l-au invitat pe ’Amr pentru a vorbi, le-au poruncit unora dintre bărbaţii lor să arunce cu o piatră în el, imediat după plecarea din citadelă, şi să pregătească totul pentru ca uciderea lui ’Amr să fie o chestiune inevitabilă.

 

’Amr l-a întâlnit pe comandant fără a-l suspecta de ceva, iar reuniunea lor a luat sfârşit. În timp ce ’Amr se afla în drum spre citadelă, a zărit deasupra zidurilor ceva suspect care a trezit în el un puternic simţ al pericolului şi de îndată s-a comportat într-o manieră remarcabilă. S-a întors la comandantul citadelei cu paşi siguri şi lenţi, cu încredere şi cu zâmbetul pe faţă ca şi cum nimic nu l-ar fi speriat sau nu i-ar fi trezit suspiciunea. L-a întâlnit pe comandant şi i-a spus: „Mi-a venit o idee în minte, pe care voiam să ţi-o împărtăşesc. Am alături de mine, acolo unde au campat companionii mei, un grup dintre primii companioni ai Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care au intrat în Islam. Căpetenia Credincioşilor nu ar lua nicio decizie fără a-i consulta şi nu ar trimite la luptă o armată fără a-i numi pe aceştia în fruntea luptătorilor şi a soldaţilor. Îi voi aduce la tine pentru a auzi ceea ce am auzit şi eu, pentru ca ei să fie la fel de lămuriţi precum sunt eu.”

 

Comandantul romanilor a înţeles că ’Amr, în naivitatea sa, i-a oferit o oportunitate unică în viaţă. Prin urmare s-a gândit că este mai bine să fie de acord cu el, iar, când se va întoarce cu mai mulţi comandanţi musulmani şi cei mai buni dintre oamenii şi conducătorii lui, să le ofere lovitura de graţie şi să îi doboare pe toţi odată în loc să îl doboare doar pe ’Amr.

 

În secret, a ordonat anularea planului de asasinare a lui ’Amr şi s-a despărţit în mod cordial de acesta, strângându-i mâna cu entuziasm şi încântare. ’Amr a zâmbit în cel mai inteligent mod, caracteristic arabilor, în timp ce părăsea citadela.

 

Dimineaţa, ’Amr s-a întors în citadelă în fruntea unei armate, călare pe calul său care necheza zgomotos, cu mândrie şi veselindu-se. Da, pentru că şi el, de asemenea, ştia multe lucruri despre şiretenia stăpânului său.

 

În anul patruzeci și trei după hegira, ’Amr Ibn Al-’Aas a murit în Egipt, unde guverna. A făcut bilanţul vieţii sale în ultimile sale clipe, spunând: „În prima parte a vieţii mele am fost un necredincios şi am fost unul dintre cei mai înverşunaţi oameni împotriva Profetului lui Allah, deci dacă aş fi murit în acea zi, focul ar fi fost soarta mea. Apoi am jurat credinţă Profetului lui Allah şi nu a existat o persoană mai dragă mie decât el şi mai glorioasă în ochii mei decât el. Dacă aş vrea să îl descriu, nu aş putea, pentru că nu l-am putut privi, purtându-i respect şi frică. Dacă aş fi murit atunci, mi-aş fi dorit să mă număr printre locuitorii Paradisului. După aceasta, am fost testat prin accederea la conducere şi prin lucruri materiale. Nu ştiu dacă ele au fost pentru mine sau împotriva mea.”

 

Apoi şi-a ridicat privirea către cer cu evlavie, invocându-şi Domnul, Preamilostivul, Magnificul: „O, Allah, nu sunt nevinovat, deci iartă-mă! Nu sunt puternic, deci ajută-mă! Iar dacă Îndurarea Ta nu mă atinge, cu siguranţă mă voi număra printre cei distruşi.”

 

A continuat să implore şi să se roage până când spiritul său a urcat la Allah, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Nu este alt Dumnezeu în afară de Allah.”

 

amr Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -3În pământul Egiptului, pe care ’Amr l-a adus pe calea Islamului, unde corpul său a fost depus în cele din urmă, şi deasupra pământului său dur, scaunul său încă rezistă peste secole. Aici obişnuia să predea, să judece, să conducă, sub acoperişul vechii sale moschei, Moscheea lui ’Amr, prima moschee din Egipt în care numele lui Allah Unicul este menţionat şi proclamat între pereţii săi şi din amvonul său, alături de cuvintele lui Allah şi de principiile Islamului.

Source Link

Views: 0

Zarrindast

  Zarrindast   Abu Ruh Muhammad Ibn Mansur Bin Abdullah, altfel cunoscut ca Al-Jurjani, un chirurg excelent din Persia care a înflorit în jurul anului 1088 e.n., a scris o carte, numită „Nur-ul-’Uyun” (Lumina Ochiilor). Cartea, o mare parte fiind originală, a fost scrisă în timpul regatului Sultanului Malikshah și conține zece capitole. În capitolul […]

 

Zarrindast

 

Abu Ruh Muhammad Ibn Mansur Bin Abdullah, altfel cunoscut ca Al-Jurjani, un chirurg excelent din Persia care a înflorit în jurul anului 1088 e.n., a scris o carte, numită „Nur-ul-’Uyun” (Lumina Ochiilor).

eye specialists 01 ZarrindastCartea, o mare parte fiind originală, a fost scrisă în timpul regatului Sultanului Malikshah și conține zece capitole. În capitolul 7 el descrie 30 de operații oftalmologice incluzând 3 tipuri de operație de cataractă. El mai tratează anatomia, fiziologia ochiului și afecțiunile acestuia.

Un capitol este dedicat afecțiunilor ochiului care sunt vizibile, ca și cataracta, trahom, scleroză și afecțiunile corneei și problemele pleoapelor.

Alt capitol tratează afecțiunile care sunt ascunse (semnele pot fi vizibile în ochi și vedere dar cauza poate fi altundeva), î.e. paralizia nervului 3, tulburările sangvine, toxicitatea…etc.

Zarrindast

Cartea menționează afecțiunile curabile și incurabile și oferă metode de tratament. O secțiune largă este dedicată chirurgiei ochiului. Există și o secțiune referitoare la medicamente folosite de oftalmologi.

Alt nume renumit este Abu Muttarif din Sevilla, care a înflorit în jurul secolului XI. Pe lângă faptul că era un specialist de ochi, el a mai fost și ministru. Din păcate, întreaga lui operă este pierdută.

Asadar, Abu Ruh Muhammad Ibn Mansur Bin Abdullah, altfel cunoscut ca Al-Jurjani, un chirurg excelent din Persia care a înflorit în jurul anului 1088 e.n.

Source Link

Views: 2

Convietuirea dintre musulmani si nemusulmani in lumina Coranului si Sunnah

Cu adevarat mesajul final al Islamului a fost pogorat locuitorilor pamantului intr-o epoca in care nu erau recunoscute dreptatea,

Cu adevarat mesajul final al Islamului a fost pogorat locuitorilor pamantului intr-o epoca in care nu erau recunoscute dreptatea,

bunatatea si nici conceptele

contemporane de libertate,

pluralism sau convietuire pasnica. Ca fapt divers, acei ani erau caracterizati de extremism, fanatism si persecutii.

Doar o singura religie, chiar o singura doctrina, era permisa intr-o anumita localitate. Cu greu o tara putea gazdui mai mult de o credinta. Minoritatile nu aveau drepturi astfel incat sa poata avea libertatea credintei. Nu aveau de ales decat sa se adapteze tiraniei, coercitiei si constrangerilor.

Totusi, relatiile musulmanilor cu nemusulmanii s-au bazat pe dreptate si bunatate, desi restul lumii a adoptat aceste valori abia secole mai tarziu. In Coran putem citi:

“Allah porunceste dreptatea, plinirea faptei bune si darnicia fata de rude si El opreste de la desfrau, fapta urata si nelegiuire.

El va indeamna pentru ca voi sa va aduceti aminte.”

(An-Nahl 16:90)

Si, de asemenea, mai putem citi:

“Allah va porunceste sa dati inapoi stapanilor lor lucrurile incredintate, iar daca judecati intre oameni, sa judecati cu dreptate! Cat de minunat este acest lucru la care va povatuieste Allah! Allah este Cel care Aude Totul [si] Cel care Vede Totul!” (An-Nisaa’ 4:58)

Dumnezeu a poruncit Profetului sau Muhammad sa faca dreptate intre toti oamenii chiar daca ei erau nemusulmani. In contextul poruncii angajamentului in dialog cu Oamenii Scripturii, in special cu evreii si crestinii, Profetului Muhammad i s-a poruncit sa faca dreptate intre ei.

In Coran putem citi:

“De aceea, cheama-i tu [pe oa- meni] si mergi pe calea cea dreapta – asa cum ti s-a poruncit – si nu urma poftelor lor! Si spune: .” (Ash-Shura 42:15)

Profetului Muhammad i s-a mai poruncit sa fie drept atunci cand judeca intre nemusulmani. Astfel, putem citi:

“Ei asculta numai de minciuna si sunt lacomi dupa tot ceea ce este oprit. Daca vor veni la tine, atunci ori judeca intre ei ori indeparteaza-te de ei! Daca te vei indeparta de ei, nu-ti vor putea face ei un rau, iar de vei judeca intre ei, atunci judeca dupa dreptate, caci Allah ii iubeste pe cei drepti!” (Al-Ma’idah 5:42)

Asa cum Profetului Muhammad i s-a poruncit sa fie drept cu nemusulmanii, tot asa li se porunceste si musulmanilor de rand sa fie drepti cu nemusulmanii, indiferent de

context. Coranul arata ca dreptatea fata de nemusulmani este parte din dreptatea care trebuie sa caracterizeze credinciosul. In Coran sta scris:

“O, voi cei care credeti! Fiti statornici fata de Allah si martori drepti! Sa nu va impinga ura impotriva unui neam sa nu fiti drepti! Fiti drepti, caci aceasta este mai aproape de evlavie! Si fiti cu frica de Allah, caci Allah este Binestiutor a ceea ce faceti voi!”

(Al-Ma’idah 5:8)

Porunca pentru musulmani nu este limitata la dreptate si corectitudine, dar cuprinde si justete, bunatate. In Coran putem citi:

“Se poate ca Allah sa aduca prietenie intre voi si intre aceia pe care voi i-ati tinut ca dusmani, caci Allah este Atotputernic si

Allah este Iertator, Indurator. Allah nu va opreste sa faceti bine acelora care nu au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si nu v-au alungat din caminele voastre, [ba din contra] sa fiti foarte buni si drepti, caci Allah ii iubeste pe cei drepti.”

(Al-Mumtahana 60:7-8)

De fapt, nu exista nicio diferenta intre purtarea cu bunatate si dreptate cu nemusulmanii aflati in interiorul societatilor musulmane sau in exteriorul acestora.

Convietuirea

dintre musulmani si nemusulmani in cadrul societatilor musulmane

Exista diferite forme de manifestare a dreptatii si bunatatii fata de nemusulmanii aflati in interiorul societatilor musulmane. Una dintre aceste forme este asigurarea securitatii lor. Astfel, Profetul Muhammad a interzis uciderea vreunui mu’ahad (persoana care beneficiaza de protectia musulmanilor):

‘Abdullah ibn ‘Amr a relatat ca Profetul a spus: “Cel care ucide un mu’ahad nu va putea simti mirosul Paradisului, desi mirosul acestuia poate fi simtit de la o distanta de patruzeci de ani (departare).” (Al-Bukhari)

O alta forma de manifestare a dreptatii si bunatatii fata de nemusulmani este garantarea libertatii lor religioase si interzicerea oricarei forme de constrangere pentru aderarea lor la Islam.

Despre aceasta sta scris in Coran:

“Nu este cu putinta silirea la credinta! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire (…)”

(Al-Baqarah 2:256)

O alta forma de manifestare a dreptatii si bunatatii fata de nemusulmani este apararea si protejarea lor, purtandu-ne cu clementa.

Amr ibn Maymoun a relatat ca ‘Umar (dupa ce fusese injunghiat), l-a instruit (pe cel care avea sa ii fie successor) spunand: “Ii poruncesc (noului calif) sa aiba grija de acei nemusulmani care se afla sub protectia lui Allah si a Trimisului Sau, sa respecte conventia asupra careia am cazut de accord cu ei, sa lupte in numele lor (pentru a le asigura securitatea) si sa nu le calculeze darile astfel incat acestea sa le intreaca posibilitatile.”

(Al-Bukhari)

Formele de manifestare a dreptatii si bunatatii fata de nemusulmani includ, de asemenea, si pastrarea demnitatii lor umane. Qais ibn Sa’d a relatat: “Un cortegiu funerar trecea pe langa Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea fie asupra lui!), iar el s-a ridicat. Atunci cineva i-a spus: Profetul a replicat retoric: .”

(Al-Bukhari)

O alta forma de manifestare a dreptatii si bunatatii fata de nemusulmani este garantarea libertatii lor religioase si interzicerea oricarei forme de constrangere pentru aderarea lor la Islam.

Despre aceasta sta scris in Coran:

“Nu este cu putinta silirea la credinta! Razvedita este deosebirea

dintre calea cea dreapta si ratacire (…)”

(Al-Baqarah 2:256)

De asemenea, mai putem citi:

“Si de-ar fi voit Domnul tau, toti cei de pe pamant ar fi crezut laolalta! Si oare tu ii silesti pe oameni ca sa fie credinciosi?”

(Yunus 10:99)

Mai putem citi:

“Spune: ”

(Al-Kahf 18:29)

Ca o forma de dreptate si bunatate fata de nemusulmani, musulmanilor li se porunceste sa respecte alte religii si credinte, astfel incat si nemusulmanii vor fi mai probabil respectuosi fata de Islam si musulmani. Cu adevarat, Islamul interzice jignirea nemusulmanilor sau a falselor zeitati pe care acestia le adora. In Coran putem citi:

“Nu-i ocarati pe aceia care sunt invocati afara de Allah, ca sa nu-L ocarasca ei pe Allah, intru dusmanie si nepricepere!”

(An’am 6:108)

Mai mult decat atat, politetea si curtoazia in dialogul legat de teme religioase constituie, de asemenea, o forma de manifestare a dreptatii si bunatatii fata de nemusulmani:

Coranul spune urmatoarele in legatura cu aceasta:

“Nu discutati cu oamenii Cartii decat in felul cel mai frumos, afara de aceia dintre ei care sunt nelegiuti [cu voi]! Si spuneti: .”

(Al-Ankabut 29:46)

De asemenea citim:

“Cheama la calea Domnului tau cu intelepciune si buna indemnare si discuta cu ei cum e mai frumos! Domnul tau este mai bine stiutor al acelora care s-au abatut de la calea Sa si El este mai bine stiutor al celor care sunt bine calauziti.”

(An-Nahl 16:125)

Amestecarea si socializarea cu nemusulmanii, mai ales cu evreii si crestinii, este recomandata musulmanilor.

Acestora li se permite sa manance din mancarea nemusulmanilor, dar si invers. De asemenea, barbatilor musulmani li se permite sa se casatoreasca cu femei din Neamul Scripturii. In Coran putem citi:

“ Cel care se leapada de credinta, faptele lui sunt in desert, iar in Lumea de Apoi se va afla printre cei pierduti.”

(Al-Ma’idah 5:5)

O alta forma de manifestare a drepatii si bunatatii fata de nemusulmani o constituie oferirea de refugiu nemusulmanilor, in cazul in care acestia il cer. In Coran sta scris:

“Si daca vreunul dintre idolatri te roaga sa-i dai adapost, da-i lui adapost, pentru ca el sa auda vorbele lui Allah, apoi ajuta-l sa ajunga la locul sau de adapost! Aceasta pentru ca ei sunt un neam care nu stiu.” (At-Tawbah 9:6)

Source Link

Views: 2