Tag: profetul

AZ-ZAKAT (DANIA)

Gabriela Gharabli   Pliniți rugăciunea, dați Dania și prosternați-vă laolaltă cu cei care se pleacă! (Al-Baqarah 2:43)  Unul dintre cei 5 piloni ai Islamului este Zakatul, importanța lui fiind subliniată de nenumărate ori, de către Allah Preaînaltul. Islamul ne învață că totul aparține lui Allah Preaînaltul, inclusiv bogățiile oamenilor, care sunt obligați a plăti pentru […]

Gabriela Gharabli

Pliniți rugăciunea, dați Dania și prosternați-vă laolaltă cu cei care se pleacă! (Al-Baqarah 2:43)

 Unul dintre cei 5 piloni ai Islamului este Zakatul, importanța lui fiind subliniată de nenumărate ori, de către Allah Preaînaltul.

Islamul ne învață că totul aparține lui Allah Preaînaltul, inclusiv bogățiile oamenilor, care sunt obligați a plăti pentru ele, prin acest Zakat. Musulmanii mumini, cei cu frică de Allah Preaînaltul, știu că acest lucru este fard, o obligație care trebuie să o îndeplinească fără nici o îndoială în sufletele lor.

Ibn Omar, radhi Allahu anhu, a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: ”Societatea islamică se înalță pe cinci (piloni): mărturia că nu există alt dumnezeu afară de Allah; că Muhammad este slujitorul și Trimisul Său; practicarea rugăciunii; plata Zakatului (care este pentru săraci); pelerinajul la Casa lui Allah (Ka’aba) și postul în luna Ramadan.” (hadis convenit)

Achitarea Zakatului pe fiecare an se face până la începutul lunii Ramadan, pentru orice musulman – fie el tânăr sau bătrân, femeie sau bărbat – fiind urmat de Zakat Al-Fitr, care este specific lunii Ramadan. Pentru a înțelege importanța Zakatului Al-Fitr, ar trebui să comparăm rugăciunile fard cu rugăciunile sunnah.

În Ziua Judecății, primul lucru de care vom fi întrebați va fi despre efectuarea rugăciunilor, iar cei care nu le au complete, Allah Preaînaltul va întreba Îngerii Săi, aleihum sallam, dacă robul Lui a efectuat rugăciuni sunnah. Acestea îl pot salva, completându-i rugăciunile obligatorii.

Cum foarte bine știm, că simțurile noastre ne pot duce spre păcate, și cum nimeni (din păcate) nu poate rămâne cuminte (la spirit și la minte), pe parcursul lunii Ramadan, avem obligația de a scoate Zakat Al-Fitr, pentru toți membrii familiei (mic sau mare, bătrân sau tânăr, indiferent că ține sau nu postul).

Prin acesta, robul lui Allah Preaînaltul încearcă să compenseze pentru toate aceste fapte, nedemne de o lună atât de minunată. Allah Preaînaltul a impus plata Zakatului în cele 5 obligații ale musulmanului și a ridicat-o la un rang foarte înalt. Luna Shaban, în al doilea an după Hijrah (emigrarea Profetului la Medina), vine cu această obligație.

Aceștia [sunt] cei care – dacă Noi le dăm putere pe pământ – împlinesc Rugăciunea [As-Salat], achită Dania [Az-Zakat], poruncesc ceea ce este drept și opresc de la ceea ce este neîngăduit. Iar sfârșitul [tuturor lucrurilor] Îi aparține lui Allah. (Al-Hajj, 22:41)

 A intenționa plătirea Zakatu-lui pentru Allah Preaînaltul este de o importanță majoră. Într-un hadith relatat de Omar, radhi Allahu anhu, Profetul(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Toate faptele stau în intenție și fiecare persoană va primi după ceea ce a intenționat.” (hadis confirmat prin mai multe lanțuri)

Allah Preaînaltul menționează în Sfântul Coran, referitor la intenția sinceră de a plăti Zakatul:

 Și nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credință curată și statornică în religia Lui, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] și să achite Dania [Az-Zakat]. Și aceasta este credința [comunității] celei drepte. (Al-Bayyinah, 98:5)

 Zakatul nu este numai o caritate, o pomană, o contribuție voluntară sau o deducție de un anumit procentaj din averea unui om, și nici doar o exprimare de bunătate a acelui om, ci este toate aceste lucruri la un loc și mult mai mult decât atât: este o purificare. Zakatul este o îmbunătățire spirituală și o datorie impusă musulmanilor de către Allah Preaînaltul, pentru binele întregii societăți.

Dacă ar fi să definim cuvântul Zakat din Coran, această definiție ar include toate cele menționate mai sus și, mai presus de toate, spiritualitatea divină. În Sfântul Coran, cuvântul Zakat este menționat de 82 ori, alături de rugăciune; deci ele au aceeași valoare spirituală și islamică, rugăciunea fiind obligatorie de 5 ori pe zi, iar plata Zakatului o dată pe an.

În sens literar, cuvântul Zakat înseamnă puritate; nu o puritate simplă, ci este o eliberare a obligației față de Allah Preaînaltul, o ușurare, o liniște sufletească, pe care o simțim atunci când știm că ne-am îndeplinit obligația față de Allah Preaînaltul, oferind celor nevoiași această Danie.

Prin plata Zakatului, inima unui dreptcredincios este purificată de egoism și lăcomie, iar inima celui care primește Zakatul ar trebui să fie purificată de ură, invidie și gelozie, dorind bunăstarea celui care dă Zakat.

Pentru cei care oferă Zakatul, tot ceea ce posedă este purificat și cinstit, iar Allah Preaînaltul îi va răsplăti. Capitalul pur și posesiile cinstite sunt ingrediente neprețuite în bunăstarea unui om.

Zakatul reduce suferința săracilor dintr-o societate. Este o consolare pentru oamenii loviți de soartă și totodată un apel către toți ceilalți oameni, să contribuie la această cauză.

Pentru nevoiași, Zakatul este un ajutor, ce aduce speranță și satisfacție; dar asta nu înseamnă că aceștia trebuie să fie complet dependenți de el ci, dacă se poate, să-și amelioreze situația, pentru a ajuta și ei, la rândul lor, alți oameni.

De asemenea, Zakatul este un instrument care favorizează armonia socială și justiția. Cei ce dau Zakat au toate motivele să depună eforturi să câștige mai mult, pentru a putea oferi mai mult și astfel să câștige enorm, pe plan spiritual și moral.

Dacă toți musulmanii ar plăti Zakatul după averile lor, și acesta ar ajunge la cei nevoiași, atunci nu ar mai exista săraci printre musulmani.

 Dreptcredincioșii și drept-credincioasele își sunt aliați unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] și se supun lui Allah și Trimisului Său. Cu aceștia Allah va fi Îndurător, căci Allah este Puternic [și] Înțelept [‘Aziz, Hakim]. (At-Tawbah, 9:71)

 Dania legală (Zakat) constă în plata a 2,5% din banii câștigați pe parcursul unui an întreg. Prin urmare, un musulman care are o situație financiară peste o limită bine determinată, trebuie să doneze comunității (Ummah) 2,5% din acest venit. Această cotă se plătește din bani, din foi bancare, bijuterii din aur sau argint, animale, pământuri și imobiliare.

Zakatul poate fi oferit numai celor opt categorii de beneficiari, ei fiind menționați în Sfântul Coran și în Sunna, însă prioritate au cei săraci și nevoiași.

 Milosteniile [din Danie] sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună [întru credință], pentru slobozirea robilor, pentru cei îndatorați greu, pentru calea lui Allah și pentru călătorul aflat pe drum. [Aceasta este] porunca de la Allah, iar Allah este Atoateștiutor [și] Înțelept [‘Alim, Hakim]. (At-Tawbah, 9:60)

1. Cei săraci, adică fără orice mijloc de existență și bunuri materiale

2. Cei nevoiași, adică cei care nu au mijloace suficiente de existență pentru a-și satisface necesitățile lor de bază (a căror venit este sub nivelul minim impus)

3. Pentru administratorii de Zakat

4. Pentru cei a căror inimă se îndreaptă spre Islam, ei nefiind încă musulmani

5. Pentru eliberarea sclavilor sau a prizonierilor de război

6. Îndatoraților financiar – pentru datoriile luate pentru anumite nevoi

7. Călătorilor – pentru cei ce doresc să se întoarcă acasă, neavând posibilitate financiară

8. Celor care-L slujesc pe Allah Preaînaltul, prin cercetări, studii, propovăduirea Islamului.

Domnul tău, [o, Muhammad], știe că tu stai în picioare [pentru Rugăciune] aproape două treimi din noapte, sau jumătate din ea, sau o treime din ea, ca și o parte dintre aceia care sunt cu tine. Allah hotărăște noaptea și ziua. El a știut că voi nu veți putea petrece toată noaptea în Rugăciune și astfel El se întoarce către voi cu îngăduință. Deci recitați atât cât vă este cu putință din Coran! El a știut că unii dintre voi vor fi bolnavi, că alții călătoresc prin lume, în căutarea harului lui Allah și că alții se luptă pe calea lui Allah! Deci recitați atât cât vă este cu putință din el, împliniți Rugăciunea [As-Salat], dați Dania [Az-zakat] și faceți-I lui Allah un împrumut frumos, căci binele pe care îl trimiteți înainte pentru sufletele voastre îl veți afla la Allah mai bun, ca răsplată și mai mare. Și rugați-L pe Allah de iertare, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]! (Al-Muzammil, 73:20)

De asemenea, este obligatoriu de a plăti Zakat după aur, argint – dacă acestea depășesc 81 de grame – obligațiuni, capital fix, în comerț, în agricultură, pentru miere și produse animale; de asemenea în minerit și pescuit, pentru toate acestea existând valori bine stabilite.

Allah Preaînaltul i-a amenințat, în Sfântul Coran, pe cei ce nu plătesc Zakatul:

 O, voi, cei care credeți! Mulți dintre rabini și călugări mănâncă averile oamenilor pe nedrept și [îi] împiedică de la calea lui Allah! Iar acelora care strâng aur și argint și nu le cheltuiesc pe calea lui Allah, vestește-le osândă dureroasă, ~ Într-o Zi în care vor fi ele încinse în Focul Gheenei și cu ele se vor arde frunțile, laturile și spinările lor. Aceasta este ceea ce ați strâns pentru sufletele voastre! Gustați din ceea ce ați strâns! (At-Tawbah, 9:34-35)

 De asemnea, dintr-o relatare profetică aflăm de la Abu Hurairah radhi Allahu anhu, că Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis:

 „Dacă cineva care are aur și argint nu plătește darea ce se cuvine din el, să știe că atunci când va veni Ziua Învierii, monedele de aur sau argint vor fi încălzite în Focul Iadului și laturile lui, fruntea și spatele vor fi arse cu ele. Iar când se răcesc, același lucru se va repeta toată ziua, timp de cincizeci de mii de ani, până când se hotărăște judecata slujitorilor și lui i se va arăta calea către Rai sau Iad.”  (hadis convenit)

 A mai spus Allah Preaînaltul:

 Să nu creadă aceia care sunt zgârciți cu ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său că aceasta este spre binele lor! Dimpotrivă, aceasta este spre răul lor, căci cele cu care au fost zgârciți li se vor încolăci [în jurul gâturilor] în Ziua de Apoi. A lui Allah este moștenirea cerurilor și a pământului și Allah este Bineștiutor [Khabir] al celor pe care le împliniți. (Aal ‘Imran, 3:180)

 Zakatul Al-Fitr trebuie plătit înainte de rugăciunea de sărbătoare (Aid Al-Fitr), iar ce este plătit după rugăciune, nu se mai consideră Zakat, ci Sadaqah (caritate).

Ibn Abbas, radhi Allahu anhu, a spus: „Trimisul lui Allah a făcut Zakat Al-Fitr obligatoriu, pentru a purifica persoana care postește de vorbe deșarte și limbaj neadecvat și pentru a hrăni săracii. Cine îl plătește înainte de rugăciune, este acceptat ca Zakat, iar cine îl plătește după rugăciune este doar un fel de caritate (Sadaqah).” (consemnat de Abu Dawud)

Imamul Ghazali a afirmat: „Bunul caracter și prezervarea bunurilor, pentru a apăra ordinea socială, constă în a oferi hrană, a răspândi pacea și a participa la toate felurile de opere de caritate care se recomandă servitorului, deoarece ele însuflețesc pomana. Adică pomana legală (Zakat) fructifică bunurile, stinge furia divină, aducând fiorii iertării; respinge pedeapsa Vieții de Apoi, ocazionată de zgârcenie și aduce în totalitate liniștea divină, inspirând oamenii cucernici pe pământ, pentru a face invocații în favoarea unori astfel de servitori.”

Cel care plătește Zakatul (care este o obligație) sau face milostenie, nu trebuie să se mândrească cu acest lucru, ci e bine să o facă în anonimat, fără să caute faimă și recunoștință.

________

sursa: www.annisaa.ro

Source Link

Views: 5

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -2

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei partea a doua   ’Amr Ibn Al-’Aas nu se număra printre primii care au îmbrăţişat Islamul. A îmbrăţişat Islamul, alături de Khaalid Ibn Al-Waliid, cu puţin timp înainte de cucerirea oraşului Mekka. Este surprinzător faptul că aderarea sa la Islam a debutat în timpul lui An-Najaashiy […]

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

partea a doua

 

’Amr Ibn Al-’Aas nu se număra printre primii care au îmbrăţişat Islamul. A îmbrăţişat Islamul, alături de Khaalid Ibn Al-Waliid, cu puţin timp înainte de cucerirea oraşului Mekka. Este surprinzător faptul că aderarea sa la Islam a debutat în timpul lui An-Najaashiy în Abisinia, iar aceasta s-a întâmplat pentru că An-Nagaashiy l-a cunoscut pe ’Amr şi l-a respectat datorită numeroaselor sale vizite în Abisinia şi a darurilor pe care obişnuia a i le duce lui An-Nagaashiy. În vizita sa finală în acea ţară a fost menţionat faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) invita la monoteism şi la aplicarea principiilor morale nobile în Peninsula Arabică. Conducătorul abisinian l-a întrebat pe ’Amr: „Cum poţi să nu crezi în el şi să nu îl urmezi, de vreme ce el este cu adevărat un Profet al lui Allah?” ’Amr l-a întrebat atunci pe An-Najaashiy: „Este aşa?” An-Najaashiy a răspuns: „Da, deci ascultă-mă, o, ’Amr şi urmează-l pentru că într-adevăr, pe Allah, el se află pe calea adevărului şi el îi va depăşi pe toţi aceia care i-au stat împotrivă!”

 

’Amr a călătorit pe mare, întorcându-se imediat în ţara lui şi întorcându-şi faţa în direcţia oraşului Medina pentru a se supune lui Allah, Domnul Lumilor.

 

În drum spre Medina, l-a întâlnit pe Khaalid Ibn Al-Waliid care venea din Mekka, mergând de asemenea la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a jura credinţă Islamului. De îndată ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a văzut, faţa sa a radiat de bucurie şi le-a spus companionilor: „Mekka v-a dăruit cei mai nobili conducători.” Khaliid s-a apropiat şi a jurat credinţă. Apoi ’Amr s-a apropiat şi a spus: „Într-adevăr, îţi jur credinţă dacă Îi ceri lui Allah să îmi ierte păcatele anterioare.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „O, ’Amr, jură credinţă, pentru că într-adevăr Islamul anulează orice l-a precedat!”

 

’Amr a jurat credinţă şi şi-a pus inteligenţa şi curajul în slujba noii sale religii. Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a înălţat la Allah Preaslăvitul, ’Amr a fost numit conducător în Oman, iar în timpul califatului lui ’Umar a realizat faimoasele fapte eroice în războaiele siriene şi apoi în eliberarea Egiptului de sub conducerea Romei.

 

O, dacă ’Amr Ibn Al-’Aas ar fi putut opune rezistenţă iubirii pentru putere şi conducere din sufletul său, ar fi putut depăşi unele dintre situaţiile în care l-au implicat această iubire a sa. Totuşi dragostea lui ’Amr pentru autoritatea conducerii, într-o anumită măsură, constituia o exprimare directă a naturii sale, dominată de talent. Mai mult decât atât, înfăţişarea sa exterioară, modul său de a merge şi de a vorbi, indica faptul că a fost creat pentru a conduce, așa încât s-a relatat că ’Umar Ibn Al-Khattaab, Căpetenia Credincioşilor, l-a văzut odată pe ’Amr apropiindu-se şi a zâmbit privind felul în care mergea şi a spus: „Nu trebuie ca Abu ’Abd Allah să meargă pe pământ decât ca conducător.”

 

Adevărul este că Abu ’Abd Allah nu a uitat dreptatea. Chiar şi atunci când evenimente periculoase i-au copleşit pe musulmani, ’Amr s-a confruntat cu aceste evenimente într-o manieră impunătoare, cu inteligenţă, perspicacitate, încredere în sine, mândrie pentru excelenţa sa. Mai mult decât atât, era atât de onest, încât l-a determinat pe ’Umar Ibn Al-Khattaab, deşi acesta era strict în alegerea guvernatorilor săi, să îl aleagă pe ’Amr ca guvernator al Palestinei şi al Iordaniei, iar apoi al Egiptului. Aceasta s-a petrecut, deşi Căpetenia Credincioşilor ştia că ’Amr a depăşit o anumită limită în privinţa opulenţei stilului său de viaţă, deși chiar însuşi ’Umar le cerea guvernatorilor săi să dea un bun exemplu ducând un stil de viaţă asemănător cu cel al oamenilor de rând.

 

Chiar dacă ’Umar ştia despre bogăția averii lui ’Amr, nu l-a înlăturat, ci l-a trimis pe Muhammad Ibn Maslamah la el şi i-a poruncit lui ’Amr să împartă cu el toată averea şi posesiunile sale. Deci i-a lăsat o jumătate şi a depus cealaltă jumătate în trezoreria din Medina. Totuşi, dacă ’Umar ar fi ştiut că dragostea lui ’Amr pentru avere îl va conduce la neglijarea responsabilităţilor sale, este evident că raţionala sa conştiinţă nu i-ar fi permis să rămână la putere pentru niciun moment.

 

11f6817eda15d16a4bc0af0e3176a9a4 Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -2’Amr (Allah fie mulţumit de el!) avea o inteligenţă ascuţită, perspicacitate şi o intuiţie profundă așa încât, ori de câte ori Căpetenia Credincioşilor vedea o persoană incapabilă de falsitate, bătea din palme de uimire şi spunea: „Glorie lui Allah! Într-adevăr, Creatorul acestuia şi Creatorul lui ’Amr Ibn Al-’Aas este un singur Dumnezeu!”

 

’Amr era, de asemenea, foarte curajos şi îndrăzneţ. Obişnuia a-şi îmbina curajul cu inteligenţa, în anumite momente, pentru a fi considerat laş sau şovăitor. Totuşi era capacitatea de a înşela cea pe care ’Amr a perfecţionat-o cu mare dibăcie pentru a ieşi dintr-o criză distructivă.

 

Căpetenia Credincioşilor, ’Umar, cunoştea aceste talente ale sale şi aprecia adevărata lor valoare. Din acest motiv, când l-a trimis în Siria, înainte de plecarea sa în Egipt, i-a spus Căpeteniei Credincioşilor: „În fruntea armatelor romane din Siria se află Artubun, un viclean şi curajos conducător şi un prinţ.” Răspunsul lui ’Umar a fost următorul: „L-am trimis împotriva lui Artubun al Romei pe Artubun al arabilor, deci să vedem cum se vor desfăşura evenimentele.”

 

Confruntarea s-a sfârşit cu o victorie masivă a lui Artubun al arabilor, periculosul, abilul vulpoi bătrân, ’Amr Ibn Al-’Aas, asupra lui Artubun al Romei care a părăsit armata înfrântă şi a fugit în Egipt. ’Amr urma a-l prinde la scurt timp după aceasta, înălţând stindardul Islamului deasupra ţinuturilor sale.

 

Source Link

Views: 5

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei partea intai   Erau trei din tribul Quraish care obişnuiau a-i face probleme Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin îndârjirea rezistenţei lor la apelul său şi prin torturarea companionilor săi.   Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) […]

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

partea intai

 

Erau trei din tribul Quraish care obişnuiau a-i face probleme Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin îndârjirea rezistenţei lor la apelul său şi prin torturarea companionilor săi.

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) L-a chemat şi L-a invocat pe gloriosul său Domn pentru a-i pedepsi, dar, în vreme ce îi chema şi îi invita, i-au fost revelate aceste nobile versete: „Tu, [Muhammad,] nu ai niciun amestec în aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt într-adevăr nelegiuiţi.” (Coran 3: 128).

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înţeles că el trebuie să înceteze a-L mai invoca pe Allah să îi pedepsească şi că trebuie să lase acest lucru în sarcina lui Allah. Fie ei îşi vor continua fărădelegile şi vor fi pedepsiţi de către El, fie El le va accepta căinţa.

 

Ei s-au căit, prin urmare au avut parte de Îndurarea Sa. ’Amr Ibn Al-’Aas era unul dintre aceştia trei. Allah a ales pentru ei calea căinţei şi a milei, deci El i-a călăuzit către Islam. L-a transformat pe ’Amr Ibn Al-’Aas într-un luptător musulman şi într-unul dintre bravii conducători ai Islamului.

 

Amr Ibn El Aas Mosque Cairo Landmarks Egypt Tours Portal Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea RomeiÎn pofida unora dintre atitudinile lui ’Amr, a punctului său de vedere de care nu putem fi convinşi, el a jucat un rol important în calitate de glorios companion: el a sacrificat şi a dat cu generozitate; era un apărător şi un combatant. Ochii noştri şi inimile noastre vor continua să se aplece în faţa sa, îndeosebi aici, în Egipt. Aceia care văd în Islam o religie glorioasă şi valoroasă, văd în Profetul său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) un dar binecuvântat. Aceia care îl văd pe dreptul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care a invitat la Allah conform unei viziuni clare şi a inspirat viaţa atâtor oameni prin conduita sa corectă, sensibilitate şi evlavie şi aceia care împărtăşesc această credinţă trebuie să continue cu devotament să privească înspre cel pe care destinul l-a făcut cauza introducerii Islamului în Egipt şi a călăuzirii Egiptului către Islam. Aşadar binecuvântat este darul şi binecuvântat este cel care a oferit darul!

 

Acesta este el, ’Amr Ibn Al-’Aas. Istoricii s-au obişnuit să îl descrie pe ’Amr drept cuceritorul Egiptului. Totuşi văd în această descriere o subestimare şi o supraestimare. Probabil o descriere mai adecvată a lui ’Amr ar fi aceea de a-l numi „Eliberator al Egiptului”. Pentru că Islamul nu a cucerit ţara în sensul termenului modern „a cuceri”, ci a eliberat-o de hegemonia a două puteri imperiale, a două moduri de adorare practicate în două ţări şi de cea mai aspră pedeapsă: puterea imperială a Persiei şi cea a Romei.

 

Egiptul, în special în ziua în care a pătruns avangarda Islamului, fusese jefuit de către romani, iar locuitorii săi opuneau rezistenţă fără succes. Când strigătele armatelor credincioase au reverberat dincolo de frontierele ţării: „Allah akbaar! (Allah este Mare!)”, s-au grăbit într-o mulţime glorioasă să îmbrăţişeze Islamul, găsind în el eliberare de sub autoritatea lui Cezar şi a Romei.

 

Astfel, ’Amr şi oamenii săi nu au cucerit Egiptul in sensul clasic al cuvantului, ci a deschis calea pentru ca ţara să îşi ataşeze destinul adevărului, să îşi lege soarta de dreptate şi să se afle în lumina cuvintelor lui Allah şi ale principiilor Islamului. Era preocupat a-i separa pe locuitorii Egiptului şi pe copţii săi de armată şi să limiteze lupta la romanii care au ocupat pământul şi au jefuit bunurile oamenilor.

 

De aceea îl găsim vorbind cu conducătorii creştini în acea zi şi cu preotul lor. El le-a spus: „Într-adevăr, Allah l-a trimis pe Muhammad cu adevărul şi i-a poruncit să îl transmită. Profetul şi-a dus la îndeplinire misiunea şi a murit, lăsându-ne pe noi să urmăm acest drum, luminosul drum drept. Printre lucrurile pe care ni le-a poruncit să le facem era acela de a fi de încredere în faţa oamenilor, deci vă invităm la Islam. Oricine răspunde este de-al nostru. El are ce avem noi şi are aceleaşi drepturi şi obligaţii pe care le avem noi. Dar cine nu răspunde Islamului va fi forţat să plătească jizyah, în schimbul căreia îi oferim apărare şi protecţie. Profetul nostru ne-a adus la cunoştinţă faptul că Egiptul ne va primi cu braţele deschise şi ne-a sfătuit să fim buni cu oamenii săi, spunând: «Egiptul îţi va fi cucerit după mine şi astfel te sfătuiesc să îi tratezi bine pe crestinii săi, pentru că, într-adevăr, ei au un legământ de protecţie şi relaţii de înrudire.», deci, dacă răspundeţi apelului nostru, veţi avea parte de protecţie şi securitate.”

 

De îndată ce ’Amr şi-a terminat discursul, unii dintre preoţi şi dintre rabini au strigat, spunând: „Într-adevăr, înrudirea cu privire la care Profetul vostru v-a sfătuit este una apropiată, iar una similară nu poate fi atinsă decât de către profeţi.” Acesta a fost un bun început pentru înţelegerea la care aspira ’Amr şi copţii din Egipt, în pofida a ceea ce conducătorul roman a încercat să facă pentru a o zădărnici.

Source Link

Views: 4