Tag: profetul

Versetele calauzitoare

Versetele calauzitoare Intr-una din calatoriile mele in Dubai, am vazut intr-un restaurant un tablou pictat extrem de frumos. Desi nu sunt un impatimit si nici macar un cunoscator de arta, am stat si am privit la el indelung, zeci de minute. Cei care erau cu mine la masa au observat si au intrebat chiar chelnerul […]

Versetele calauzitoare

decd90671b475cb1c3bbd4d9d46210b3 Versetele calauzitoareIntr-una din calatoriile mele in Dubai, am vazut intr-un restaurant un tablou pictat extrem de frumos. Desi nu sunt un impatimit si nici macar un cunoscator de arta, am stat si am privit la el indelung, zeci de minute. Cei care erau cu mine la masa au observat si au intrebat chiar chelnerul ce reprezinta acea grafica. Foarte amabil, el ne-a raspuns ca e un verset din Sfantul Coran si ca este scris intr-un stil caligrafic deosebit (el a mentionat si numele stilului, insa nu am retinut). Ma interesa si ce scrie acolo, dar si cine este artistul in cauza. Dupa ce am plecat de acolo, in seara aceea, am cautat si eu online Coranul in limba engleza (am crezut ca nu exista in limba romana) si am cautat cateva explicatii suplimentare ale acelor versete. M-au cutremurat! Toate acele sensuri mi-au dat ganduri atat de profunde, incat am inceput sa ma gandesc la viata mea, la sensul existentei mele si la stilul meu de viata. Am hotarat sa ma schimb, sa fiu mai constient de Creatorul meu si sa fiu mai aproape de EL prin tot ceea ce fac. Dupa aproximativ doua luni am adus marturisirea de credinta si am devenit musulman. Slava lui Allah, Cel Care m-a creat si m-a calauzit.

Versetele calauzitoare

Mai jos sunt redate acele versete care la inceput m-au atras doar prin frumusetea caligrafiei:

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Aduceţi, aşadar, slavă lui Allah, când vine seara pentru voi şi când vă treziţi dimineaţa! Slavă Lui în ceruri şi pre pământ – atât înainte de asfinţit, cât şi când sunteţi în mijlocul zilei! El îl scoate pe cel viu din cel mort şi-l scoate pe cel mort din cel viu. El dă viaţă pământului, după moartea lui. Şi tot astfel veţi fi şi voi scoşi. Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi    iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.

 Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud.

Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teama [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apa din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Îi sunt Lui supuşi.

Traducerea Sensurilor Versetelor Nobilului Coran, capitolul Ar-Rum: 17-26

 

Source Link

Views: 1

Lumina pe care au urmat-o companionii

Lumina pe care au urmat-o companionii Khalid Muhammad Khalid Ce profesor a fost şi ce om a fost Profetul Muhammad! A fost binecuvântat cu măreţie, sinceritate şi cu un caracter sublim! Cu adevărat, cei copleşiţi de măreţia sa au o scuză, iar cei care şi-au sacrificat vieţile de dragul lui sunt cei triumfători. Muhammad Ibn […]

Lumina pe care au urmat-o companionii

Khalid Muhammad Khalid

safoura160400003 Lumina pe care au urmat-o companioniiCe profesor a fost şi ce om a fost Profetul Muhammad! A fost binecuvântat cu măreţie, sinceritate şi cu un caracter sublim! Cu adevărat, cei copleşiţi de măreţia sa au o scuză, iar cei care şi-au sacrificat vieţile de dragul lui sunt cei triumfători.

Muhammad Ibn ’Abd Allah era Profetul lui Allah trimis oamenilor pe când se afla la jumătatea vieţii. La ce mister avea el acces încât să devină un om demn de slavă printre fiinţele umane! Şi ce mâini nobile a întins către cer de a deschis larg toate porţile milei, ale binecuvântării şi ale călăuzirii! Ce credinţă, ce virtute şi ce puritate! Ce modestie, ce iubire şi ce loialitate! Ce devotament faţă de adevăr şi ce respect pentru viaţă şi pentru cei vii?

Allah i-a oferit binecuvântările Sale pentru a fi demn de a purta stindardul Său şi de a vorbi pentru El, făcându-l ultimul dintre Profeţii Săi. Aşadar Îndurarea lui Allah revărsată asupra sa a fost mare. Dar, oricum ar vorbi minţile, inspiraţia şi condeiele despre el sau chiar dacă ar cânta imnuri de laudă pentru a-i evidenţia măreţia, toate par nesemnificative în faţa trăsăturilor sale superioare.

Lumina pe care au urmat-o companionii

La scurt timp după apariţia vieţii, Allah a făcut ca toate ființele să-i aclame venirea şi a trimis profeţi oamenilor de pretutindeni care au adus cu ei principiile chemării divine şi ale credinţei, adevărul învăţăturilor Sale, gloria Sa, lumina mesajului şi compasiunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Acesta este adevărul. Acesta a fost obiectivul principal şi nimic mai mult. Loialitatea credincioşilor şi faptul că el a devenit ţelul şi calea, învăţătorul şi prietenul se datorează trăsăturilor sale strălucitoare şi a excelenţei sale spirituale neegalate.

Lumina pe care au urmat-o companionii

Ce i-a făcut pe acei nobili să devină oamenii săi, să asculte cuvintele sale şi să accepte religia sa? Abu Bakr, Talhah, Az-Zubair, ’Uthmaan Ibn ’Affaan, ’Abd Ar-Rahman Ibn ’Awf şi Sa’d Ibn Abi Waqqaas şi-au abandonat grabnic averea şi gloria pe care o aveau în comunitatea lor, primind poveri grele în viaţa plină de griji, suferinţă şi conflicte.

Ce i-a făcut pe cei slabi din comunitate să caute protecţia lui, grăbindu-se să răspundă chemării sale şi să adere la religia sa, deși au văzut că nu este un om înstărit şi nu are arme, iar răul se abătea asupra lui, urmărindu-l cu înverşunare, fără ca el să-l evite?

Ce l-a făcut pe tiranul preislamic ’Umar Ibn Al-Khattaab, care a plecat să-i taie nobilul său cap cu sabia, să se întoarcă pentru a tăia cu aceeaşi sabie, ascuţită prin credinţă, capetele duşmanilor şi ale persecutorilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?

Ce a determinat elita oraşului şi pe nobilii bărbaţi să meargă la el şi să accepte să-i fie companioni, îmbrăţişând în mod voluntar dificultăţile şi frica, ştiind că lupta dintre ei şi Quraish va fi mai terifiantă decât însăşi teroarea?

Ce a făcut ca numărul acelora care au crezut în el să sporească şi nu să descrească, cu toate că a declarat zi şi noapte: „Nu dețin nici binele şi nici răul pentru voi. Nu ştiu ce se va întâmpla cu mine sau cu voi.”?

Ce i-a făcut să creadă că lumea îşi va deschide porţile pentru ei, iar picioarele lor vor păşi peste aur şi peste cununile lumii? Şi că Sfântul Coran, pe care îl recitau în secret, va reverbera în tonalităţi puternice şi răsunătoare, nu doar în timpul propriei lor generaţii sau în peninsula lor, ci şi de-a lungul secolelor şi pretutindeni.

Ce i-a făcut să creadă în mesajul adus de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deşi atunci când au privit în jurul lor nu au găsit nimic în afară de căldură, pământ sterp şi pietre emanând vapori fierbinţi şi ale căror creste ascuţite arătau precum capetele de diavol!

Ce le-a umplut inimile de certitudine, putere şi voinţă?

A fost Ibn ’Abd Allah, cine altcineva ar fi putut face asta…

Lumina pe care au urmat-o companionii

Ei înşişi i-au văzut toate virtuţile şi tot ceea ce-l diferenţia de ceilalţi. I-au observat cinstea, puritatea, onestitatea, loialitatea şi curajul. I-au văzut superioritatea şi compasiunea. I-au remarcat puterea intelectului şi expresivitatea. Au văzut soarele strălucind precum strălucea adevărul şi distincţia sa.

Au auzit credinţa curgând prin venele sale atunci când Muhammad a început să-i binecuvânteze cu revelaţia zilnică pe care o primea. Ei au văzut toate acestea şi mai multe, faţă în faţă şi în practică, prin intermediul propriei lor viziuni şi percepţii.

Source Link

Views: 0

Profetul a fost urmat de companioni

Profetul a fost urmat de companioni Khalid Muhammad Khalid   Când un arab din acele zile vedea ceva, vorbea precum un expert. Arabii erau oameni ai percepţiei şi ai intuiţiei. Dacă unul dintre ei vedea urme de paşi pe drum, spunea: „Acestea sunt urmele de paşi ale persoanei cutare.” Mirosea respiraţia celui cu care vorbea […]

Profetul a fost urmat de companioni

Khalid Muhammad Khalid

 

Când un arab din acele zile vedea ceva, vorbea precum un expert. Arabii erau oameni ai percepţiei şi ai intuiţiei. Dacă unul dintre ei vedea urme de paşi pe drum, spunea: „Acestea sunt urmele de paşi ale persoanei cutare.” Mirosea respiraţia celui cu care vorbea şi realiza dacă spunea adevărul sau minţea.

Aceşti bărbaţi au fost contemporani cu Muhammad şi i-au fost alături încă de la venirea lui pe lume. Nu le-a fost ascuns nimic din viaţa sa. Perioada copilăriei, care nu este observată de către alţii în afară de oamenii din jurul copilului şi de către rudele apropiate, în cazul lui Muhammad a fost văzută şi observată de către toţi oamenii din Mekka. Aceasta s-a întâmplat întrucât copilăria lui nu a fost ca oricare alta. A atras atenţia asupra sa datorită semnelor timpurii de maturitate şi iniţiativă şi datorită respingerii jocurilor obişnuite ale copiilor în favoarea seriozităţii bărbaţilor.

De exemplu, oamenii din Quraish obişnuiau să spună despre nepotul lui ’Abd Al-Muttalib că stătea departe de locurile de joacă ale copiilor şi de petrecerile lor şi obişnuia să le răspundă ori de câte ori era invitat să participe: „Eu nu am fost creat pentru asta.”

Profetul a fost urmat de companioni

Mai mult decât atât, când doica sa Haliimah l-a dus înapoi la familia sa, ea le-a împărtăşit observaţiile, experienţele sale cu copilul şi ceea ce văzuse la el pentru a-i convinge că nu era un copil obişnuit. Ea credea că există un secret ascuns în el, cunoscut doar lui Allah, care ar putea fi dezvăluit într-o zi.

Cât despre tinereţea sa, câtă inocenţă! Era lucid şi rafinat. Preocuparea rudelor sale în ceea ce-l priveşte a sporit, vorbind despre el mai des şi lăudându-l mai mult. Maturitatea sa a fost pe deplin observată de fiecare ochi, ureche şi inimă. Mai presus de toate se afla conștiința comunităţii sale, conduita şi comportamentul său oferind un criteriu asupra adevărului, bunătăţii şi a frumuseţii.

La acea vreme, viaţa era una limpede şi luminoasă, din leagăn până în mormânt. Toate viziunile, paşii, cuvintele, mişcările, chiar şi visele, speranţele şi amintirile sale constituiau dreptul tuturor oamenilor din prima zi în care s-a născut. Ca şi cum Allah Cel Milostiv dorea să le spună oamenilor: „Acesta este Profetul Meu trimis vouă. Calea sa este una a raţiunii şi a intelectului şi aceasta constituie întreaga sa viaţă, încă de pe vremea când era în faşă.”

Profetul a fost urmat de companioni

De aceea, analizează-i viaţa şi judecă cu raţiunea şi intelectul pe care îl deţii. Percepi vreun motiv de suspiciune? Simţi că există vreun neadevăr? A spus vreodată o minciună sau a trădat pe cineva? A judecat pe cineva nedrept? A manifestat vreodată vreun defect? A abandonat vreodată relaţiile sale de rudenie? A neglijat vreodată o îndatorire sau a lăsat deoparte o acţiune nobilă? A insultat vreodată pe cineva sau a adorat un idol? Citeşte cu atenţie şi cu meticulozitate, investighează, pentru că nu există niciun stadiu al vieţii sale care să fie ascuns sau voalat.

Dacă viaţa sa, după cum vezi şi observi, nu constituie nimic decât puritate, adevăr şi glorie, este raţional şi logic ca un om cu astfel de trăsături să înceapă să spună minciuni la vârsta de patruzeci de ani? În legătură cu ce ar minţi? Despre Allah, pretinzând că el este Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ales, preferat şi inspirat de către El?

Nu, acesta este răspunsul oferit de simţuri şi intuiţie.

Aceasta, credem, a fost atitudinea primilor credincioşi faţă de Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a muhaajiruun-ilor precum şi a celor care l-au adăpostit şi l-au susţinut.

desert Profetul a fost urmat de companioniA avut o atitudine fermă şi promptă care nu a lăsat loc ezitării sau pasivităţii. Un bărbat care a dus o viaţă atât de pură şi de luminoasă nu putea minţi în legătură cu Allah. Având o intuiţie atât de profundă, credincioşii au văzut lumina lui Allah şi au urmat-o.

Source Link

Views: 2