Tag: sadaka

Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura

Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura   لِلْفُقَرَاءِ الَّذِينَ أُحْصِرُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ لَا يَسْتَطِيعُونَ ضَرْبًا فِي الْأَرْضِ يَحْسَبُهُمُ الْجَاهِلُ أَغْنِيَاءَ مِنَ التَّعَفُّفِ تَعْرِفُهُم بِسِيمَاهُمْ لَا يَسْأَلُونَ النَّاسَ إِلْحَافًا ۗ وَمَا تُنفِقُوا مِنْ خَيْرٍ فَإِنَّ اللَّهَ بِهِ عَلِيمٌ [Dați milostenie] pentru cei nevoiași, care se străduiesc pe calea lui Allah și nu […]

Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura

 

لِلْفُقَرَاءِ الَّذِينَ أُحْصِرُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ لَا يَسْتَطِيعُونَ ضَرْبًا فِي الْأَرْضِ يَحْسَبُهُمُ الْجَاهِلُ أَغْنِيَاءَ مِنَ التَّعَفُّفِ تَعْرِفُهُم بِسِيمَاهُمْ لَا يَسْأَلُونَ النَّاسَ إِلْحَافًا ۗ وَمَا تُنفِقُوا مِنْ خَيْرٍ فَإِنَّ اللَّهَ بِهِ عَلِيمٌ

[Dați milostenie] pentru cei nevoiași, care se străduiesc pe calea lui Allah și nu pot umbla prin lume! Cel neștiutor îi socotește înstăriți din cauza pioșeniei lor. Îi cunoști după semnul lor, căci ei nu cer de la oameni cu stăruință. Și orice bine pe care îl dăruiți, desigur Allah îl știe, căci El este Atoateștiutor [Alim]. (Al Baqara:273)

sapling Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua suraAșa cum probabil vă amintiți din versetele Sfântului Coran care vorbeau despre milostenie, sadaka este o acțiune benevolă pentru care Allah subhanahu wa ta’ala oferă răsplată. Acest verset include o categorie anume de oameni cărora este bine și recomandat a li se oferi sadaka, și anume cei nevoiași, care străduiesc pe calea lui Allah. Din punct de vedere lingvistic فقر înseamnă sărac, însă, deoarece „a fi sărac ” nu înseamnă că toți oamenii au același nivel de
sărăcie, cei săraci au fost diferențiați și clasați pe trepte diferite. Astfel că, لِلْفُقَرَآءِ din acest verset îi reprezintă pe cei nevoiași – acea categorie de oameni clasată pe o treaptă inferioară (ca nivel de sărăcie) față de oamenii săraci.

Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura

De ce se spune despre această categorie de oameni că „nu pot umbla prin lume”?

Această expresie poate avea mai multe sensuri, și nu se referă doar la acea categorie de oameni din vremea profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم, care erau dedicați strict serviciului islamic și nu mai aveau timp liber pentru a-și câștiga traiul (ei se numeau Ashab al-Suffa și erau la dispoziția Trimisului صلى الله عليه وسلم pentru instruire – diferite misiuni, expediții, învățături islamice și transmiterea cunoștințelor acumulate), ci include حْصِرُواْ  – adică toți oamenii care sunt obligați să stea într-un loc din diverse motive: boală (nu se pot deplasa pentru a munci) sau situații politice (ce nu se regăseau în vremea Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم), dar pe care le regăsim în zilele noastre – refugiați, solicitanți de azil.

Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura

Cum recunoaștem această categorie de oameni?

Allah subhanahu wa ta’ala ne spune că acești oameni se diferențiază de ceilalți printr-o trăsătură caracteristică, și anume – pioșenia. Această smerenie face parte din demnitatea acestor oameni, onoarea lor ia naștere din credință – prin cumpătare și fără nicio exagerare. Demnitatea excesivă nu este un lucru bun și nu ia naștere din inteligență.
Cei nevoiași – لِلْفُقَرَآءِ – sunt cei care, deși sunt atât de săraci, au demnitate și nu stau cu mâna întinsă cerând cu insistență; ei „nu cer de la oameni cu stăruință” , ci sunt mulțumiți cu ceea ce Allah subhanahu wa ta’ala le-a dat. De asemenea, ففِ? تعَ? înseamnă că ei sunt atât de rezervați în ceea ce privește situația materială, știu să ascundă, să mascheze atât de bine această sărăcie, încât ceilalți care nu îi cunosc, au impresia că ei sunt dintre cei bogați – غْنِيَآءَ

Această trăsătură caracteristică a oamenilor nevoiași este îndrăgită de Allah subhanahu wa ta’ala, deoarece are la bază credința și mulțumirea față de El PreaÎnaltul. Aceștia încearcă pe cât posibil ca situația lor să nu devină o povară pentru comunitatea în care trăiesc. Ei nu au nevoie de averi sau alte lucruri materiale pentru a fi mulțumiți sau a se considera bogați, ci, așa cum a spus și profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم, bogăția unui om constă în bogăția spirituală a sufletului său.

Mulțumirea cu ceea ce Allah subhanahu wa ta’ala a oferit omului, este cea mai mare și prețioasă comoară prin care acesta se poate apropia de El PreaÎnaltul și prin care poate obține liniștea sufletească, deoarece țelul lui este Akhira (Viața de Apoi) și nu Dunya (această viață trecătoare).

Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم i-a descris pe aceștia într-o relatare autentică: De la Anas bin Malik, care a relatat că Mesagerul lui Allah صلى الله عليه وسلم a spus:
“Cine își face din Viața de Apoi ţelul său, Allah îi face inima bogată și îi organizează lucrurile sale, și lumea (aceasta) vine la el (cu bogății), dacă o vrea sau nu. Și cine își face din lume (viața aceasta trecătoare) scopul său, Allah pune sărăcia chiar înaintea ochilor săi, și îi dezogarnizează treburile, si lumea (aceasta) nu vine la el (cu nimic în plus), în afară de ceea ce a fost scris pentru el.” (At-Tirmizi)

Și înțelegem din acest hadis că omul poate primi mai mult față de rizq-ul ce i-a fost scris, dacă este mulțumitor și țelul lui este Viața de Apoi și nu această lume efemeră.
Precum majoritatea versetelor coranice ne-au obișnuit deja, și acest verset se încheie cu unul dintre epitetele lui Allah subhanahu wa ta’ala – Atoateștiutor [Alim].”

 

____________________________________________

Acesta este un material editat si redactat de doamna Camelia H. pe baza întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin.

© Nu este permisa preluarea materialului (sau a unor fragmente din el) fara acordul autorilor si mentionarea sursei. 

Source Link

Views: 1

Cheltuirea pe calea lui Allah

Cheltuirea pe calea lui Allah   O, voi, cei care credeți! Faceți milostenie din lucrurile bune pe care le-ați dobândit și din [roadele] cele pe care le-am făcut să crească pentru voi din pământ și nu vă întoarceți spre lucrurile rele ca să faceți din ele milostenie, când nici voi înșivă nu le-ați primi decât […]

Cheltuirea pe calea lui Allah

O, voi, cei care credeți! Faceți milostenie din lucrurile bune pe care le-ați dobândit și din [roadele] cele pe care le-am făcut să crească pentru voi din pământ și nu vă întoarceți spre lucrurile rele ca să faceți din ele milostenie, când nici voi înșivă nu le-ați primi decât dacă ați fi cu ochii închiși! Și să știți că Allah este Înstărit Îndeajuns [și] Vrednic de Laudă [Ghaniyy, Hamid]!  (Al-Baqarah 2:267)

Acest verset are strânsă legătură cu cele de dinainte și vorbește tot despre infaq (adică a da sadaka, a cheltui pe calea lui Allah sau a face alte fapte bune de dragul lui Allah subhanahu wa ta’ala).

De această dată sadaka este condiționată:

?️cei care dăruiesc să fie dintre cei evalvioși;

?️أَنفِقُواْ?️

– de obicei,  când întâlnim un verb în Coran la timpul imperativ, acesta reprezintă o poruncă – fard; însă,  în funcție de context, acea poruncă nu este obligatoriu a fi îndeplinită,  așa cum este în cazul  verbului imperativ  أَنفِقُواْ din acest verset care spune „Dați!”  sadaka – dacă o persoană nu are de unde, nu este obligată cu nimic, sadaka fiind benevolă;

?️din lucrurile bune – dacă s-ar fi spus doar: dați din lucruri!, ar fi însemnat că putem da din orice fel de lucruri , însă Allah ne atenționează să dăm din lucrurile bune pe care ne-am dori să le primi și noi, fiindcă uneori oamenii bogați oferă celor  săraci articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte pe care nu le mai poartă, rupte sau degradate în așa fel încât abia de se mai pot folosi, sau chiar alimente aproape expirate sau de proastă calitate.

Cheltuirea pe calea lui Allah

Acest verset are și un motiv de revelare:

În timpul emigrării de la Meka la Medina, musulmanii s-au văzut nevoiți să își lase o mare parte din averi în Meka (case, terenuri cu măslini sau alte culturi etc), astfel că ei au ajuns în Medina atât de săraci,  încât dormeau  în moschee și se îmbrăcau cu haine confecționate din suf – câlți –  un material foarte aspru folosit la confecționarea sacilor, motiv pentru care erau numiți Ahlu sufa. În schimb,  erau în Medina musulmani înstăriți care își făcuseră un obicei de a aduce ciorchini de curmale drept sadaka, pe care îi agățau pe o funie legată de doi stâlpi din interiorul moscheii,  însă unii dintre  ei nu aduceau din curmalele de cea mai bună calitate, ci din cele fără sâmburi cu care se hrăneau animalele, iar pe cele bune le opreau pentru ei. Atunci Allah subhanahu wa ta’ala a revelat acest verset;

?️pe care le-ați dobândit: halal – în urmă efortului și muncii cinstite;

?️din roadele pământului – din fructele sau grânele cultivate;

?️nu dați sadaka din lucrurile rele – lucrurile stricate,  deteriorate, de care ceilalți nu se pot folosi.

„…când nici voi înșivă nu le-ați primi decât dacă ați fi cu ochii închiși! – se referă la lucrurile pe care nici cei care le oferă nu le-ar primi datorită calității foarte proaste sau imposibilității de a fi folosite din cauza gradului de degradare, însă ceilalți le primesc din două motive:

– necesitate stringentă  – închid ochii  și cu inima strânsă le iau deoarece nu au absolut nimic în afară de acele lucruri primite;

– de rușine – pentru ca cel care oferă să nu se simtă prost.

Și să știți că Allah este Înstărit Îndeajuns [și] Vrednic de Laudă [Ghaniyy, Hamid]! – Allah este izvorul bogăției și Cel căruia i se mulțumește – Hamid.

Editare si redactare facuta de Camelia H. din lecțiile domnului profesor Demirel Gemaledin, Tafsir Quran. 

Source Link

Views: 1