Tag: verset din coran

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor – cu toate că erau cu miile – de teama morții?
Apoi Allah le-a zis: “Muriți!” Apoi i-a readus la viață. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai
mulți oameni sunt nemulțumitori.  (Al-Baqara 2:243)

Allah i-a arătat Creației Sale ridicarea din morți în această viață. În surat Al-Baqara, sunt cinci exemple despre această minune și Putere nemărginită a lui Allah, iar acest verset este unul dintre ele și redă povestea oamenilor care au fugit de acasă cu miile de frica morții. Allah i-a făcut să moară, apoi El PreaÎnaltul i-a readus la viață.

Omului, în general, îi este frică de moarte, și oricât de pregătit s-ar considera pentru această creație – moartea, nu are convingerea și nici siguranța că o să fie dintre cei care vor avea o socoteală ușoară. Referitor la acest aspect, Allah îi întreabă pe oameni într-un alt verset: “Aveți voi vreo înțelegere cu Allah, ca El să vă ierte păcatele sau să fie mulțumit de voi, indiferent de ceea ce faceți?”

Omul nu are nicio siguranță în acest sens, și Allah spune: “…Niciun suflet nu știe ce va dobândi mâine și niciun suflet nu știe în care [loc de pe]Pământ va muri…” , însă trebuie să fie mulțumit de destinul pe care l-a primit, atât prin mulțumirea verbală (elhamdullillah – mulțumirea Divină), cât și prin faptele îndrăgite de Allah subhanahu wa ta’ala.

BW rain Există un lucru mai grav decât kufr - necredința?Cel mai grav lucru după kufr (necredința) este răzvrătirea împotriva lui Allah și nemulțumirea față de El subhanahu
wa ta’ala. Allah este Mărinimos cu oamenii (și Allah nu spune că este Mărinimos cu credincioșii sau o etnie anume, ci cu oamenii), însă oamenii sunt mereu nemulțumiți de ceea ce primesc și nemulțumitori față de Creatorul lor, iar această nemulțumire strică întreaga liniște sufletească a omului pe pământ. Dacă privim cu atenție, vom putea observa această liniște sufletească la un om credincios. Credinciosul este întotdeauna mulțumit cu ceea ce Allah i-a dăruit și l-a îndestulat, și a fi mulțumitor lui Allah nu este un lucru atât de greu.

Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم l-a descris pe acest credincios mulțumitor, răbdător și împăcat cu destinul său: “Cât de minunată este situaţia unui credincios: există un bine pentru el în orice și acest lucru i se aplică doar credinciosului. Dacă i se întâmplă un bine, Îi mulţumește lui Allah și aceasta este un bine pentru el, iar dacă i se întâmplă un rău, îl îndură cu răbdare și aceasta este mai bine pentru el.” (Muslim)

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Mulțumirea față de Allah poate fi verbală (elhamdullillah!) și practică (prin împlinirea de către om a tot ceea ce Allah a poruncit sau îndepărtarea de tot ceea ce Allah a interzis).

O altă formă de mulțumire față de Allah subhanahu wa ta’ala este acea stare de liniște sufletească pe care omul o dobândește prin prisma credinței și care îl determină pe acesta să îi mulțumească lui Allah pentru absolut orice, indiferent că este necaz, bucurie, sărăcie, chiar și pentru faptul că Allah l-a trezit la timp pentru rugăciunea de dimineață, pentru puterea de a vedea, de a merge, a auzi, puterea de a înțelege – și aceasta este o mare binecuvântare.

 

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic “Islamul azi” – “Lecția de vineri” – Să
medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel GemaledinSource Link

Views: 0

Calauzirea lui Allah

Demirel Gemaledin

بسم الله الرحمن الرحيم

Vor zice cei fără chibzuință dintre oameni: „Ce i-a întors de la Qibla lor pe care o avuseseră mai înainte?” Spune: „Ale lui Allah sunt Răsăritul și Apusul. El îl călăuzește pe acela pe care voiește El pe o cale dreaptă”. 

(Al-Baqarah 2:142)

images 1 Calauzirea lui AllahAcest verset face referire foarte clară la schimbarea direcției de rugăciune a Profetului Muhammed, صلى الله عليه و سكم şi a companionilor săi. La început, prima direcție de închinare pentru rugăciune fusese stabilită de Allah către Quds, Ierusalim, dar, de fapt, aceasta nu a fost prima, ci a doua direcție de rugăciune, deoarece, atunci când Avram şi Ismail au construit Kaba , oamenii se rugau către Kaba şi nu către Ierusalim. Mai apoi, oamenii conduși de profeții lor s-au îndreptat pentru rugăciune către Quds şi așa a apucat vremurile şi profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem.

De aceea, se întâmplă uneori ca unele persoane să spună că baza este Quds şi Meka este excepția, dar nu este aşa , ci dimpotrivă, de când Allah a trimis oamenii pe pământ, baza este Kaba de la Mecca, iar Al Quds este excepția.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a ajuns la Medina şi a făcut rugăciunea în direcția Al Quds. A construit moscheea de la Quba, moscheea de la Jummah şi moscheea Profetului – masjid al nabawi.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a sosit în Medina într-o zi de vineri, pe 12 Rabi Al-Auual (27 septembrie 622 e.n.).

Cu câteva nopți înainte el înnoptase în afara Medinei gândindu-se cu ce titulatură va intra în Medina , care vor fi relațiile lui cu cei care erau in Medina – oraș care la vremea respectivă avea o populație de aproximativ 10000 de locuitori, dintre care doar 10% erau musulmani, restul fiind creștini si evrei. Dacă Profetul ar fi intrat direct în Medina , fără a avea multe dintre principiile de relaționare cu creștinii şi evreii, ar fi putut să iasă scandal.

În acele zile în care Profetul a locuit în Quba a scris Constituția Medinei, şi aceasta este considerată a fi prima Constituție scrisă pentru o comunitate interreligioasă şi multiculturală, prima Constituție care vorbește despre oameni şi egalitate : „Toți oamenii sunt egali!” După aceea, Profetul a trimis Constituția la Medina şi a adunat parerile locuitorilor şi abia apoi a intrat în oraș, ştiind, de acum, cum să relaționeze cu aceștia.

„Prima sarcină pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi sã-l miluiască! – a preluat-o la sosirea în Medina, a fost construirea unei moschei chiar pe locul unde îngenunchease cămila sa. Pământul care aparținea a doi orfani a fost cumpărat. Însuși Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a contribuit la construirea moscheii, cărând chirpici şi piatră în timp ce recita versurile: “O, Allah! nu există nici o strălucire decât cea a Vieții de Apoi, Te implor să-i ierți pe emigranți şi pe “ajutoare”.” Pe atunci, Qibla (direcția spre care musulmanii îşi întorc fața în rugăciune) a fost orientată spre Ierusalim şi au mai fost ridicați doi piloni care sã susțină tavanul. Moscheea era de formă pătrată, cu latura de aproximativ nouăzeci de metri, orientată spre nord şi având trei porți, câte una pe fiecare dintre celelalte trei laturi. În apropiere, camerele rezervate pentru Profet şi familia sa au fost construite din piatră şi chirpici cu acoperiş din frunze de palmier. La nord de moschee a fost rezervat un loc pentru musulmanii care nu aveau nici casă, nici familie. În această etapă timpurie a erei post-migratorii a fost inițiată chemarea la rugăciune (Azan).” (fragment din Nectarul pecetluit)

De ce nu a construit Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, un minaret acestei moschei, de ce nu împodobit-o, de ce nu a înfrumusețat-o? El a vrut sa fie simplă fiindcă niciodată nu a acordat importanță înfățișării lucrurilor, ci a acordat importanță sufletelor oamenilor şi a dorit să clădească inimi, caractere.

Când Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, a început să se roage în moschee, „gurile rele „ au început să vorbească despre faptul că şi Profetul se roagă în direcția Quds, iar Profetul a simțit atunci o strângere de inimă si şi-a ridicat privirea către cer cerându-i lui Allah să schimbe direcția de rugăciune, iar Allah a schimbat atunci direcția de rugăciune către Kaba. Idiferent în ce direcție ne îndreptăm către rugăciune fie Kaba, fie Quds, Allah este peste tot: „Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul.” Cu alte cuvinte, ce importanță are în ce direcție te îndrepți pentru rugăciune atât timp cât nu ai călăuzire de la Allah, ar fi răspunsul pentru acești ipocriți. „Allah îl calauzește pe acela pe care voiește El…” – pe cine vrea Allah sau pe cine vrea omul? Şi una, şi cealaltă, fiindcă Allah dacă vrea să călăuzească pe cineva, îl călăuzește, dar şi omul dacă vrea să primească călăuzirea de la Allah, va fi călăuzit cu adevărat.Source Link

Views: 3

Hadisul cel nobil, cel sacru și Coranul

  Demirel Gemaledin   Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici Muhammad să intervină în ele. […]

 

Demirel Gemaledin

 

Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici Muhammad să intervină în ele.

Hadisul sacru reprezintă cuvântul lui Allah numai ca sens. Allah Preaslăvitul îi dă lui Gavriil ideea hadis-ului sacru, iar Gavriil alege cuvintele cu care exprimă acest sens trimis de Allah Preaslăvitul, iar profetul Muhammad îl ia de la Gavriil şi-l transmite oamenilor.

Hadisul profetic reprezintă tot cuvântul lui Allah, al cărui sens îl trimite lui Gavriil, iar  Gavriil, la rândul său, îl transmite profetului Muhammad, pentru ca el să-l îmbrace în veşmânt sonor. Cu alte cuvinte, profetul alege vorbele prin care exprimă sensul respectiv, în stilul său propriu.

Deci este vorba de trei metode diferite de a da veşmânt sonor cuvântului lui Allah.

Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă! (Al-Haşr 59:7)

„Întreaga mea comunitate va intra în Paradis, cu excepţia celui care „refuză”. [Oamenii] au întrebat: „Cine este acela care „refuză”, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Cel care mă ascultă intră în Paradis. Iar acela care nu mă ascultă – el este acela care refuză [Paradisul].” (Al-Bukhari, relatat de Abu Hurairah)

„V-am lăsat printre voi două lucruri. Nu veţi rătăci urmându-le: Cartea lui Allah şi Sunnah mea” (Al-Hakim, relatat de Abu Hurairah)

Tradiţia Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau Sunnah este cea de-a doua revelaţie nerecitată, explicarea Coranului de către Profet (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Pentru musulmani ea reprezintă a doua sursă pentru verdicte juridice şi precepte morale. Este aşadar o datorie a musulmanilor de a înţelege pe deplin şi de a se ţine strâns şi pe deplin convinşi de ea, în orice fac şi în modul în care se comportă, precum şi în felul în care cheamă oamenii la islam sau predau această religie. Este deosebit de important acest lucru, având în vedere faptul că respectul musulmanilor faţă de tradiţia Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a deteriorat de-a lungul secolelor de declin, la fel cum s-a deteriorat şi respectul faţă de Coran.

Source Link

Views: 6