Etichetă: baqara

Calauzirea lui Allah

Demirel Gemaledin

بسم الله الرحمن الرحيم

Vor zice cei fără chibzuință dintre oameni: „Ce i-a întors de la Qibla lor pe care o avuseseră mai înainte?” Spune: „Ale lui Allah sunt Răsăritul și Apusul. El îl călăuzește pe acela pe care voiește El pe o cale dreaptă”. 

(Al-Baqarah 2:142)

Acest verset face referire foarte clară la schimbarea direcției de rugăciune a Profetului Muhammed, صلى الله عليه و سكم şi a companionilor săi. La început, prima direcție de închinare pentru rugăciune fusese stabilită de Allah către Quds, Ierusalim, dar, de fapt, aceasta nu a fost prima, ci a doua direcție de rugăciune, deoarece, atunci când Avram şi Ismail au construit Kaba , oamenii se rugau către Kaba şi nu către Ierusalim. Mai apoi, oamenii conduși de profeții lor s-au îndreptat pentru rugăciune către Quds şi așa a apucat vremurile şi profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem.

De aceea, se întâmplă uneori ca unele persoane să spună că baza este Quds şi Meka este excepția, dar nu este aşa , ci dimpotrivă, de când Allah a trimis oamenii pe pământ, baza este Kaba de la Mecca, iar Al Quds este excepția.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a ajuns la Medina şi a făcut rugăciunea în direcția Al Quds. A construit moscheea de la Quba, moscheea de la Jummah şi moscheea Profetului – masjid al nabawi.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a sosit în Medina într-o zi de vineri, pe 12 Rabi Al-Auual (27 septembrie 622 e.n.).

Cu câteva nopți înainte el înnoptase în afara Medinei gândindu-se cu ce titulatură va intra în Medina , care vor fi relațiile lui cu cei care erau in Medina – oraș care la vremea respectivă avea o populație de aproximativ 10000 de locuitori, dintre care doar 10% erau musulmani, restul fiind creștini si evrei. Dacă Profetul ar fi intrat direct în Medina , fără a avea multe dintre principiile de relaționare cu creștinii şi evreii, ar fi putut să iasă scandal.

În acele zile în care Profetul a locuit în Quba a scris Constituția Medinei, şi aceasta este considerată a fi prima Constituție scrisă pentru o comunitate interreligioasă şi multiculturală, prima Constituție care vorbește despre oameni şi egalitate : „Toți oamenii sunt egali!” După aceea, Profetul a trimis Constituția la Medina şi a adunat parerile locuitorilor şi abia apoi a intrat în oraș, ştiind, de acum, cum să relaționeze cu aceștia.

„Prima sarcină pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi sã-l miluiască! – a preluat-o la sosirea în Medina, a fost construirea unei moschei chiar pe locul unde îngenunchease cămila sa. Pământul care aparținea a doi orfani a fost cumpărat. Însuși Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a contribuit la construirea moscheii, cărând chirpici şi piatră în timp ce recita versurile: “O, Allah! nu există nici o strălucire decât cea a Vieții de Apoi, Te implor să-i ierți pe emigranți şi pe “ajutoare”.” Pe atunci, Qibla (direcția spre care musulmanii îşi întorc fața în rugăciune) a fost orientată spre Ierusalim şi au mai fost ridicați doi piloni care sã susțină tavanul. Moscheea era de formă pătrată, cu latura de aproximativ nouăzeci de metri, orientată spre nord şi având trei porți, câte una pe fiecare dintre celelalte trei laturi. În apropiere, camerele rezervate pentru Profet şi familia sa au fost construite din piatră şi chirpici cu acoperiş din frunze de palmier. La nord de moschee a fost rezervat un loc pentru musulmanii care nu aveau nici casă, nici familie. În această etapă timpurie a erei post-migratorii a fost inițiată chemarea la rugăciune (Azan).” (fragment din Nectarul pecetluit)

De ce nu a construit Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, un minaret acestei moschei, de ce nu împodobit-o, de ce nu a înfrumusețat-o? El a vrut sa fie simplă fiindcă niciodată nu a acordat importanță înfățișării lucrurilor, ci a acordat importanță sufletelor oamenilor şi a dorit să clădească inimi, caractere.

Când Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, a început să se roage în moschee, „gurile rele „ au început să vorbească despre faptul că şi Profetul se roagă în direcția Quds, iar Profetul a simțit atunci o strângere de inimă si şi-a ridicat privirea către cer cerându-i lui Allah să schimbe direcția de rugăciune, iar Allah a schimbat atunci direcția de rugăciune către Kaba. Idiferent în ce direcție ne îndreptăm către rugăciune fie Kaba, fie Quds, Allah este peste tot: „Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul.” Cu alte cuvinte, ce importanță are în ce direcție te îndrepți pentru rugăciune atât timp cât nu ai călăuzire de la Allah, ar fi răspunsul pentru acești ipocriți. „Allah îl calauzește pe acela pe care voiește El…” – pe cine vrea Allah sau pe cine vrea omul? Şi una, şi cealaltă, fiindcă Allah dacă vrea să călăuzească pe cineva, îl călăuzește, dar şi omul dacă vrea să primească călăuzirea de la Allah, va fi călăuzit cu adevărat.Soucre Link

Visits: 0

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah – part 2

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah – part 2

Qatada, Suddi şi Ibn Ishaq au spus:

„Doi oameni pe care dorea să-i ucidă au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa celuilalt şi în acest fel a pretins că a dat viaţa unuia dintre aceştia şi a luat viaţa celuilalt.” Aceasta a fost o afirmaţie în afara discuţiei, un argument absurd. Avraam a dorit să mărturisească existenţa Creatorului prin dovada existenţei fenomenelor vieţii şi morţii. Toate aceste întâmplări nu au loc de unele singure, ci există un Creator care a făcut acest univers cu toate corpurile cereşti, cu vântul, norii, ploaia, regnul animal; le-a dăruit lor viaţă şi apoi le-a luat viaţa. Şi de aceea a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”.

Avraam, aleihi salem, a adus o altă dovadă a existenţei Creatorului şi, pentru a combate pretinderea lui Nimrod, a spus: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” I-a spus că Allah, Cel ce este Creatorul fiecărui lucru şi Cel ce este Unic Dumnezeu, porunceşte în fiecare zi soarelui să răsară dinspre răsărit. „De crezi însă că tu poţi să dai viaţă şi să iei viaţa, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. „Cel care dă viaţă şi ia viaţa” poate face orice fără nici o greutate. Dacă pretinzi viaţa şi moartea, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. Dacă nu eşti capabil să înfăptuieşti acest lucru, atunci nu poţi să-l faci nici pe cel dinainte. Şi tu ştii asta mai bine. Nu eşti în stare să creezi nici măcar un ţânţar.”

Avraam i-a înfăţişat propria-i neştiinţă şi slăbiciune şi acesta nu a ştiut ce să mai răspundă. A rămas uluit, fără cuvinte. Şi de acea în Quran sunt dezvăluite aceste cuvinte: „Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-I călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.”   (Istorisiri despre profeți)

Extragem câteva lucruri foarte importante din acest verset:

  • obligativitatea transmiterii mesajului lui Allah subhanahu wa ta’ala,  adică Dawah  (care este fard);
  • un dialog să fie bazat întotdeauna pe înțelepciune, știință, convingere;
  • călăuzirea despre care Allah subhanahu wa ta’ala vorbește în verset este acea călăuzire pe calea islamului; El PreaÎnaltul călăuzește unii oamenii către credință, însă pe cei “nelegiuiți” nu îi călăuzește către credință;
  • oamenii sunt bogați prin ceea ce dețin din punct de vedere spiritual, al convingerilor și prin mulțumirea față de Allah subhanahu wa ta’ala pentru toate binecuvântările oferite.

 

______________________________

Extras din lectiile saptamanale tinute de domnul profesor Demirel Gemaledin si editate de doamna Camelia H.Soucre Link

Visits: 0

Versetele 215, 216 din Surat Al-Baqarah

Versetele 215, 216 din Surat Al-Baqarah   In cele ce urmeaza veti putea citi scurte explicatii ale sensurilor a doua versete din Surat Al-Baqarah; 215 si 216.   Te întreabă ce să cheltuiască. Spune-le: „Ceea ce cheltuiți voi din bunuri trebuie să fie pentru părinți , pentru rude, pentru orfani, sărmani şi drumeți [nevoiași ]. […]

Versetele 215, 216 din Surat Al-Baqarah

 

In cele ce urmeaza veti putea citi scurte explicatii ale sensurilor a doua versete din Surat Al-Baqarah; 215 si 216.

 

  1. Te întreabă ce să cheltuiască. Spune-le: „Ceea ce cheltuiți voi din bunuri trebuie să fie pentru părinți , pentru rude, pentru orfani, sărmani şi drumeți [nevoiași ]. Şi orice bine pe care îl faceți , Allah îl cunoaşte”.

Un verset care răspunde la întrebarea Profetului Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi prin care Allah învață oamenii cum să îsi cheltuiască averea atunci când vor să ofere sadaqah, enumerând mai multe categorii de oameni şi stabilind ordinea  priorității:  părinții, apoi rudele, orfanii, sărmanii şi nevoiașii. În Coran vom găsi multe versete în care Allah stabilește ordinea priorității pe care omul trebuie să o respecte atunci când vrea să ofere sadaqah, iar în acest sens avem şi o relatare autentică de la Profetul Muhammed ) pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  în care spune : „Cel mai bun dinar pe care îl cheltuieşte un om este acela cheltuit pentru familia sa.”  (de menționat că respectarea ordinii priorității din acest verset nu trebuie să creeze discordanță între alegerea unei categorii (ex.familia) şi o altă categorie (ex.nevoiașii).

Exemplu: dacă omul alege să dăruiască sadaqah parintilor, dar părinții au cele necesare traiului de la o zi la alta, însă există alte rude sau cunostințe care nu au această posibilitate, în acest caz se pune în practică necesitatea primordială a ultimei categorii de oameni (chiar dacă între cel care oferă sadaqah şi cel nevoiaş nu există legături de rudenie).

De asemenea, Allah a stabilit că necesitățile orfanilor sunt prioritare față de cele ale sarmanilor şi drumetilor (nevoiasi), deoarece orfanul nu are familie şi, în afară de lucrurile materiale, acesta are nevoie de afecțiune şi sprijin moral, iar Profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  a subliniat acest lucru în mai multe hadisuri şi le-a poruncit oamenilor să îi ajute financiar pe orfani și să aibă grijă de ei: „Eu și cel care are în grija sa un orfan vom fi astfel în Paradis!”, a spus odată alăturând degetul arătător și pe cel mijlociu pentru a exemplifica aceasta. [Al-Bukhari, 5304]

Referitor la drumeți, această categorie îi include pe cei care se află în călătorie şi ajung în imposibilitatea de a ajunge la destinația dorită din diverse motive (ex.: au rămas fară bani, alimente, bagaje etc.), şi este una dintre cele opt categorii  de oameni care pot beneficia şi de zekat în această situație.

 

 

  1. V-a fost prescrisã lupta, chiar dacã ea vã este neplãcutã. Or, se poate [întâmpla] ca voi sã urâți un lucru care este bun pentru voi şi sã iubiți un lucru care este rãu pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiți.  

Sensul acestui verset nu este acela de obligativitate, ci de apărare.  Când Allah spune că  a fost prescrisă lupta, îndeamnă la lupta pentru protejarea valorilor prevăzute de islam: viața (protejarea sufletului), credința, mintea (convingerea, libertatea de alegere, de opinie, de exprimare etc), însă acest verset este scos din context de multe ori de către diverse persoane care nu urmăresc decât denigrarea islamului.

În perioada islamului timpuriu, în Meka, musulmanii nu aveau voie nici măcar să se apere,  darămite să lupte, ei fiind asupriți şi îndurâd multe agresiuni din cauza credinței. Cu toate acestea,  Profetul Muhammed  (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu i-a îndemnat niciodată pe musulamni să lupte împotriva agresorilor, însă,  după emigrarea de la Meka la Medina, când bazele credinței au fost bine stabilite şi comunitatea bine închegată, musulmanii au primit dreptul la apărare ca urmare a războaielor pornite împotriva lor (dar fără a avea voie ca ei să înceapă primii lupta), şi în acest context a fost pogorât acest verset.

Or, se poate [întâmpla] ca voi sã urâți un lucru care este bun pentru voi şi sã iubiți un lucru care este rãu pentru voi.

Există o legătură între acest verset şi rugile omului adresate Creatorului pentru împlinirea anumitor lucruri. Omul se poate  ruga la Allah pentru un lucru pe care îl dorește şi despre care crede că este util, o perioadă destul de lungă de timp, fără a primi răspuns, însă nu se gândește că Allah nu a răspuns acelei rugi tocmai pentru faptul că ceea ce îsi dorește acel om nu este un lucru bun pentru el. De aceea Allah spune în încheierea versetului „Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiți.” , iar omul trebuie să ceară îndrumare (rugăciunea Istikharah), fiindcă doar Allah stie ce este mai bine pentru acesta, doar El PreaÎnaltul cunoaste viitorul şi a scris destinul în care fiecare om trebuie să creadă.

Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! ) obisnuia sa-si invete companionii sa faca istikharah in toate lucrurile. El a spus: ”Dacă vreunul dintre voi dezbate asupra unei decizii pe care trebuie să o ia, atunci să se roage două rak’ah de rugăciune neobligatorie, si apoi sa spună următoarea dua: „O, Allah, caut Îndrumarea Ta ( în luarea unei decizii) prin virtutea Științei Tale și caut abilitatea prin virtutea Puterii Tale și iți cer din Favorurile Tale mărețe căci cu adevărat Tu ai putere în timp ce eu nu am, și cu adevărat Tu știi în timp ce eu nu știu, și Tu ești Cunoscătorul celor nevăzute. O, Allah, dacă Tu știi că acest lucru (și-l menționezi) este bun pentru mine în [ce privește] religia mea, viața mea și rezultatul faptelor mele, atunci inlesneste-l pentru mine, și ușurează-l pentru mine, iar apoi binecuvântează-l pentru mine. Dar dacă Tu știi că acest lucru (și îl menționezi) va fi rău pentru mine în [ce privește] religia mea, viața mea și  rezultatul faptelor mele, atunci îndepărtează-l de mine, și îndepărtează-mă de el, și înlesnește pentru mine binele oriunde ar fi, iar apoi fă-mă mulțumit cu acesta.”    Bukhari

Oare acele rugi pe care omul le înalță la Allah şi la care nu primesc răspuns, se pot numi rugi deșarte? Cu siguranță, nu! Trimisul lui Allah  (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că există rugi la care Allah răspunde, rugi la care nu răspunde, dar pe care le transformă în fapte bune în Ziua de Apoi, şi rugi la care nu răspunde fiindcă lucrul cerut poate fi rău pentru cel care cere. Lipsa acestui răspuns din partea lui Allah nu înseamnă că omul nu trebuie să se mai roage, dimpotrivă,  acesta trebuie să se roage, să aibă speranță că Allah îi va răspunde şi să nu îsi piardă încrederea în Mila şi Indurarea Lui PreaÎnaltul, fiindcă omul care nu se roagă înseamnă că nu are nevoie de Allah, iar cel care nu are nevoie de Allah înseamnă că nu îsi înțelege statutul şi nu stie care este rolul lui pe acest pământ.

Allah nu  supune omul la aceste încercări pentru a-l chinui, ci pentru a-l face pe om să scoată la iveală puritatea credinței, să simtă şi să conștientizeze adevărata legătură dintre el şi Creator, şi totul doar pentru şi în folosul acestuia.

 

 

 

Transcriere din lecțiile domnului profesor Demirel Gemaledin (Tafsir Quran, 28.06.2019), editata de doamna Camelia H. 

Soucre Link

Visits: 1