Tag: takwa

Evlavia – partea 2

 

 

sun-rays– Aş vrea să vă mai întreb cum defineşte religia musulmană conceptul de dragoste divină ?

– Există în Coran versete care leagă ideea de dragoste divină cu cea de TAKWA sau cu a existenţei lui Allah. De exemplu, în sura nr. 3 versetul 76 citim: ”Allah îi iubeşte pe cei care practică sentimentul existenţei lui Allah”. Când vorbim despre dragostea divină în Islam, nu vorbim despre aceasta ca despre o lozincă.

Este vorba de o relaţie mutuală de dragoste dintre om şi Allah. Vorbim, de asemenea, despre o legătură de dependenţă faţă de Allah, o realizare a faptului că fiecare din noi nu-şi poate satisface în mod independent necesităţile. Omul are nevoie de Allah. El nu trebuie să aibă un sentiment de aroganţă sau de mândrie că se poate lipsi de Allah. Unui om credincios mereu îi este prezent sentimentul de recunoştinţă pentru toate darurile ce i Le-a dat Allah.

Acest fel de dragoste înseamnă o înţelegere intelectuală sau o combinaţie între dragoste şi înţelegere intelectuală. Este o dragoste care nu se manifestă numai prin acţiuni de pură adorare sau prin rugăciuni. Această dragoste se reflectă în toate aspectele vieţii laice sau religioase (aşa cum le separă oamenii).

Marea încercare a adevărului acestei dragoste este cea de a urma calea lui Allah. Este un frumos pasaj în Coran referitor la aceasta: “Dacă Îl iubeşti cu adevărat pe Allah, atunci urmează-mă! Allah te va iubi şi mai mult şi-ţi va ierta păcatele”. Deci, nu este de ajuns să spui: “Îl iubesc pe Allah”, ci trebuie să manifeşti o angajare adevărată pe calea stabilită de Allah. Acest fel de dragoste nu şovăie, nu este trădată din cauza diverselor încercări ale vieţii omeneşti. Este o dragoste care necesită sacrificiul unora dintre dorinţele noastre, a proprietăţii noastre şi chiar, dacă este nevoie, a vieţii noastre. Ea este fundamentul oricărui gen de dragoste, este fundamentul dragostei faţă de omenire, este baza dragostei tuturor creaturilor lui Allah. Nu pretind că pot explica tot ce înseamnă dragoste divină. În Coran se menţionează că, pentru a fi în posesia acestei dragoste, trebuie să pui dragostea pentru Allah mai presus de celelalte tipuri de dragoste. Un credincios adevărat îl iubeşte pe Allah şi pe trimisul Lui mai mult decât orice pe lume. Şi este remarcabil că acest sentiment de dragoste este reciproc. În Coran se spune: “Allah Îl va iubi pe cel care-L iubeşte”.

Aceasta a fost doar o privire fugară asupra frumuseţilor cuprinse în sentimentul de dragoste divină.

– Aţi spus că este un gen de dragoste foarte practică. Nu este doar o vorbă. Există anumite aspecte specifice acestui gen de dragoste?

– Există. Voi trece în revistă câteva idei din Coran care abordează această temă:

1. În primul rând, pentru a fi în posesia unei astfel de dragoste, fiecare din noi trebuie să aibă sentimentul de TAKWA.

2. În al doilea rând, oamenii trebuie să se căiască dacă au făcut ceva greşit. El nu este condamnat veşnic. Este necesar doar ca cel ce a greşit să revină la faptele bune. Poarta căinţei este deschisă întotdeauna. Şi Allah îi iubeşte pe cei ce se căiesc.

3. În al treilea rând, în Coran citim că Allah îi iubeşte pe cei care se purifică.

4. În al patrulea rând, Allah îi iubeşte pe cei care fac fapte bune.

5. În al cincilea rând, Allah îi iubeşte pe cei care găsesc în El unicul protector.

6. În al şaselea rând, Allah îi iubeşte pe cei drepţi, pe cei care judecă corect.

Acestea sunt câteva aspecte care sunt în legătură cu dragostea divină.

– Dar care sunt elementele care periclitează dragostea divină?

– Coranul meţionează lucrurile pe care Allah nu le iubeşte, acele lucruri care se opun dragostei divine. Voi da câteva exemple:1- agresiunea şi încălcarea legilor;

2- corupţia;

3-nerecunoştinţa. Allah nu-I iubeşte pe cei nerecunoscători, pe cei care nu recunosc binefacerile Lui;

4- oprimarea semenilor săi;

5- trădarea şi înşelătoria ;

6- risipa;

7- vanitatea şi gloria deşartă, aroganţa;

– Să revenim la conceptul TAKWA. Care credeţi că sunt manifestările TAKWA?

– Sunt mai multe. Răspunsul la această întrebare îl voi da, facând referinţă la diferite versete din Coran. În Coran se zice că cel ce posedă această virtute TAKWA, se alege cu numeroase beneficii:

– În primul rând este îndrumat pe calea cea dreptă;

– În al doilea rând Coranul menţionează că TAKWA este cea care ne ajută să avem o viziune adecvată asupra cunoştinţelor noastre: “Pe toţi cei care cred şi care sunt cu adevărat conştienţi de prezenţa lui Allah, El îi va îndruma şi ei vor discerne criteriile de deosebire dintre Bine şi Rău”. Fi conştient de existenţa lui Allah şi El te va învăţa. Allah va mări cunoştinţele şi înţelepciunea ta.

– În al treilea rând, în Coran se menţionează că pietatea este una din cele trei precondiţii ale binecuvântării, de a primi ajutor în rezolvarea problemelor noastre: “Toţi cei care au conştiinţa existenţei lui Allah vor gasi soluţii la toate dificultăţile” sau “Tuturor celor care sunt conştienţi de existenţa lui Allah, El va uşura afacerile lor”.

– Se menţionează de asemenea în Coran că TAKWA este o precondiţie a iertării păcatelor noastre: “Tuturor celor care au frică de Allah, El le va ierta păcatele şi-i va răsplăti din abundenţă”.

– Bineînţeles că victoria finală a unui credincios este legată de conceptul TAKWA. Fericirea finală în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă, o vor dobândi cei care au avut cunoştinţa existenţei lui Allah.

Cu adevărat, prietenii lui Allah sau, altfel spus, cei care sunt apropiaţi de Allah prin faptele şi gândurile sale, nu au de ce să le fie frică.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 0

Evlavia – partea 1

 

 

4314627819_572e437136-e1305905432938-TAKWA este un concept central care traversează toate surele din Coran, în special acele versete care tratează comportamentul individului şi relaţiile sociale. Nişte echivalente ale cuvântului TAKWA ar fi prietenie, grija pentru păstrarea codului moral, atitudinea de a se teme de Allah. Dar toate aceste traduceri redau doar parţial adevăratul înţeles al conceptului TAKWA. Aş vrea să definesc Takwa ca o atitudine care combină elementele de frică faţă de Allah, cu grija sau teama de a-L mînia şi, mai ales (deasupra tuturor acestora), conştiinţa permanentă a existenţei lui Allah.

– Aţi putea să ne explicaţi care sunt elementele acestui concept?

De exemplu, ce înseamnă “teama de Allah”? Oare Allah ne sperie?

– În concepţia islamică, atunci cînd folosim cuvîntul “teama” în legătură cu TAKWA, nu înseamnă că suntem speriaţi, pentru că nu am putea fi speriaţi, având totodată un sentiment de dragoste şi respect. Oamenii pot să se sperie de un monstru, dar nu pot să-l iubească sau nu pot să aibă nici un fel de afinitate faţă de acest monstru. Acesta nu este felul de frică despre care vorbim noi. Teama de Allah include frica de a fi pedepsit în Ziua Judecăţii de Apoi. Cu siguranţă aceasta face parte din frica de Allah şi nu este nimic rău în aceasta. Este o parte a responsabilităţii umane şi fară această responsabilitate orice persoană ar putea face orice ar dori. Această frică de Allah, include, de asemenea, frica de a pierde acele binecuvântări, acele daruri pe care ni le-a dat Allah. Faptul de a fi privat de binecuvântările lui Allah, atunci când acţionezi contra voinţei Lui, îl face pe individ să urmeze calea stabilită. Dar, pe lângă aceasta, mai există şi un alt înţeles al fricii de Allah, care este complet diferit de aceste prime două înţelesuri. Este o frică superioară, mult mai nobilă decât primele două tipuri. Să dăm un exemplu.

Dacă doi oameni se iubesc cu adevărat şi cu sinceritate, fiecare din cei doi va încerca să facă tot ce-i stă în puteri pentru a-l mulţumi pe celălalt, să evite orice acţiune care ar putea periclita dragostea lor, sau care nu i-ar plăcea celuilalt. În acest caz, oamenii devin foarte grijuli şi le este frică să nu facă ceva neplăcut personei iubite. Dacă aplicăm aceste criterii relaţiilor umane, atunci este mult mai potrivit pentru noi, care suntem credincioşi cu adevărat, să ne fie cu adevărat teamă să facem ceva care nu-I place lui Allah. Pentru că aceasta ar însemna un act de nerecunoştinţă, un act care ar demonstra că am uitat ceea ce Allah ne-a dăruit. Lui Allah îi datorăm viaţa noastră, tot ce avem sub stăpânirea noastră şi mai presus de orice, îndrumarea pe care ne-a acordat-o, posibilitatea de a-L cunoaşte, de a-L adora şi de a avea acest sentiment de pace interioară în relaţia cu El. Astfel, acest gen de teamă nu se bazează pe frica de răzbunare a lui Allah sau pe conceptul că Allah este cel care ne aplică pedepse, ci pe teama de a nu face ceva ce nu-I place lui Allah.

– Mulţumesc. Când ne dădeaţi această definiţie, aţi folosit expresia: “A păzi mereu conştiinţa existenţei lui Allah”. Puteţi să ne explicaţi ce sugerează aceasta?

– Încerc să explic aceasta referindu-mă la o declaraţie a lui Omar ben al-Khattab, cel de-al doilea calif al lui Muhammed (Binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). Este vorba de o comparaţie pe care acesta a făcut-o între TAKWA şi grija pe care o persoană care merge pe o cale îngustă, cu tot felul de capcane, bestii, care încearcă să-l apuce. În arabă, îmbrăcămintea este aici asemănată cu caracterul individului care încearcă să-şi apere caracterul moral dăruit de Allah, de orice abateri, tentaţii care-l înconjoară zi de zi. Este o cale delicată cea pe care omul trebuie să meargă, o cale împresurată cu diferite ispite ca: lăcomia, dorinţa de a face bani prin orice mijloc, implicarea intr-o relaţie ilicită, mândria, vanitatea. Persoana care practică TAKWA este acea persoană care trebuie să evite orice lucru care ar putea să-l nemulţumească pe Allah. Deci există condiţii pe care omul le îndeplineşte atunci când are conştiinţa existenţei lui Allah. După propria mea opinie, consider că conştiinţa existenţei lui Allah şi conştienţa măreţiei Lui sunt nucleul conceptului de TAKWA. Acest nucleu conţine conştiinţa individului de existenţa lui Allah, sentimentul că Allah este cu tine, că Te urmăreşte cu privirea Sa, Te aude ce spui, că este prezent mereu la ceea ce faci. Acest sentiment dă naştere dorinţei de a urma calea lui Allah, trezeşte o senzaţie de stânjeneală, ruşine, când face ceva greşit, nepermis în prezenţa lui Allah şi această prezenţă există mereu! Această idee poate fi exemplificată prin următoarea istorioară, care i s-a întâmplat lui Omar, cel de-al doilea calif al profetului nostru Muhammed, Binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Pentru a umple un vas cu lapte, mama unei fetiţe amesteca laptele cu apă.

Fetiţa ei a vazut-o o dată făcând acest lucru şi i-a spus: “Mamă, nu face acest lucru, nu înşela oamenii!”. Maică-sa i-a răspuns atunci: “Suntem la noi acasă.. Omar, conducătorul, nu este aici”.

Tuturor le era frică de Omar, fiindcă era foarte drept. Deci mama ei îi răspunse: “Omar nu ne vede”. Şi atunci fetiţa i-a răspuns: “Da, mamă, Omar nu este aici, dar Allah este aici. Allah este mereu cu noi”. Cu cât este mai înalt gândul conştiinţei existenţei lui Allah, cu atât mergem mai des la locul de adorare al Său, nu doar o dată sau de două ori pe săptămână, ci încercăm să fim conştienţi de prezenţa lui Allah în toate demersurile şi acţiunile noastre, ştiind că Allah este tot timpul cu noi. De aceea, Islamul nu separă activităţile laice de cele religioase. În orice fel de activitate trebuie să ne conducem în conformitate cu sentimentul existenţei lui Allah.

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 1

Evlavia – partea 1

    -TAKWA este un concept central care traversează toate surele din Coran, în special acele versete care tratează comportamentul individului şi relaţiile sociale. Nişte echivalente ale cuvântului TAKWA ar fi prietenie, grija pentru păstrarea codului moral, atitudinea de a se teme de Allah. Dar toate aceste traduceri redau doar parţial adevăratul înţeles al conceptului […]

-TAKWA este un concept central care traversează toate surele din Coran, în special acele versete care tratează comportamentul individului şi relaţiile sociale. Nişte echivalente ale cuvântului TAKWA ar fi prietenie, grija pentru păstrarea codului moral, atitudinea de a se teme de Allah. Dar toate aceste traduceri redau doar parţial adevăratul înţeles al conceptului TAKWA. Aş vrea să definesc Takwa ca o atitudine care combină elementele de frică faţă de Allah, cu grija sau teama de a-L mînia şi, mai ales (deasupra tuturor acestora), conştiinţa permanentă a existenţei lui Allah.

– Aţi putea să ne explicaţi care sunt elementele acestui concept?

De exemplu, ce înseamnă “teama de Allah”? Oare Allah ne sperie?

– În concepţia islamică, atunci cînd folosim cuvîntul “teama” în legătură cu TAKWA, nu înseamnă că suntem speriaţi, pentru că nu am putea fi speriaţi, având totodată un sentiment de dragoste şi respect. Oamenii pot să se sperie de un monstru, dar nu pot să-l iubească sau nu pot să aibă nici un fel de afinitate faţă de acest monstru. Acesta nu este felul de frică despre care vorbim noi. Teama de Allah include frica de a fi pedepsit în Ziua Judecăţii de Apoi. Cu siguranţă aceasta face parte din frica de Allah şi nu este nimic rău în aceasta. Este o parte a responsabilităţii umane şi fară această responsabilitate orice persoană ar putea face orice ar dori. Această frică de Allah, include, de asemenea, frica de a pierde acele binecuvântări, acele daruri pe care ni le-a dat Allah. Faptul de a fi privat de binecuvântările lui Allah, atunci când acţionezi contra voinţei Lui, îl face pe individ să urmeze calea stabilită. Dar, pe lângă aceasta, mai există şi un alt înţeles al fricii de Allah, care este complet diferit de aceste prime două înţelesuri. Este o frică superioară, mult mai nobilă decât primele două tipuri. Să dăm un exemplu.

Dacă doi oameni se iubesc cu adevărat şi cu sinceritate, fiecare din cei doi va încerca să facă tot ce-i stă în puteri pentru a-l mulţumi pe celălalt, să evite orice acţiune care ar putea periclita dragostea lor, sau care nu i-ar plăcea celuilalt. În acest caz, oamenii devin foarte grijuli şi le este frică să nu facă ceva neplăcut personei iubite. Dacă aplicăm aceste criterii relaţiilor umane, atunci este mult mai potrivit pentru noi, care suntem credincioşi cu adevărat, să ne fie cu adevărat teamă să facem ceva care nu-I place lui Allah. Pentru că aceasta ar însemna un act de nerecunoştinţă, un act care ar demonstra că am uitat ceea ce Allah ne-a dăruit. Lui Allah îi datorăm viaţa noastră, tot ce avem sub stăpânirea noastră şi mai presus de orice, îndrumarea pe care ne-a acordat-o, posibilitatea de a-L cunoaşte, de a-L adora şi de a avea acest sentiment de pace interioară în relaţia cu El. Astfel, acest gen de teamă nu se bazează pe frica de răzbunare a lui Allah sau pe conceptul că Allah este cel care ne aplică pedepse, ci pe teama de a nu face ceva ce nu-I place lui Allah.

– Mulţumesc. Când ne dădeaţi această definiţie, aţi folosit expresia: “A păzi mereu conştiinţa existenţei lui Allah”. Puteţi să ne explicaţi ce sugerează aceasta?

– Încerc să explic aceasta referindu-mă la o declaraţie a lui Omar ben al-Khattab, cel de-al doilea calif al lui Muhammed (Binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). Este vorba de o comparaţie pe care acesta a făcut-o între TAKWA şi grija pe care o persoană care merge pe o cale îngustă, cu tot felul de capcane, bestii, care încearcă să-l apuce. În arabă, îmbrăcămintea este aici asemănată cu caracterul individului care încearcă să-şi apere caracterul moral dăruit de Allah, de orice abateri, tentaţii care-l înconjoară zi de zi. Este o cale delicată cea pe care omul trebuie să meargă, o cale împresurată cu diferite ispite ca: lăcomia, dorinţa de a face bani prin orice mijloc, implicarea intr-o relaţie ilicită, mândria, vanitatea. Persoana care practică TAKWA este acea persoană care trebuie să evite orice lucru care ar putea să-l nemulţumească pe Allah. Deci există condiţii pe care omul le îndeplineşte atunci când are conştiinţa existenţei lui Allah. După propria mea opinie, consider că conştiinţa existenţei lui Allah şi conştienţa măreţiei Lui sunt nucleul conceptului de TAKWA. Acest nucleu conţine conştiinţa individului de existenţa lui Allah, sentimentul că Allah este cu tine, că Te urmăreşte cu privirea Sa, Te aude ce spui, că este prezent mereu la ceea ce faci. Acest sentiment dă naştere dorinţei de a urma calea lui Allah, trezeşte o senzaţie de stânjeneală, ruşine, când face ceva greşit, nepermis în prezenţa lui Allah şi această prezenţă există mereu! Această idee poate fi exemplificată prin următoarea istorioară, care i s-a întâmplat lui Omar, cel de-al doilea calif al profetului nostru Muhammed, Binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Pentru a umple un vas cu lapte, mama unei fetiţe amesteca laptele cu apă.

Fetiţa ei a vazut-o o dată făcând acest lucru şi i-a spus: “Mamă, nu face acest lucru, nu înşela oamenii!”. Maică-sa i-a răspuns atunci: “Suntem la noi acasă.. Omar, conducătorul, nu este aici”.

Tuturor le era frică de Omar, fiindcă era foarte drept. Deci mama ei îi răspunse: “Omar nu ne vede”. Şi atunci fetiţa i-a răspuns: “Da, mamă, Omar nu este aici, dar Allah este aici. Allah este mereu cu noi”. Cu cât este mai înalt gândul conştiinţei existenţei lui Allah, cu atât mergem mai des la locul de adorare al Său, nu doar o dată sau de două ori pe săptămână, ci încercăm să fim conştienţi de prezenţa lui Allah în toate demersurile şi acţiunile noastre, ştiind că Allah este tot timpul cu noi. De aceea, Islamul nu separă activităţile laice de cele religioase. În orice fel de activitate trebuie să ne conducem în conformitate cu sentimentul existenţei lui Allah.

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1