Islamul și persoanele cu dizabilități

Yusuf Al-Qaradawi   Viața omului este plină de greutăți și suferință. În acest sens, Allah a grăit: Nu l-am creat pe om dintr-o picătură de amestecuri, ca să-l încercăm (…)? Al-Insan 76:2 Când omul privește la aceste suferințe și nenorociri ca la încercări din partea lui Allah Preaînaltul de a vedea adevăratele lui culori, el […]

Yusuf Al-Qaradawi

Viața omului este plină de greutăți și suferință. În acest sens, Allah a grăit:

Nu l-am creat pe om dintr-o picătură de amestecuri, ca să-l încercăm (…)?

Al-Insan 76:2

Când omul privește la aceste suferințe și nenorociri ca la încercări din partea lui Allah Preaînaltul de a vedea adevăratele lui culori, el va înțelege că dincolo de aceste încercări există o înțelepciune divină măreață. Aceasta este, cu siguranță, o realitate absolută, chiar dacă noi o conștientizăm sau nu.

Vorbim de un mare lucru că atunci când Atotputernicul  Allah privează o persoană de o anumită abilitate sau de un anume dar, compensează prin binecuvântarea lui cu un alt dar prin care îi întrece pe alții. Astfel, vedem că acei oameni care au o dizabilitate de vedere, au un auz foarte fin și pot auzi zgomote și mișcări foarte încete din jurul lor. Ei sunt dăruiți cu excelența în multe alte abilități pentru a compensa imperfecțiunea lor.

Dacă o persoană privește astfel lucrurile, el își va găsi cu siguranță liniștea și va fi mulțumit cu încercarea dată lui de Allah. Fiecare persoană ar trebui să realizeze că nu va putea schimba inabilitatea lui sau fugi de destinul scris lui de Allah, astfel că el ar trebui să încerce să facă tot ce-i stă în putință pentru a își îmbunătăți viața, pentru a își depăși condiția și a transforma această „lămâie” acră în miere dulce.

Această dizabilitate ar trebui să fie o motivație de creativitate și excelență în orice domeniu al vieții. O persoană cu dizabilități ar trebui să facă din condiția sa un imbold pentru sine pentru a deveni un membru proeminent în societate.

Cum să învingi dizabilitatea?

Devino un membru activ în societate!

Pentru a deveni un membru activ în societate, o persoană cu dizabilități trebuie să fie foarte conștientă de împrejurări, dar și de natura dizabilității sale. Pe lângă aceasta, este o îndatorire a societății să ofere o mână de ajutor acestei categorii de oameni.

Istoria islamică este o sursă pentru foarte multe exemple de oameni care, deși aveau diverse dizabilități, ocupau poziții excelente și un rang proeminent în societate. `Atta’ ibn Abi Rabah, cunoscut ca o persoană de culoare, șchioapă și paralizată, era Marele Muftiu al Meccăi. El a fost distins cu aprecierile lui `Abdul-Malik ibn Marawan, califul acelor vremuri, iar la baza acestui fapt prestigios au stat cunoștințele sale vaste.

De asemenea, cunoaștem istorisirea marelui companion `Amr ibn Al-Jamuh care avea, de asemenea, o dizabilitate de mers. Când a vrut să participe la jihad, cei patru fii ai săi i-au spus: „Tu ai o scuză să rămâi acasă, pentru că ești bătrânși ai și o dizabilitate.” Însă el, cu credință și încredere deplină în Allah, el le-a spus: „Ba nu, pentru că eu sper să pășesc în Paradis cu piciorul meu șchiop.” Vorbind despre aceasta, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Lăsați-l! El este un om care vrea martiriul.”

Atotputernicul Allah îi îndrumă pe toți musulmanii să nu îi lase izolați pe cei cu dizabilități pentru ca nu cumva ei să cadă într-un fel de disperare și indispoziție fizică. Ei ar trebui primiți bine în societatea deschisă și să fie tratați în cel mai bun mod.

Îndatorirea societății față de persoanele cu dizabilități

Este o îndatorire a întregii societăți să înființeze școli pentru acele persoane și să le asigure siguranța pentru ca ei să devină membrii buni în societate, astfel încât să fie folositori sieși, dar și familiilor lor. În Occident li se acordă o mare grijă persoanelor cu dizabilități.

Este responsabilitatea noastră, a musulmanilor, să punem umărul la responsabilitatea de a manifesta grijă maximă față de aceste persoane, deoarece, conform învățăturilor religiei noastre, aceste persoane reprezintă surse de milostenie divină și binecuvântări revărsate asupra noastră acum și mai apoi. Ei sunt cei slabi de dragul cărora suntem sprijiniți și făcuți învingători.

În următorul  hadith Profetul nostru (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Vi se oferă sprijin și izbândă pentru virtutea acelora slabi dintre voi.” (Abu Dawud)

Dacă nemusulmanii manifestă milă și grijă față de persoanele cu dizabilități motivați de sentimente legate de umanitate, noi, musulmanii, ar trebui să facă această motivați atât de sentimente de umanitate, dar și religioase. În Islam ni se poruncește să manifestăm îndurare față de tot ce este în această lume. Să ne amintim de aceste cuvinte ale Profetului:

„Manifestați milă față de cei de pe pământ, pentru ca Cel care este în Ceruri (Allah) să ăși reverse mila asupra voastră!” (At-Tirmidhi)

sursa: new-muslims.info

Source Link

Views: 3

Mi-am pierdut vederea

Mi-am pierdut vederea   Ma numesc Andrei Mihai si am 34 de ani. Am lucrat intr-o tamplarie de langa Bucuresti timp de 11 ani. Aveam un ritm de lucru extrem de extenuant, dar trebuia sa lucrez, iar varsta nu imi punea deloc probleme. Acum un an m-am accidentat la ochi. In urma accidentului am probleme […]

Mi-am pierdut vederea

 

Ma numesc Andrei Mihai si am 34 de ani. Am lucrat intr-o tamplarie de langa Bucuresti timp de 11 ani. Aveam un ritm de lucru extrem de extenuant, dar trebuia sa lucrez, iar varsta nu imi punea deloc probleme. Acum un an m-am accidentat la ochi. In urma accidentului am probleme grave de vedere cu unul dintre ochi, iar cu celalalt ochi nu pot vedea deloc. A fost o perioada extrem de urata pentru mine. Si am suferit enorm. Nu ma refer doar la suferinta fizica, dar foarte mult la cea psihica!

Parca mi se pusese nu doar o perdea in fata ochilor, ci chiar si in fata sufletului meu! Refuzam orice incercare de apropiere a cuiva! Chiar si a apropiatilor mei sau a familiei mele. De parca, nemaivazand, nu imi pierdusem doar orientarea fizica, dar si emotionala! Nu stiu daca pot sa exprim cu totul ce am trait in perioada aceea.

Am invatat din nou totul: sa mananc, sa merg, sa ma asez… sa fiu mult mai atent, sa intuiesc mult mai mult! Sa fac toate astea fara sa ma pot ajuta de vedere! Nu stiu daca voi constientizati ce mare binecuvantare este capacitatea de a vedea! Dar eu am realizat asta cu o mare suferinta!

Mi-am pierdut vederea

Am stat si m-am gandit extrem de mult… la multe, foarte multe! Am cautat din ce in ce mai profund sensurile existentei mele, existentei noastre… am contemplat in cateva luni mai mult decat contemplasem toata viata mea! Am primit intr-o zi vizita unui prieten de familie cu care incercasem sa dezvolt subiectul asta atat cat de mult am putut. A fost minunat pentru mine sa ascult ce idei avea si modul in care punea el problema. Pentru prima data dupa accident am simtit nevoia sa rog pe cineva sa vina din nou in vizita, sa mai stea cu mine un pic de vorba.

S-a tinut de cuvant si a revenit in 4 zile. Atunci am aflat ca este ateu, dar totusi ce imi vorbea el nu parea sa fie convingerea cuiva fara credinta. Mi-a spus apoi ca si el citea in acea perioada o carte ce aborda din perspectiva islamica existenta umana. De fapt, era un curs de la facultatea de filosofie. Am aflat mai apoi ca si mama il rugase sa revina si ca ii povestise despre cat de bine imi facuse discutia cu el. Reinusem din acea intalnire ceva: ca Dumnezeu afirmă în Coran că El a creat omul pentru a fi un îngrijitor al pământului, iar credința fundamentală a omenirii, ca responsabilitatea noastră de bază este să credem și să-L adorăm pe Creatorul nostru:

Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [51:56]

Și Noi știm prea bine că pieptul ți se strânge pentru ceea ce spun ei. Însă adu laude Domnului tău și fii printre cei care se prosternează. Și adoră-L pe Domnul tău până ce-ți va veni sfârșitul. [15:97-99]

Pe cei ce cred și ale căror inimi sunt liniștite întru pomenirea lui Allah, căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile. [13:28]

Acela care a făcut moartea și viața, ca să vă încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi este mai bun întru faptă. Și El este Puternic [și] Iertător [Al-‘Aziz, Al-Ghafur]. [Nobilul Coran 67:2]

Vazand cat de bine imi face ceea ce imi spune si cum ma ajuta sa ma regasesc ca fiinta si sa ma stabilizez emotional si spiritual, m-a pus sa aleg eu temele de discutie pentru viitoarele dati. Am cerut sa imi spuna ce mai stie el despre Mohamed, despre profetul Mohamed. Bineinteles ca din perspectiva islamica. El a facut rost de o biografie a lui si mi-a adus-o, incercand sa faca si alte referiri laterale din cursurile si cunostintele lui.

A venit intr-una din dati cu un citat de la profet. Era chiar despre cei aflati in stuatia mea. El a spus ca Profetul Mohamed a spus ca Dumnezeu a spus astfel: «Dacă îl privez pe slujitorul Meu de cele două lucruri dragi (adică ochii) şi el îşi păstrează răbdarea, Eu îl voi lăsa să intre în Paradis ca şi recompensă». Credeti-ma, cand am auzit aceste vorbe, m-am tulburat cu totul! Indurarea Creatorului nostru este infinita, nu are limita! Dumnezeu era, oricum, Cel de la Care imi asteptam rasplata – Singurul. De fapt, nici  nu asteptam rasplata, dar am aflat mai apoi ca musulmanii cred ca Dumnezeu ii va rasplati pentru fiecare lucru indurat de ei.

Mai apoi am aflat ca nu se aplica numai celor care isi pierd vederea, dar ca ei au fost mentionati in mod aparte pentru ca aceasta este o pierdere cu adevarat colosola pentru personalitatea si viata oricui.

blindness adjusted 3200x2128 Mi-am pierdut vedereaMai apoi am aflat si ca „Fiecare faptă a zilei este pecetluită. Când un credincios se îmbolnăveşte, îngerii spun: «O, Doamne! Slujitorul Tău cutare şi cutare s-a îmbolnăvit». Stăpânul (nostru) spune: «Scrieţi în contul său aceleaşi fapte pe care obişnuia să le facă înainte să fie bolnav, până când se însănătoşeşte sau moare»” Este ceea ce Profetul i-a invatat pe musulmani.

Da, mi-am pierdut vederea, dar, in felul acesta, pas cu pas, eu m-am apropiat mai mult de Islam. Pot sa spun ca cel care m-a adus pe aceasta cale este prietenul meu ateu, pentru ca pana acum el nu a devenit musulman. Ma rog pentru sufletul lui si ca el sa fie calauzit ca si mine, la fel cum fac si pentru familia mea.

Source Link

Views: 1