Nici eu nu am crezut la inceput
“In prezent, tot mai multi teologi si cercetatori deopotriva sunt de acord ca preceptele invechite atat ale religiei cat si ale stiintei trebuie reanalizate. Poate cea mai elocventa descriere a acestui aspect a adus-o castigatorul Premiului Nobel pentru Medicina in 1974, britanicul Christian Rene de Duve: „Universul nu reprezinta acel cosmos inert din teoriile fizicienilor sau ale clericilor. Universul inseamna viata, si toata infrastructura necesara ei este prezenta in jurul nostru. Cu siguranta exista miliarde de biosfere generate si sustinute de restul Universului”.
O parere asemanatoare impartaseste si fizicianul si astrobiologul american Paul Davies care, in cadrul unei conferinte de presa la Washington, afirma: „Problema care apare in momentul in care spui ca Dumnezeu este Creatorul, este aceea ca Dumnezeu nu poate fi explicat. In felul acesta, facem trimitere catre un Creator inexplicabil si asta nu demonstreaza nimic. Dar sa spui ca legile fizicii au permis aparitia vietii inteligente asa cum o cunoastem astazi, ei bine, nici asta nu este o explicatie”.
Inca de mic simteam cum ma deranjeaza atitutidinea atat de radicala alor mei impotriva religiei in general, impotriva ideii de existenta a lui Dumnezeu, ideii de existenta a unui Creator al Universului, de existenta a unei vieti dupa moarte, a unei zile in care toti vom da socoteala pentru faptele noastre… Pretindeau ca sunt adepți ai logicii, ai argumentelor științifice, insa nu găseau răspunsuri la cele mai elementare întrebări despre acest Univers .
Pana la o vârstă am mers pe ceea ce ei m-au învățat, de fapt nici nu eram genul de persoana prea meditatoare. Însă, cu cat am crescut, mi-am pus întrebări din ce în ce mai profunde despre originea Universului și legile pe care acesta le urmează, despre sensul acestei vieți, despre cursul ei… Am intrat în multe polemici cu parintii mei… Mereu îmi spuneau ca degeaba învăț la un liceu prestigios dacă am aceste concepții “din Evul Mediu”.
Am absolvit printre primii, iar pe listele de admitere la facultate am fost printre primii.
Călătoria mea spirituala a continuat și la facultate. Aveam în minte întrebările la care nu găsisem încă raspuns și cautam răspunsuri în tot felul de locuri, de tradiții sau culte religioase. Observam pe zi ce trecea ca ma apropiam din ce în ce mai mult de Islam.
Luna aceasta se vor împlini sase ani de când am hotărât sa fiu musulman. E adevărat ca a durat aproximativ un an de la convingerea mea și pana la marturisirea de credință, timp în care am citit, am cercetat, am întrebat. Și totuși, calea spre Creatorul meu, spre adevăr, răspunsurile pe care le cautam erau atât de aproape de mine! M-am convertit la İslam cu toate nelămuririle deslușite și cu cheia spre cunoaștere în mâinile mele. Cred cu tărie ca ambele extreme sunt dăunătoare, iar poziționarea radicala de-o parte sau alta nu va face decât sa întunece mințile și constiinta, îndepărtându-ne de esența elevarii spirituale și de scopul existentei noastre pe pământ.
Soucre LinkVisits: 1