Al-Zarqali, cunoscut în latina medievală sub numele de Arzachel sau Arsechieles, a fost un celebru meșter în instrumente astronomice și astronom arab musulman. El a trait intre anii 1029 – 1087, iar numele sau complet era Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Yaḥyā al-Naqqāsh al-Zarqālī.
Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) s-a născut într-o familie vizigotă convertită la islam în apropiere de Toledo, oraș din Andaluzia.
În secolul al XII-lea Gerard din Cremona a tradus în limba latină operele sale, numindu-l astronom și magician.
În secolul al XVI-lea savantul Nicolaus Copernicus îl menționează în lucrarea “De Revolutionibus Orbium Coelestium”.
A fost supranumit Al-Nekkach (făuritor de metale), căci, după cum se spune, a fost mecanic și artizan de metale.
Inițial construia instrumente astronomice pentru alți savanți, însă când aceștia au observant calitățile sale intelectuale, au devenit interesați de el.
În acest sens, i-au pus la dispoziție cărți pentru a studia astronomie, căci nu avea studii de specialitate în acest domeniu.
În scurt timp, el devine membru al unui cerc de savanți, ajungând chiar să dețină titlul de director al grupului.
Al-Zarqali continuă să construiască instrumente pentru ceilalți savanți, dar în scurt timp ajunge să îi învețe el pe maeștrii lui anumite lucruri.
În 1050 el construiește la Toledo, centru major de transmitere a științei musulmane în Europa, două ceasuri uriașe cu apă care se alimentau din bazine săpate pe malurile râurilor Tajo, pentru a determina fazele lunii și orele diurne și nocturne.
Ceasurile din Toledo au fost folosite până în 1135 când, în urma deciziei regelui Alfonso VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează.
O dată demontate, acestea nu au mai fost asamblate niciodată.
Fiind cel mai important observator din epocă, construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit safiḥa.
Astrolabul conținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și a orizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume).
Acesta soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea (calcularea) orelor zilei.
Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat (“Ecuatorial”) pentru măsurarea poziției unei stele.
Totodată, acesta permite să se determine prin mijloace mecanice la orice moment longitudinea celestă a unei planete.
Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) operează unele corecții cu privire la unele informații consemnate de Ptolemeu și Al Khawarizmi, legate mai ales de lungimea Mării Mediterane.
De asemenea, Al-Zarqali descrie mișcarea planetelor și a Soarelui astfel încât Copernicus, influențat de teoriile sale, va promova teoria heliocentristă în lucrarea “De Revolutionibus Orbium Coelestium”.
Al-Zarqali a fost primul care a dovedit deplasarea apogeului solar față de stele.
1 – Tabelele toledane cuprind o sumă de tabele astronomice alcătuite de Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) în scopul prezicerii mișcării Soarelui, Lunii, planetelor și stelelor.
De asemenea, acestea cuprindeau și unele informații geografice preluate de la Ptolemeu și al-Khwārizmi.
Includ ecuații ale Soarelui, Lunii, planetelor.
Ulterior, toate tabelele astronomice din Europa au fost construite pornind de la modelul lui Al Zarqali.
2 – Almanahul conține tabele trigonometrie, autorul descriind aici descoperirea mișcării seculare a unui plan ecliptic care induce trepidația. A demonstrat matematic teoria trepidației pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se intersectează cu centrul Pământului într-un punct mobil.
Capitolele introductive cuprind diverse teorii trigonometrice și computații.
Secțiunile dedicate trigonometriei conțin tabele cu sinusuri, cosinusuri, secante, tangente etc.
A fost tradus în latină de italianul John din Pavia în 1154 și de William de St. Cloud în 1296.
De asemenea, a fost tradus și în ebraică de către Jacob Ibn Tibbon în 1301.
Traducerile în alte limbi, precum portugheză, catalană, castiliană etc., dovedesc o largă circulație a operei sale în epocă.
3 – Tratatul asupra mișcării stelelor teoretizează determinarea valorii poziției stelelor.
4 – Despre anul solar (Tratat comprehesiv despre soare) cuprinde observații asupra a 25 de ani solari.
5 – Tratat asupra mișcării planetelor (Risāla fī Ḥarakāt al‐kawākib al‐sayyāra wa‐tadbīri‐hi) este o lucrare de magie și conține indicații în privința creării talismanelor.
Numeroși savanți musulmani au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji, Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna.
Nicolaus Copernicus îl citează în lucrarea De Revolutionibus, iar Abraham Zacut are în vedere teoria sa asupra mișcării Soarelui și a planetelor în tratatul referitor la astrolab.
Opera lui Al Zarqali a fost intens tipărită în întreaga Europă până în secolul XVII.
Al-Farabi a fost întrebat care este mai bună, înțelegerea sau memorarea, iar el a răspuns: „Înțelegerea este mai bună decât memorarea, deoarece acțiunea memorării se referă doar la cuvinte și expresii, cu alte cuvinte la detalii […], care pot rezista la infinit și nu sunt prea folositoare ici pentru indivizi, nici pentru clase. […] Dar acțiunea înțelegerii cuprinde sensuri,chestiuni universale și legale, finite și care sunt valabile pentru toți. Este beneficial pentru cineva să se străduiască în aceste chestiuni. Acest lucru se aplică și acțiunilor specifice pentru a le obține, precum analogia, organizarea, politicile și considerarea consecințelor. Dacă omul învață doar detalii, el nu este ferit de a greși. […] Când el se bazează pe principii și concepte generale, și când o chestiune nouă îi este prezentată, el poate face referire la înțelegerea principiilor să compare un lucru cu altul. Astfel este evident că înțelegerea e mai bună decât memorarea”.
