Educația copilului în Islam – 1

Educația copilului în Islam – 1

de Alina

 

atvViata unui copil este ca o foaie de hartie pe care isi lasa amprenta toate persoanele ce intra in contact cu el. Indatoririle parintilor fata de copii incep inca de la venirea acestora pe lume, lucru ce este de o foarte mare importanta. Un copil se formeaza si devine adult in urma atentiei si grijii pe care pe parintii i-o arata. Astfel educatia copiilor incepe la nastere prin citirea „Adhan-ului” la urechea dreapta si “Iqamah” la urechea stanga imediat dupa nastere. Profetul Muhammed (salleAllahu aleihi we sellem) a spus: “Cititi “Adhan” in urechea dreapta si “Iqamah” in urechea stanga a copilului nou-nascut”. In acest fel, primele cuvinte pe care le va auzi copilul vor fi cele care cheama la maretia lui Allah Preainaltul, ceea ce ii va influenta sufletul chiar daca acesta nu simte, iar citirea Azan-ului determina indepartarea Satanei care asteapta venirea micutului pe lume.

O alta indatorire a parintelui la nastere este introducerea in gura nou nascutului a unei bucatele dintr-o curmala mestecata (iar in caz ca nu sunt la indemana curmale se pot folosi si alte fructe), una dintre intelepciunile acestui lucru facut de Profet este ca ii pregateste gurita micutului pentru alaptare. Se recomanda ca acest obicei sa-1 faca unul dintre cei recunoscuti ca fiind evlaviosi.

Abi Musa ne relateaza: „Cand mi-a nascut sotia am dus copilul la Profet, iar el mi-a pus numele Ibrahim, apoi a mestecat o curmala, a pus putin din ea pe deget si i-a introdus-o in gurita dupa care s-a rugat la Allah pentru binecuvantarea lui.” Anas (Allah sa-l aiba in mila Sa!) a relatat: Unul dintre fiii lui Abu Talha era suferind. El a iesit afara si in lipsa lui baiatul a murit. Cand s-a intors a intrebat: Cum se simte baiatul? Umm Sullaim, mama baiatului, a raspuns: Mai bine ca inainte. Apoi i-a adus cina si el a mancat, apoi s-a culcat cu ea. L-a sfarsit ea a zis: Fa pregatirile pentru ingropaciunea baiatului. Dimineata, Abu Talha a mers la Trimisul lui Allah si i-a relatat intamplarea. El a intrebat: Erati impreuna noaptea trecuta? Abu Talha a raspuns ca da, la care Profetul s-a rugat: Allah sa va binecuvanteze pe amandoi. Mai tarziu ea a nascut un baiat. Abu Talha i-a zis: Ia baiatul in brate sa-l ducem la Profetul; iar el a luat cu el si niste curmale. Profetul a intrebat: Ati adus ceva cu el? Abu Talha a raspuns: Da, niste curmale. Profetul a luat o curmala, si, dupa ce a mestecat-o, a pus-o in gura copilului si l-a numit ‘Abdullah’.( Riyad as-Salihin- nr. 44)

In ziua a 7-a de la nastere, parintii trebuie sa rada capul noului-nascut, sa ii cantaresca parului si sa ofere o milostenie, echivalentul greutatii parului in argint, celor nevoiasi. Acest lucru se face din doua motive: radacina parului devine mai puternica si se dezvolta auzul si vazul, iar oferirea acestei milostenii ii va bucura pe sarmani.

Profetul Muhammed (salleAllahu aleihi we sellem) a poruncit raderea parului nepotilor lui, Hassan si Husseiyn in ziua a saptea, iar dupa ce au fost rasi s-a cantarit parul si s-a dat milostenie echivalentul greutatii parului in argint. Este de evidentiat faptul ca in islam este interzisa raderea partiala a parului, de exemplu doar pe o jumatate de cap.

O alta etapa foarte importanta este alegerea numelui copilului. Conform spuselor Profetului Muhammed (salleAllahu aleihi we sellem) numele copilului se pune in momentul venirii pe lume sau in ziua a saptea, ceea ce ne arata ca alegerea numelui copilului poate fi facuta atat in primele zile cat si in celelalte.

Unul dintre drepturile pe care il au copii asupra parintilor este alegerea unui nume frumos. De asemenea, nu se recomanda ca musulmanii sa le puna porecle urate sau care contrazic invataturile islamului.

In opinia majoritatii teologilor musulmani, aducerea de sacrificiu la nastere pentru copil este Sunna conform faptelor Profetului, care a sacrificat si a indrumat pe ceilalti sa faca acest lucru. S-a spus ca timpul sacrificarii ar fi in ziua a saptea dar se poate sacrifica si dupa aceea in functie de posibilitatea parintilor.Acest sacrificiu este multumirea aratata de parinti fata de Allah Preainaltul ca i-a inzestrat cu un copil, nou nascutul se apropie prin acest ritual de Allah Preainaltul si aceasta fapta il scapa pe copil de unele nenorociri care aveau sa-1 loveasca.

Un alt aspect important este legat de circumcizia noilor-nascuti de sex masculin. Circumcizia este un simbol al islamului care-l deosebeste pe musulman de ceilalti si de asemenea, este o masura de igiena. Acesta trebuie realizata in ziua a saptea sau cand copilul ajunge la varsta pubertatii.

Importanta ce trebuie data copiilor si educatiei acestora este evidentiata si de urmatorul hadis relatat de Abu Huraira (Allah sa-l aiba in mila sa) in care Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea fie asupra sa) a spus: Cand moare omul, faptele lui se intrerup, cu exceptia a trei: milostenia continua, stiinta de care se folosesc oamenii si copilul dreptcredincios care se roaga pentru el.(Riyad as-Salihin)

Ibn ‘Abbas (Allah sa-l aiba in mila Sa!) a relatat ca Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a dat peste o caravana la Rauha si a intrebat cine sunt ei. Ei au raspuns ca sunt musulmani. Apoi l-au intrebat: Dar tu cine esti? El a zis: Sunt Trimisul lui Allah. Atunci o femeie a ridicat spre el un baiat si a intrebat: I se va socoti acestui copil ca a facut pelerinajul? La care, el a zis: Da, si tu vei avea parte de rasplata. (Muslim)(Riyad as-Salihin, nr. 1287)

Intotdeauna trebuie sa tinem seama de varsta, de nevoile copiilor si de capacitatea lor de intelegere a problemelor din viata de zi cu zi. Abu Huraira (Allah sa-l aiba in mila Sa!) relateaza ca Trimisul lui Allah si-a sarutat nepotul, Hasan ibn ‘Ali (Allah sa-l aiba in mila Sa!),in prezenta lui Aqra’ ibn Habis. La care, acesta a remarcat: Eu am zece copii si n-am sarutat niciodata pe nici unul dintre ei. Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) i-a aruncat o privire si a zis: Cel care nu arata mila fata de altii, nu va avea parte de mila. (Bukhari si Muslim)( Riyad as-Salihin, nr. 227)

‘Amr ibn ªu’aib (Allah sa-l aiba in mila Sa!) si tatal sau relateaza ca bunicul sau l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) spunand: Porunciti copiilor vostri sa faca rugaciunea cand implinesc sapte ani si sa-i bateti (daca nu o fac) cand implinesc zece ani si nu lasati (baietii si fetele) sa doarma impreuna. (Abu Dawud)( Riyad as-Salihin, nr. 303)

De asemenea, pentru a oferi o crestere si o educatie buna copiilor, trebuie sa le oferim lucrurile necesare unei vieti normale si sanatoase, in ceea ce priveste alimentatia, vestimentatia. Umm al mo’minin ‘A’isa (Allah sa o aiba in mila Sa!) a relatat: Hind, sotia lui Abu Sufyan, a zis Trimisului lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!): Abu Sufyan este un om tare zgarcit si nu ne da nici mie, nici copiilor mei, destul ca sa ne intretinem decat daca iau eu din ce are, fara stirea lui. Am facut oare un pacat? Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Ia din bunurile lui cat sa nu bata la ochi si sa-ti ajunga tie si copiilor tai.(Convenit) (Riyad as-Salihin, nr. 1540)

Copiii sunt lumina ochilor unui barbat, izvor de mare bucurie si tovarasie. Ei fac viata mai frumoasa si, dupa Allah, ei sunt cei in care el isi spune sperantele. Binecuvantarea lor aduce noroc, indurare si rasplata din belsug.

Pentru aceasta insa copiii trebuie sa aiba o educatie buna, solida, care sa ii faca respectuosi, blanzi si o sursa de fericire. Daca parintii neglijeaza insa educatia copiilor, rezultatele vor fi dezastruoase. Copiii lor vor fi o sursa de necazuri si griji constante, ca sa nu mai vorbim de nopti nedormite si zile pline de griji. Mai intai de toate, parintii au responsabilitatea de a le asigura copiilor o puternica educatie islamica, bazata pe trasaturile nobile despre care Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a marturisit ca a fost trimis sa le desavarseasca si sa le raspandeasca printre oameni: „Am fost trimis numai sa desavarsesc purtarea drept-credincioasa.”

Nimic nu arata mai mult insemnatatea responsabilitatii pe care parintii o au fata de copii si indatorirea lor de a le asigura o educatie islamica potrivita decat parerea invatatilor ca fiecare familie trebuie sa ia aminte la vorbele Profetului: „Invatati-va copiii sa se roage atunci cand au sapte ani si obligati-i, daca nu fac asta, atunci cand au zece ani.”

Familia care cunoaste acest hadis, insa nu isi invata copiii sa se roage atunci cand ating varsta de sapte ani sau nu ezita chiar sa-i loveasca daca nu fac acest lucru atunci cand ajung la zece ani, este o famile care nu a reusit sa isi implineasca datoria si si-a neglijat copiii. Acesti parinti sunt niste pacatosi care vor raspunde inaintea lui Allah pentru esecul si neglijenta lor. Caminul parintesc este primul mediu in care cresc acesti micuti: este mediul in care se formeaza inclinatiile, gesturile si personalitatile lor. Acest lucru explica cat de important este rolul pe care il au parintii in cresterea micutilor lor si arata faptul ca ei trebuie sa acorde in egala masura atentie sanatatii lor fizice, mentale si spirituale. Adevaratul parinte musulman – fie tata, fie mama – cunoaste psihologia copiilor lui si stie cum sa se poarte cu ei, folosind cele mai bune si mai eficiente metode in ceea ce priveste cresterea si educatia. El se face placut lor prin tot felul de metode si se apropie de ei, tinand cont de varsta si de nivelul lor intelectual, asa ca se joaca cu ei, ii lauda, glumeste cu ei si le spune cuvinte pline de iubire si grija, cuvinte care ii fac fericiti.

Astfel ei il vor iubi si vor accepta cu nerabdare indicatiile lui. Atunci cand il asculta, il asculta din toata inima, caci exista o mare diferenta intre ascultarea care este intemeiata pe iubire, respect si incredere si cea care este intemeiata pe violenta si cruzime. Primul tip de ascultare este cel care dureaza, in timp ce ultimul este superficial, nu are nici o baza si se evapora repede atunci cand violenta si cruzimea ating un nivel extrem.

 

 

– finalul părții întâi –

Source Link

Views: 58

Al-Sumait – povestea unui adevărat umanitar

de Bassama Al Toaimi

 

 

Dr.-Abdul-Rahman-Al-SumaitNume: Sheikh Dr. Abdul Rahman Al-Sumait

Naționalitate: Kuweitiană

Data nașterii: 15 octombrie 1947

Familie: Căsătorit, binecuvântat cu cinci copii

 

Activitatea domnului Al-Sumait

–          Fondator și actual președinte al uneia dintre filialele Societății Medicilor Musulmani din Statele Unite ale Americii și Canada din 1976, Filiala Canadei de Est;

–          Membru fondator al filialei din Montreal a Asociatiei Studentilor Musulmani, 1974-176;

–          Membru fondator al Comisiei Musulmanilor Malawi – Kuwait 1980;

–          Membru fondator al Comisiei de Asistență Kuwait;

–          Membru fondator al Autorității Internaționale de Caritate Islamică – Kuwait;

–          Membru fondator al Consiliului Islamic Internațional pentru apel și Asistență – Kuwait;

–          Membru al Asociației Caritabile de Salvare – Kuwait;

–          Secretar general al Comisiei Musulmanilor Africani, 1981-1999;

–          Președinte „Ajutor Direct”, 1999-2008 – membru al Societății Kuwaitiene de Crucea Roșie – Kuwait;

–          Redactor-șef al Revistei Al-Kawthar, din 1984 până la momentul decesului său;

–          Membru al Consiliului Administrativ al Organizației de Apel Islamic – Sudan;

–          Membru al Consiliului Administrativ al Universității de Știință și Tehnologie – Yemen;

–          Președinte al Consiliului Administrativ al Facultății de Pedagogie  – Zangbar;

–          Președinte al Consiliului Administrativ al Facultății de Studii Islamice și Shariah – Kenya;

–          Președinte al Centrului de Studii de Activități Caritabile – Kuwait.

Dr. Abdul Rahman Al-Sumait a fost un om extraordinar care și-a dedicat viața faptelor bune. Acest om ar trebui făcut cunoscut pentru impactul major îasupra a milioane de vieți, nu doar în locurile sale natale, ci pretutindeni în această lume.

Al-Sumait a fost un învățat musulman, un medic practicant și un model pentru toți musulmani. Născut și crescut în Kuwait, înainte de a fi implicat în activități de caritate, a fost un medic calificat specializat în boli interne li gastroenterologie. El a absolvit Universitatea din Bagdad, Medicină Generală și Chirurgie, a obținut o diplomă în Boli Tropicale de la Universitatea Liverpool în 1974, după care și-a desăvârșit studiile postuniversitare prin specializarea sa în boli interne și sistem digestiv la Universitatea McGill din Canada. Cu timpul, la vârsta de 35 de ani, el a decis să se mute și să trăiască în africa, și și-a dedicat 29 de ani din viața sa trăind acolo împreună cu soția sa, contribuind în mod pozitiv și ajutând milioane de copii să aibă parte de educație, să fie salvați de foamete, să aibă un adăpost și să își cunoască religia.

Pe vremea când era student în Kuwait, Al-Sumait a fost martorul unei scene în apropierea școlii sale care i-a trezit interesul în ajutorarea celor mai puțin norocoși, și i-a schimbat viața în mod definitiv. El a observat muncitori săraci așteptând mijloacele de transport de comun zilnic în zile caniculare, astfel că s-a hotărât împreună cu câțiva prieteni să economisească din banii de buzunar și să le ofere o mașină modestă cu care ei să se poată deplasa. Din acea zi el a început să se dedice cât mai mult acțiunilor caritabile.

Pe perioada cât a lucrat la universitate, Al-Sumait își cheltuia cea mai mare parte a salariului său lunar pentru a cumpăra cărți islamice pe care le distribuia la moschei. El participa, de asemenea, la strângerea de sume de bani e la alți colegi studenți, pentru ca banii strânși împreună să îi folosească pentru tipărituri și distribuire de pamflete islamice în Asia de Sud-Est și Africa.

Interesul lui Al-Sumait pentru Africa a fost aprins atunci când a simțit și a văzut cum continentul african este neglijat. Etiopia, Eritrea, Djibouti, Kenya, Mozambique, Malawi, Zambia, Angola și multe alte comunități din regiune care sufereau de foamete, boli și sărăcie,  au început să reprezinte centrul atenției lui Al-Sumait .

La vârsta de 35 de ani (în 1981) el a înființat Agenția Musulmanilor Africani (AMA – mai târziu renumit Ajutor-Direct), unde a ocupat funcția de președinte din 1981 până în 2008. AMA este o organizație de caritate care funcționează în mai mult de 40 de state din întreaga lume și care acordă asistență oamenilor aflați în suferință din cauza crizelor economice și sociale, în mod special în Africa.

Atunci când a ajuns în Africa a fost a fost profund întristat de imaginile de foamete și boală, astfel că a hotărât să își sacrifice profesia și se dedice cu totul în folosul acestor oameni. 29 de ani din viața lui Al-Sumait au fost dedicați activităților caritabile în Africa, întorcându-se în Kuwait doar pentru vizite scurte sau pentru tratamente medicale; el a fost în tot acest timp dedicat misiunii sale de a-i asista pe cei aflați la nevoie.

Și-a sacrificat viața, timpul, abilitățile și eforturile pentru a îi ajuta pe acei oameni cu o soartă mai puțin fericită să aibă o viață decentă. Al-Sumait a inițiat, de asemenea, diferite proiecte adiționale Ajutorului Direct, care au ajutat oamenii neprivilegiați prin simplul fapt că le-au ușurat existența de sărăcie.

Cele mai importante realizări ale lui pe timpul petrecerii vieții sale în Africa sunt:

–          sprijinirea a 9500 de orfani

–          ajutorarea financiară a 95000 de studenți

–          5700 de moschei

–          200 centre de training pentru femei

–          860 de școli

–          4 universități

–          102 centre islamice

–          9500 de fântâni

–          51 milioane de copii ale Coranului cel Nobil

–          7 milioane de oameni s-au convertit prin eforturile sale, acest număr incluzând și preoți și episcopi.

Deși călătoria lui Al-Sumait în Africa a fost un succes major, el s-a confruntat cu foarte multe greutăți în această perioadă. În scopul îndeplinirii scopului misiunii sale, el a călătorit de multe ori până adânc în mijlocul junglelor, îmbolnăvindu-se de presiune a sângelui ridicată, diabet, malarie și multe alte boli. El a fost ținta mai multor atentate de asasinare puse la cale de miliții armate care erau deranjate de prezența sa și de impactul pe care îl avea asupra categoriilor defavorizate. Al-Sumait a avut experiențe aproape mortale cu cobre în Mozambique, Kenya și Malawi. De asemenea, a experimentat și celulele de detenție în anumite momente din viața sa. Cu toate acestea, el a rămas hotărât în misiunea lui de a își îndeplini scopul de aducere a păcii, asistenței și ajutorului în Africa, indiferent că era vorba de alimente, adăpost, educație sau religie.

De-a lungul vieții sale, activitatea caritabilă a dr. Al-Sumait a fost recunoscută și apreciată prin onoruri, premii, trofee și certificate, inclusiv înaltul premiu prestigios – Premiul Internațional de Servire a Islamului „Regele Faisal”. Dr. Abdul Rahman Al-Sumait a fost un om remarcabil, o adevărată inspirație și o reprezentare a unui adevărat musulman. Și-a sacrificat întreaga sa ființă în beneficiul altora. Timpul și activitatea sa sunt observabile în prezent și vor fi întotdeauna, în special prin copiii din Africa care continuă să primească educație în diferite universități de pe întregul continent.

Fie ca Allah să-i binecuvânteze sufletul și să-l răsplătească pentru viața măreață pe care a dus-o! Amin!

 

 

Sursa: truth-seeker.info  (preluat cu unele modificări de pe productivemuslims.com)

Source Link

Views: 12

Excluziunea Socială a Romilor: O Problemă Care Necesită Soluții Urgente

Excluziunea Socială a Romilor: O Problemă Care Necesită Soluții Urgente

Excluziunea Socială a Romilor: O Problemă Care Necesită Soluții Urgente

Excluziunea socială a romilor reprezintă una dintre cele mai mari provocări sociale ale epocii moderne. Această comunitate, care se confruntă de secole cu marginalizare și discriminare, continuă să fie privată de oportunități egale în educație, locuire, sănătate și piața muncii. În acest articol, vom analiza cauzele excluziunii sociale a romilor, impactul acesteia asupra comunității și soluțiile necesare pentru integrarea lor în societate.

Ce înseamnă excluziunea socială?

Excluziunea socială reprezintă procesul prin care anumite grupuri de oameni sunt izolate sau excluse din participarea deplină la viața economică, socială și culturală a unei societăți. Pentru romi, aceasta înseamnă acces limitat la educație de calitate, locuri de muncă bine plătite, locuințe decente și servicii de sănătate. Această situație perpetuează sărăcia și inegalitățile, generând un cerc vicios dificil de rupt.

Cauzele excluziunii sociale a romilor

Excluziunea socială a romilor este rezultatul unui cumul de factori istorici, economici, culturali și instituționali. Printre principalele cauze se numără:

  • Discriminarea istorică: Romii au fost, timp de sute de ani, marginalizați și tratați ca cetățeni de rang secund. În România, istoria sclaviei romilor a lăsat o moștenire grea de prejudecăți și inegalități.
  • Stereotipurile și prejudecățile: Romii sunt adesea asociați cu stereotipuri negative care îi prezintă ca fiind leneși, needucați sau predispuși la comportamente antisociale.
  • Sărăcia structurală: Majoritatea comunităților de romi trăiesc în condiții de sărăcie extremă, ceea ce le limitează accesul la educație, sănătate și locuri de muncă.
  • Izolarea geografică: Multe comunități de romi locuiesc în zone izolate, fără acces la infrastructură sau servicii de bază.
  • Rasismul sistemic: Instituțiile publice au adesea politici care exclud sau discriminează romii, perpetuând inegalitățile.

Formele excluziunii sociale

Excluziunea socială a romilor se manifestă în mai multe domenii, printre care:

  1. Educația: Romii au rate de alfabetizare și participare școlară mult mai scăzute decât restul populației. Mulți copii romi sunt segregați în școli separate sau în clase cu standarde educaționale mai scăzute.
  2. Locuințele: Comunitățile de romi trăiesc adesea în cartiere marginalizate, fără acces la apă curentă, canalizare sau electricitate. Lipsa de documente legale pentru locuințe le face vulnerabile la evacuări forțate.
  3. Piața muncii: Romii se confruntă cu discriminare în procesul de angajare, având adesea acces doar la locuri de muncă prost plătite și nesigure.
  4. Sănătatea: Accesul la servicii de sănătate este limitat de sărăcie, lipsa asigurărilor medicale și discriminarea din partea personalului medical.

Impactul excluziunii sociale

Excluziunea socială are consecințe devastatoare asupra comunității rome, dar și asupra societății în ansamblu:

  • Pentru comunitatea romă: Sărăcia perpetuă, lipsa educației și a oportunităților de angajare duc la o calitate scăzută a vieții. Crește vulnerabilitatea la discriminare, exploatare și violență.
  • Pentru societate: Excluziunea socială contribuie la polarizare și tensiuni sociale. Resursele economice sunt pierdute, deoarece potențialul unei mari părți a populației rămâne neexploatat.

Soluții pentru combaterea excluziunii sociale a romilor

Combaterea excluziunii sociale a romilor necesită eforturi integrate din partea guvernelor, organizațiilor neguvernamentale și societății civile. Printre soluțiile propuse se numără:

  • Politici publice incluzive: Implementarea de programe care să sprijine accesul romilor la educație, sănătate, locuințe și locuri de muncă.
  • Educație pentru toți: Investiții în programe educaționale care să combată segregarea și să promoveze incluziunea copiilor romi în școli de masă.
  • Combaterea discriminării: Adoptarea și aplicarea strictă a legislației anti-discriminare în toate domeniile.
  • Integrarea pe piața muncii: Dezvoltarea de programe de formare profesională pentru romi și stimularea angajatorilor care promovează diversitatea.
  • Sprijin pentru comunități: Proiecte de dezvoltare comunitară care să îmbunătățească infrastructura și condițiile de trai în comunitățile de romi.
  • Conștientizare și schimbare de atitudini: Campanii naționale pentru reducerea stereotipurilor și promovarea diversității culturale.

Concluzie

Excluziunea socială a romilor este o problemă complexă care necesită soluții pe termen lung și implicare la toate nivelurile societății. Combaterea acestei forme de marginalizare nu este doar o responsabilitate morală, ci și o investiție într-un viitor mai echitabil și mai prosper pentru toată lumea.

Fiecare pas către integrarea romilor în societate contribuie la reducerea inegalităților și la construirea unei comunități mai puternice, în care toți cetățenii, indiferent de etnie, să aibă șanse egale și să se bucure de drepturi fundamentale.

Views: 14