Al-Sumait – povestea unui adevărat umanitar

de Bassama Al Toaimi

 

 

Dr.-Abdul-Rahman-Al-SumaitNume: Sheikh Dr. Abdul Rahman Al-Sumait

Naționalitate: Kuweitiană

Data nașterii: 15 octombrie 1947

Familie: Căsătorit, binecuvântat cu cinci copii

 

Activitatea domnului Al-Sumait

–          Fondator și actual președinte al uneia dintre filialele Societății Medicilor Musulmani din Statele Unite ale Americii și Canada din 1976, Filiala Canadei de Est;

–          Membru fondator al filialei din Montreal a Asociatiei Studentilor Musulmani, 1974-176;

–          Membru fondator al Comisiei Musulmanilor Malawi – Kuwait 1980;

–          Membru fondator al Comisiei de Asistență Kuwait;

–          Membru fondator al Autorității Internaționale de Caritate Islamică – Kuwait;

–          Membru fondator al Consiliului Islamic Internațional pentru apel și Asistență – Kuwait;

–          Membru al Asociației Caritabile de Salvare – Kuwait;

–          Secretar general al Comisiei Musulmanilor Africani, 1981-1999;

–          Președinte „Ajutor Direct”, 1999-2008 – membru al Societății Kuwaitiene de Crucea Roșie – Kuwait;

–          Redactor-șef al Revistei Al-Kawthar, din 1984 până la momentul decesului său;

–          Membru al Consiliului Administrativ al Organizației de Apel Islamic – Sudan;

–          Membru al Consiliului Administrativ al Universității de Știință și Tehnologie – Yemen;

–          Președinte al Consiliului Administrativ al Facultății de Pedagogie  – Zangbar;

–          Președinte al Consiliului Administrativ al Facultății de Studii Islamice și Shariah – Kenya;

–          Președinte al Centrului de Studii de Activități Caritabile – Kuwait.

Dr. Abdul Rahman Al-Sumait a fost un om extraordinar care și-a dedicat viața faptelor bune. Acest om ar trebui făcut cunoscut pentru impactul major îasupra a milioane de vieți, nu doar în locurile sale natale, ci pretutindeni în această lume.

Al-Sumait a fost un învățat musulman, un medic practicant și un model pentru toți musulmani. Născut și crescut în Kuwait, înainte de a fi implicat în activități de caritate, a fost un medic calificat specializat în boli interne li gastroenterologie. El a absolvit Universitatea din Bagdad, Medicină Generală și Chirurgie, a obținut o diplomă în Boli Tropicale de la Universitatea Liverpool în 1974, după care și-a desăvârșit studiile postuniversitare prin specializarea sa în boli interne și sistem digestiv la Universitatea McGill din Canada. Cu timpul, la vârsta de 35 de ani, el a decis să se mute și să trăiască în africa, și și-a dedicat 29 de ani din viața sa trăind acolo împreună cu soția sa, contribuind în mod pozitiv și ajutând milioane de copii să aibă parte de educație, să fie salvați de foamete, să aibă un adăpost și să își cunoască religia.

Pe vremea când era student în Kuwait, Al-Sumait a fost martorul unei scene în apropierea școlii sale care i-a trezit interesul în ajutorarea celor mai puțin norocoși, și i-a schimbat viața în mod definitiv. El a observat muncitori săraci așteptând mijloacele de transport de comun zilnic în zile caniculare, astfel că s-a hotărât împreună cu câțiva prieteni să economisească din banii de buzunar și să le ofere o mașină modestă cu care ei să se poată deplasa. Din acea zi el a început să se dedice cât mai mult acțiunilor caritabile.

Pe perioada cât a lucrat la universitate, Al-Sumait își cheltuia cea mai mare parte a salariului său lunar pentru a cumpăra cărți islamice pe care le distribuia la moschei. El participa, de asemenea, la strângerea de sume de bani e la alți colegi studenți, pentru ca banii strânși împreună să îi folosească pentru tipărituri și distribuire de pamflete islamice în Asia de Sud-Est și Africa.

Interesul lui Al-Sumait pentru Africa a fost aprins atunci când a simțit și a văzut cum continentul african este neglijat. Etiopia, Eritrea, Djibouti, Kenya, Mozambique, Malawi, Zambia, Angola și multe alte comunități din regiune care sufereau de foamete, boli și sărăcie,  au început să reprezinte centrul atenției lui Al-Sumait .

La vârsta de 35 de ani (în 1981) el a înființat Agenția Musulmanilor Africani (AMA – mai târziu renumit Ajutor-Direct), unde a ocupat funcția de președinte din 1981 până în 2008. AMA este o organizație de caritate care funcționează în mai mult de 40 de state din întreaga lume și care acordă asistență oamenilor aflați în suferință din cauza crizelor economice și sociale, în mod special în Africa.

Atunci când a ajuns în Africa a fost a fost profund întristat de imaginile de foamete și boală, astfel că a hotărât să își sacrifice profesia și se dedice cu totul în folosul acestor oameni. 29 de ani din viața lui Al-Sumait au fost dedicați activităților caritabile în Africa, întorcându-se în Kuwait doar pentru vizite scurte sau pentru tratamente medicale; el a fost în tot acest timp dedicat misiunii sale de a-i asista pe cei aflați la nevoie.

Și-a sacrificat viața, timpul, abilitățile și eforturile pentru a îi ajuta pe acei oameni cu o soartă mai puțin fericită să aibă o viață decentă. Al-Sumait a inițiat, de asemenea, diferite proiecte adiționale Ajutorului Direct, care au ajutat oamenii neprivilegiați prin simplul fapt că le-au ușurat existența de sărăcie.

Cele mai importante realizări ale lui pe timpul petrecerii vieții sale în Africa sunt:

–          sprijinirea a 9500 de orfani

–          ajutorarea financiară a 95000 de studenți

–          5700 de moschei

–          200 centre de training pentru femei

–          860 de școli

–          4 universități

–          102 centre islamice

–          9500 de fântâni

–          51 milioane de copii ale Coranului cel Nobil

–          7 milioane de oameni s-au convertit prin eforturile sale, acest număr incluzând și preoți și episcopi.

Deși călătoria lui Al-Sumait în Africa a fost un succes major, el s-a confruntat cu foarte multe greutăți în această perioadă. În scopul îndeplinirii scopului misiunii sale, el a călătorit de multe ori până adânc în mijlocul junglelor, îmbolnăvindu-se de presiune a sângelui ridicată, diabet, malarie și multe alte boli. El a fost ținta mai multor atentate de asasinare puse la cale de miliții armate care erau deranjate de prezența sa și de impactul pe care îl avea asupra categoriilor defavorizate. Al-Sumait a avut experiențe aproape mortale cu cobre în Mozambique, Kenya și Malawi. De asemenea, a experimentat și celulele de detenție în anumite momente din viața sa. Cu toate acestea, el a rămas hotărât în misiunea lui de a își îndeplini scopul de aducere a păcii, asistenței și ajutorului în Africa, indiferent că era vorba de alimente, adăpost, educație sau religie.

De-a lungul vieții sale, activitatea caritabilă a dr. Al-Sumait a fost recunoscută și apreciată prin onoruri, premii, trofee și certificate, inclusiv înaltul premiu prestigios – Premiul Internațional de Servire a Islamului „Regele Faisal”. Dr. Abdul Rahman Al-Sumait a fost un om remarcabil, o adevărată inspirație și o reprezentare a unui adevărat musulman. Și-a sacrificat întreaga sa ființă în beneficiul altora. Timpul și activitatea sa sunt observabile în prezent și vor fi întotdeauna, în special prin copiii din Africa care continuă să primească educație în diferite universități de pe întregul continent.

Fie ca Allah să-i binecuvânteze sufletul și să-l răsplătească pentru viața măreață pe care a dus-o! Amin!

 

 

Sursa: truth-seeker.info  (preluat cu unele modificări de pe productivemuslims.com)

Source Link

Views: 5

Excluziunea Socială a Romilor: O Problemă Care Necesită Soluții Urgente

Excluziunea Socială a Romilor: O Problemă Care Necesită Soluții Urgente

Excluziunea Socială a Romilor: O Problemă Care Necesită Soluții Urgente

Excluziunea socială a romilor reprezintă una dintre cele mai mari provocări sociale ale epocii moderne. Această comunitate, care se confruntă de secole cu marginalizare și discriminare, continuă să fie privată de oportunități egale în educație, locuire, sănătate și piața muncii. În acest articol, vom analiza cauzele excluziunii sociale a romilor, impactul acesteia asupra comunității și soluțiile necesare pentru integrarea lor în societate.

Ce înseamnă excluziunea socială?

Excluziunea socială reprezintă procesul prin care anumite grupuri de oameni sunt izolate sau excluse din participarea deplină la viața economică, socială și culturală a unei societăți. Pentru romi, aceasta înseamnă acces limitat la educație de calitate, locuri de muncă bine plătite, locuințe decente și servicii de sănătate. Această situație perpetuează sărăcia și inegalitățile, generând un cerc vicios dificil de rupt.

Cauzele excluziunii sociale a romilor

Excluziunea socială a romilor este rezultatul unui cumul de factori istorici, economici, culturali și instituționali. Printre principalele cauze se numără:

  • Discriminarea istorică: Romii au fost, timp de sute de ani, marginalizați și tratați ca cetățeni de rang secund. În România, istoria sclaviei romilor a lăsat o moștenire grea de prejudecăți și inegalități.
  • Stereotipurile și prejudecățile: Romii sunt adesea asociați cu stereotipuri negative care îi prezintă ca fiind leneși, needucați sau predispuși la comportamente antisociale.
  • Sărăcia structurală: Majoritatea comunităților de romi trăiesc în condiții de sărăcie extremă, ceea ce le limitează accesul la educație, sănătate și locuri de muncă.
  • Izolarea geografică: Multe comunități de romi locuiesc în zone izolate, fără acces la infrastructură sau servicii de bază.
  • Rasismul sistemic: Instituțiile publice au adesea politici care exclud sau discriminează romii, perpetuând inegalitățile.

Formele excluziunii sociale

Excluziunea socială a romilor se manifestă în mai multe domenii, printre care:

  1. Educația: Romii au rate de alfabetizare și participare școlară mult mai scăzute decât restul populației. Mulți copii romi sunt segregați în școli separate sau în clase cu standarde educaționale mai scăzute.
  2. Locuințele: Comunitățile de romi trăiesc adesea în cartiere marginalizate, fără acces la apă curentă, canalizare sau electricitate. Lipsa de documente legale pentru locuințe le face vulnerabile la evacuări forțate.
  3. Piața muncii: Romii se confruntă cu discriminare în procesul de angajare, având adesea acces doar la locuri de muncă prost plătite și nesigure.
  4. Sănătatea: Accesul la servicii de sănătate este limitat de sărăcie, lipsa asigurărilor medicale și discriminarea din partea personalului medical.

Impactul excluziunii sociale

Excluziunea socială are consecințe devastatoare asupra comunității rome, dar și asupra societății în ansamblu:

  • Pentru comunitatea romă: Sărăcia perpetuă, lipsa educației și a oportunităților de angajare duc la o calitate scăzută a vieții. Crește vulnerabilitatea la discriminare, exploatare și violență.
  • Pentru societate: Excluziunea socială contribuie la polarizare și tensiuni sociale. Resursele economice sunt pierdute, deoarece potențialul unei mari părți a populației rămâne neexploatat.

Soluții pentru combaterea excluziunii sociale a romilor

Combaterea excluziunii sociale a romilor necesită eforturi integrate din partea guvernelor, organizațiilor neguvernamentale și societății civile. Printre soluțiile propuse se numără:

  • Politici publice incluzive: Implementarea de programe care să sprijine accesul romilor la educație, sănătate, locuințe și locuri de muncă.
  • Educație pentru toți: Investiții în programe educaționale care să combată segregarea și să promoveze incluziunea copiilor romi în școli de masă.
  • Combaterea discriminării: Adoptarea și aplicarea strictă a legislației anti-discriminare în toate domeniile.
  • Integrarea pe piața muncii: Dezvoltarea de programe de formare profesională pentru romi și stimularea angajatorilor care promovează diversitatea.
  • Sprijin pentru comunități: Proiecte de dezvoltare comunitară care să îmbunătățească infrastructura și condițiile de trai în comunitățile de romi.
  • Conștientizare și schimbare de atitudini: Campanii naționale pentru reducerea stereotipurilor și promovarea diversității culturale.

Concluzie

Excluziunea socială a romilor este o problemă complexă care necesită soluții pe termen lung și implicare la toate nivelurile societății. Combaterea acestei forme de marginalizare nu este doar o responsabilitate morală, ci și o investiție într-un viitor mai echitabil și mai prosper pentru toată lumea.

Fiecare pas către integrarea romilor în societate contribuie la reducerea inegalităților și la construirea unei comunități mai puternice, în care toți cetățenii, indiferent de etnie, să aibă șanse egale și să se bucure de drepturi fundamentale.

Views: 6

Discriminarea Rromilor: O Problemă Persistență în Societatea Modernă

Discriminarea Rromilor: O Problemă Persistență în Societatea Modernă

Discriminarea Rromilor: O Problemă Persistență în Societatea Modernă

Discriminarea rromilor este o realitate cu rădăcini adânci în istorie, continuând să afecteze comunitatea rromă în multe colțuri ale lumii, inclusiv în România. Deși progresul social și juridic a făcut pași importanți în lupta împotriva discriminării, prejudecățile față de rromi rămân o provocare complexă și adesea ignorată. În acest articol, vom explora cauzele, formele și impactul discriminării asupra rromilor, dar și soluțiile care pot contribui la o societate mai echitabilă.

Cine sunt rromii?

Rromii reprezintă una dintre cele mai mari minorități etnice din Europa, având o cultură bogată și o istorie de sute de ani. Originari din nord-vestul Indiei, rromii au ajuns în Europa în jurul secolului al XIV-lea, confruntându-se încă de la început cu discriminare și excluziune socială. În România, rromii reprezintă aproximativ 3-4% din populație, conform estimărilor oficiale, deși cifrele reale pot fi mai mari.

Cauzele discriminării rromilor

Discriminarea rromilor are rădăcini multiple, fiind influențată de factori istorici, culturali și economici. Printre principalele cauze se numără:

  • Stereotipurile negative: Percepții eronate despre rromi, cum ar fi asocierea lor cu criminalitatea, lipsa de educație sau refuzul de a se integra.
  • Istoria sclaviei: În trecut, rromii au fost sclavi în Europa de Est, inclusiv în România, ceea ce a contribuit la marginalizarea lor pe termen lung.
  • Izolarea socială: Lipsa de incluziune în sistemele educaționale, economice și politice a perpetuat excluziunea comunității.
  • Rasismul sistemic: Instituțiile publice au adesea politici care ignoră sau chiar discriminează minoritățile, inclusiv rromii.

Formele discriminării

Discriminarea rromilor poate fi întâlnită în diverse domenii ale vieții sociale și economice:

  1. Educație: Rromii sunt deseori segregați în școli, fiind plasați în clase separate sau cu un nivel scăzut al standardelor educaționale. Accesul limitat la educație de calitate duce la o rată crescută a abandonului școlar.
  2. Piața muncii: Mulți angajatori refuză să ofere locuri de muncă rromilor din cauza prejudecăților, ceea ce contribuie la șomaj ridicat și insecuritate economică.
  3. Locuire: Comunitățile de rromi sunt adesea marginalizate în cartiere sărace, fără acces la utilități sau condiții adecvate de trai.
  4. Sănătate: Rromii se confruntă cu acces limitat la servicii medicale din cauza sărăciei, lipsei documentelor și discriminării din partea personalului medical.
  5. Atitudini publice și media: Mass-media perpetuează stereotipurile negative, portretizându-i pe rromi într-o lumină defavorabilă, ceea ce influențează opinia publică.

Impactul discriminării

Discriminarea rromilor are consecințe devastatoare asupra comunității lor și asupra societății în ansamblu:

  • Excluziunea socială: Rromii se confruntă cu dificultăți în integrarea în societate, ceea ce perpetuează sărăcia și marginalizarea.
  • Lipsa oportunităților: Accesul limitat la educație și locuri de muncă reduce șansele unei vieți decente pentru mulți rromi.
  • Stigmatizarea: Prejudecățile generează tensiuni sociale, crescând nivelul de intoleranță și discriminare.

Soluții pentru combaterea discriminării

Pentru a aborda problema discriminării rromilor, sunt necesare acțiuni concertate la nivel individual, instituțional și societal:

  • Educație și conștientizare: Promovarea diversității culturale și combaterea stereotipurilor prin campanii de informare. Introducerea în școli a programelor care să încurajeze incluziunea și respectul pentru minorități.
  • Politici publice incluzive: Crearea de programe care să sprijine accesul rromilor la educație, locuințe și locuri de muncă. Sancționarea discriminării în toate formele sale, inclusiv prin lege.
  • Implicarea comunității: Susținerea organizațiilor rrome și includerea lor în procesele decizionale. Dezvoltarea proiectelor care să pună în valoare cultura și tradițiile rrome.
  • Rolul media: Schimbarea modului în care rromii sunt reprezentați în mass-media, promovând povești pozitive și exemple de succes.

Concluzie

Discriminarea rromilor nu este doar o problemă a trecutului, ci o realitate contemporană care necesită atenție urgentă. Combaterea acestei forme de discriminare este o responsabilitate comună, care implică educație, politici publice și solidaritate socială. Prin eforturi susținute, putem construi o societate în care toți cetățenii, indiferent de etnie, să aibă șanse egale și să fie respectați pentru diversitatea lor.

Prin informare și implicare, putem schimba atitudinile și putem contribui la un viitor mai bun pentru comunitatea rromă și pentru întreaga societate.

Views: 4