Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Relația cu vecinii

  Vecinii au un statut special în islam. Islamul încurajează musulmanii să aibă un comportament frumos cu vecinii săi, ce reflectă spiritul real şi pur al islamului exemplificat prin aspectul său tolerant în special cu oamenii de alte religii. Nu contează dacă ei sunt musulmani sau nu. Aişa (Allah să fie mulţumit de ea) l-a […]

0Shares

Vecinii au un statut special în islam. Islamul încurajează musulmanii să aibă un comportament frumos cu vecinii săi, ce reflectă spiritul real şi pur al islamului exemplificat prin aspectul său tolerant în special cu oamenii de alte religii. Nu contează dacă ei sunt musulmani sau nu. Aişa (Allah să fie mulţumit de ea) l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) : “O, Trimis a lui Allah! Am doi vecini. Căruia să îi trimit darurile mele?” El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns: “Celui a cărui gard este mai aproape de tine.”

Este evident din hadisul relatat mai sus că musulmanii sunt încurajaţi nu numai să aibă un comportament frumos cu vecinii, dar se asemenea să le facă mici cadouri. În acest hadis nu se menţionează dacă vecinul căruia i se oferă un cadou este musulman sau nu.

S-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) avea un vecin care îl insulta şi căuta să îi facă rău la fiecare întâlnire. Au trecut câteva zile de când acest om nu îl mai necăjise pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) lucru ce l-a îngrijorat şi l-a determinat să îl viziteze pentru a vedea ce anume se întâmplase. Bărbatului nu i-a venit să creadă că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) se comporta atât de blând cu el în ciuda abuzurilor sale repetate, căci caracterul nobil pe care islamul îl cere era complet nou pentru el.

Dacă vecinii tăi sunt musulmani şi rudele tale, atunci ei au trei drepturi asupra ta: dreptul unui vecin, dreptul unei rude şi dreptul unui coreligionar. Dacă ei nu sunt musulmani dar în schimb sunt rude, atunci ei deţin două drepturi: cel al vecinului şi al rudei. Dacă ei nu sunt musulmani şi nu fac parte din familia ta, atunci ei au asupra ta numai dreptul de vecin. În această privinţa, Allah Preaînaltul ne-a spus în Sfântul Coran:

Adoraţi-l pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum…  (An-Nisaa 4:36)

S-a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că Îngerul Jibril l-a îndemnat să aibă un comportament frumos cu vecinii până în acel punct în care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a crezut că un vecin poate avea drept de moştenire de la celălalt vecin.

Este o datorie a noastră, a musulmanilor să avem grijă de vecinii noştri tot timpul, mai ales în momentele grele. Dacă unul dintre vecinii noştri este bolnav sau bătrân atunci trebuie să îl ajutăm în funcţie de nevoile sale.

Comportamentul frumos cu vecinii nu se limitează doar la cei cu care împărţim aceiaşi clădire. Vecin îţi este şi persoana care stă alături de tine sau în spatele tău în autobuz sau într-o staţie de autobuz, tren, etc, cel cu care îţi împarţi biroul la serviciu îţi este tot vecin, cel pe care îl întâlneşti în parc, etc. Faţă de toţi aceşti oameni care se află în jurul nostru trebuie să avem un comportament frumos, cu bunătate şi respect şi cu care să socializăm în scopul permis de legislaţia islamică.

De asemenea, este recomandat să ne prezentăm vecinilor atunci când ne mutăm într-o nouă locuinţă sau atunci când noi vecini se mută. Acest lucru este de mare ajutor deoarece întăreşte relaţiile între vecini şi poate elimina tensiunile sau impresiile greşite pe care le au despre musulmani. În mod similar, este bine să le îi salutăm atunci când noi sau ei pleacă.

În socializarea cu non musulmani trebuie de asemenea să păstrăm şi să continuam să ne respectăm obligaţiile şi datoriile noastre de musulmani. Nu trebuie să ne îndepărtăm de islam pentru a le fi pe plac deoarece noi avem nevoie de Allah şi pe El căutam noi să-L mulţumim şi venerăm. Astfel, putem invita vecinii la masă alături de noi şi familia noastră, iar dacă vom fi invitaţi la ei trebuie în primul rând să ţinem cont de restricţiile noastre alimentare. În plus, aceste vizite comune ajută la interacţiunea interfamilială într-un mod constructiv.

Dacă vecinii prezintă vreun interes asupra islamului, invită-i să participe la evenimente islamice şi chiar să te însoţească la moschee. Poate că inimile lor se vor deschide spre islam, iar dacă vor rămâne încă non musulmani cel puţin s-a reuşit ruperea barierei inter-religioase.

Grija faţă de vecinii noştri poate lua multe forme. Trebuie să ne asigurăm că vecinii noştri au necesităţile de bază, căci un musulman nu trebuie să mănânce dacă vecinul sau vecina sa este înfometată. Trebuie să le dorim vecinilor noştri ceea ce ne dorim pentru noi, iar acest lucru implică împărţirea bucuriilor şi greutăţilor deopotrivă. Trebuie să le respectăm intimitatea, să nu îi bârfim, să nu le facem rău în nici un fel, şi să păstrăm zonele comune curate (cum ar fi străzile, intrările în clădire etc).

Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a fost spus de o femeie care se ruga şi care postea foarte mult, dar a cărui vecini se plângeau de limbajul său agresiv. El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că ea va ajunge în iad.

Astfel trebuie să fim conştienţi de importanţa unui bun comportament cu vecinii noştri, atât prin fapte cât şi prin vorbe.

Source Link

Views: 2

0Shares

ESTE SISTEMUL POLITIC ÎN ISLAM O TEOCRAȚIE?

Sevinci Gemaledin   Sistemul politic în Islam nu este teocratic deoarece teocrația implică două elemente de bază. Primul element reprezintă asumarea sau acceptarea principiului conform căruia Dumnezeu este Singurul care deține puterea supremă a suveranității. A doua parte a definiției dată teocrației reprezintă asumarea existentei unei clase preoțești sau cler care pretind ca sunt reprezentanții […]

0Shares

Sevinci Gemaledin

Sistemul politic în Islam nu este teocratic deoarece teocrația implică două elemente de bază. Primul element reprezintă asumarea sau acceptarea principiului conform căruia Dumnezeu este Singurul care deține puterea supremă a suveranității. A doua parte a definiției dată teocrației reprezintă asumarea existentei unei clase preoțești sau cler care pretind ca sunt reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ, singurii care au dreptul de a interpreta vointa lui Dumnezeu și care în anumite situații sunt cei care ar trebui să forțeze legea divină.

Conform primei păți a definiției, teocrația nu ar fi contadictorie Islamului a carui structură este bazată pe aceptarea supremației lui Dumnezeu în ceea ce privește supremația legilor Sale și convingerea că întelepciunea Sa este infinită. Cu toate acestea, a doua parte a definiției nu are deloc de-a face cu Islamul. În Islam nu există vreo biserică ca intituție în sine, nu exstă cler. Islamul nu acceptă noțiunea conform căreia un anumit grup de oameni s-ar putea proclama reprezentanții lui Dumnezeu pe Pământ. Întreaga rasă umană este privită într-un fel ca fiind reprezentanți ai lui Dumnezeu pe pământ.

În Islam legitimitatea oricărei puteri sau instituții este derivată din acceptarea poporului a acestei legitimități. Cu alte cuvinte, cineva nu poate câștiga legitimitate ca lider până ce poporul nu și-a dat consimțământul la aceasta, și nu prin impunerea acestui lucru; poporul este coplet liber să-și aleagă conducătorii. Islamul nu acceptă un sistem care implică orice forme de dictatură și nici nu acceptă un sistem monarhic în care puterea este moștenită prin relații de rudenie.

Unele dintre principiile fundamentale ale democrației sunt similare Islamului: în primul rând ideea sau conceptul de libertate a poporului în a-și alege conducătorul pe care și-l doresc. O altă idee similară este aceea a participării într-o formă sau alta în procesul decizional. A treia similitudine dintre islam și democrație o reprezintă acțiunea de înlăturare a unor conducători care eșuează în îndeplinirea unor așteptări ale poporului.

Prima diferență principală dintre sistemul politic propus de islam și cel democratic este că în democrație autoritatea finală se regăsește în popor. În Islam autoritatea supremă nu aparține oamenilor, ci aprține doar lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că în Islam atât conducătorul cît și cel condus sunt subordonați unei criterii superioare de decizie, iar aceasta este călăuzirea divină. Dacă oamenii – conducătorul și cei conduși – sunt adevărați drept-credincioși, ultimul cuvânt în interpretarea sau înțelegerea acestor legi divine ar trebui să se facă tot prin aceste legi.

Unii s-ar putea gândi că această distincție dintre Islam și democrație rămâne doar academică sau teoretică, dar nu este așa. Are niște implicații serioase. De exemplu, cînd într-o democrație occidentală majoritatea decide că limita de vârstă pentru consumul de alcol ar trebui coborâtă la treisprezece sau paisprezece ani indiferent de consecințele dăunătoare, aceasta devine o lege pentru că majoritatea populației vrea acest lucru. Conform legii islamice, Coranul în sine interzice alcoolul, așadar el ar trebui interzis indiferent de voința poporului. Un alt exemplu ar fi acela al drepturilor minorităților. Presupunem că într-o societate cu o majoritate a populației de o anumită rasă, clasă sau grup decide să încalce drepturile minorităților, chiar dacă constituția interzice aceasta; ea poate fi schimbată. Așadar dacă este luată o decizie de oprimare a unei anumite minorități, aceasta poate fi făcută conform normelor democrației, cel puțin teoretic. Într-un sistem islamic acestea nu s-ar putea întâmpla pentru că drepturile minorităților sunt drepturi garantate de Coran și de Tradiția Profetică și prin urmare nici o ființă umană nu poate schimba aceasta.

Coranul și Tradiția Profetică reprezintă pentru musulmani constituția supremă, care este diferită de o constituție seculară pentru că nu poate fi modificată. Într-un sistem secular, constituția poate fi schimbată oricînd se ajunge la concluzia că este necesar, pentru că este o creație a omului și pot fi găsite oricând cuvinte mai potrivite decât cele folosite inainte. Însă în cazul constutuției divine nimeni nu poate spune “Eu știu mai bine decît Dumnezeu”. Mai mult decât atât, este destul de clar că democrația funcționează cu sistemele seculare în care legislația bisericilor, templelor sau a oricărui organism religios nu are nimic de-a face cu actualul sistem politic.

Pentru a avea un sistem politic care să fie Islamic nu este suficientă implementarea anumitor aspecte din Islam, precum legea penală, însă neglijând unele chestiuni fundamentale precum libertatea poporului de a-și alege singur conducătorii. Folosofia legii penale în Islam nu este legată doar de sancțiune; este ideea de creare a unei reforme în societate prin îndepărtarea cauzelor infracțiunilor înainte ca pedeapsa să fie aplicată. Așadar, inante de punerea în practică a legilor, conducătorii ar trebui să mediteze la înțelepciunea legislației și la premisele implementării acelor sacțiuni.

În ziua de astăzi nu există un sistem politic islamic complet și un model prefect al lui. Dar aceasta nu înseamnă că este vorba de un sistem utopic existent doar în teorie. El a existat într-o formă completă și perfectă pe timpul vieții profetului Muhammad și în perioada în care au condus cei patru califi drept-călăuziți. Au fost urcușuri și coborâșuri, dar au fost unele perioade în care putem spune că modelul era aproape perfect ori aproape de perfecțiune. În secolele ce au urmat, au existat ascensiuni și degradări și multe deviații. Este foarte dificil să menționăm din această perioadă un singur exemplu și să pretindem că el ar reprezenta adevărata imagine a unui sistem politic islamic. Cu adevărat există numeroase sisteme care conțin învățături islamice, însă violează principii fundamentale pe care s-ar baza un sistem politic islamic, deși ele pretind a fi islamice.

_____

sursa: jamalbadawi.org 

Jamal Badawi (Arabă: جمال بدوي‎) este un profesor musulman de inalta clasa, cetatean canadian de origine egipteana.

Source Link

Views: 3

0Shares

ZIUA DE ‘AŞURAH

ZIUA DE ‘AŞURAH   În ziua de Ashura, cei care vor răsplată de la Allah, vor posti și își vor aduce aminte încă o dată de obligația lor de a fi mereu de partea dreptății și departe de intrigă și dezbinare. Este din traditia Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) sa […]

0Shares

ZIUA DE ‘AŞURAH

În ziua de Ashura, cei care vor răsplată de la Allah, vor posti și își vor aduce aminte încă o dată de obligația lor de a fi mereu de partea dreptății și departe de intrigă și dezbinare.

Este din traditia Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram. Profetul obisnuia sa posteasca in a zecea zi a acestei luni, zi numita „Aşura”. Cand Profetul a venit in Medina a observat ca si evreii mediniti posteau in aceasta zi in amintirea profetului Moise (Pacea fie asupra lui!). Profetului i-a placut aceasta traditie si le-a spus evreilor „Noi suntem mai aproape de Moise decat sunteti voi.” Asa ca a postit si i-a indemnat si pe companionii sai sa posteasca. Dupa ceva timp, inainte de sfarsitul vietii sale, Profetul i-a indemnat pe musulmani sa adauge si ziua a noua la postul lor. Astfel, ne este recomandat sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram.

Mu`awiyyah ibn Abi Sufyan a relatat ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunand: „In ceea ce priveste ziua Aşurah – nu este obligatoriu pentru voi sa postiti precum fac eu. Oricine doreste poate posti si care dintre voi nu doreste nu este obligat sa o faca.” (Al-Bukhari si Muslim).

Postul in aceste zile a fost categorisit de savanti pe trei nivele:
1. postul de trei zile: ziua a noua, a zecea, a unsprezecea a lunii Muharram;
2. postul in ziua a noua si a zecea a lunii Muharram;
3. postul doar in ziua a zecea a lunii Muharram.

De asemenea trebuie amintit si sacrificiul lui Huseyn si a familiei lui (Fie ca Allah sa fie multumit de ei toti!). Sacrificiul lor a fost adevaratul Jihad pentru cauza lui Allah, pentru dreptate si adevar. Putem sa luam lectii de curaj, rabdare si perseverenta din episodul de la Karbala (anul 61 dupa Hijrah / 680 d. Ch.)

________

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 3

0Shares