Moartea celor apropiați

 

Enghin Cherim

 

Cele mai grele clipe prin care trecem în această viaţă sunt fără îndoială, cele în care îi pierdem pe cei dragi.

Death pathwayMoartea este o realitate de care nu poate fugi nicio vietate. Moartea reprezintă trecerea de la locul împlinirii faptelor la locul răsplăţii şi al socotelii. Această viaţă este locul în care omul poate împlini cât mai multe fapte bune pentru care va fi răsplătit atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. El are posibilitatea de a alege între bine şi rău, între a face fapte bune, a se supune poruncilor divine şi între a face rău şi a tăgădui divinitatea. Însă, odată ce vine clipa morţii, omul pierde ocazia de a mai face vreo alegere. Faptele lui sunt singurele care-l vor urma după moarte, conform celor relatate de profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Mortul este condus la cimitir de trei [lucruri]: familia, averea şi faptele sale. Două se întorc şi unul rămâne cu el. Familia şi averea se întorc şi rămân cu el doar faptele.”

Cel care vrea să obţină răsplata lui Allah trebuie să se străduiască, atât timp cât este în viaţă, în primul rând să respecte stâlpii Islamului şi anume: rugăciunea zilnică, să postească în luna Ramadan, să plătească dania şi să meargă la Casa lui Allah, dacă are posibilitatea şi apoi să facă cât mai multe fapte bune, căci în Ziua de Apoi va fi judecat conform principiului după faptă şi răsplată.

Fiecare va fi răsplătit pentru ceea ce a făcut:

Cel care urmează calea cea dreaptă o urmează numai pentru sine însuşi, iar cel care rătăceşte, rătăceşte tot pentru sine însuşi. Şi nu va purta [un suflet] încărcat povara altuia… (Al-Israa’: 15).

Dar ce se va întâmpla după moarte? Cei care sunt în viaţă îşi pot ajuta morţii? Ce le mai poate fi util în mormânt? M-am gândit să pregătesc această broşură cu scopul de a le arăta celor ai căror apropiaţi au părăsit această viaţă cum să-i ajute într-un mod permis de religia islamică, dat fiind că numai aşa le pot fi de folos. În zilele noastre este evidentă îndepărtarea de religie şi ignoranţa în ceea ce priveşte cultura islamică. Unii oameni apelează la fapte interzise în Islam sau alunecă în erezii pentru a-şi comemora morţii, fără să ştie că aceste lucruri nu numai că nu-i sunt de folos decedatului, ba chiar îl deranjează.

Din acest motiv am ţinut să dau şi câteva exemple de obiceiuri din viaţa religioasă a comunităţii musulmane din Dobrogea, care nu au o bază în sursele principale ale Islamului: Coranul şi Sunnah.

Îi cer Bunului Allah să primească această faptă modestă şi să fie utilă celor care o vor citi.

 

sursa: islamromania.roSource Link

Views: 1

0Shares

Respectă Islamul celelalte credinte ?

 

Dan Michi

 

Da. Coranul prevede acest lucru fără urmă de îndoială:

Nu este silire la credință! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă și rătăcire… (Al-Baqarah 2:256)

al_aqsa_mosqueLibertatea conștiinței este un garant nezdruncinat pentru Islam. Adevărul poate fi descoperit numai dacă nu este rezultatul coerciției. Respectarea drepturilor nemusulmanilor constituie un domeniu intrinsec al sistemului legislativ islamic. S-a relatat că profetul Muhammed a spus :
“Mă voi opune celui care va răni un cetățean nemusulman aflat pe teritoriul unui stat islamic, iar în Ziua Judecății îi voi fi adversar.”
“Temeți-vă, când în Ziua Judecății mă voi ridica împotriva celui care a rănit un locuitor nemusulman (dintr-un stat islamic) sau care i-a impus o responsabilitate peste puterile sale sau care l-a lipsit de orice îi aparținea.”
Istoria ne oferă multe exemple ale respectului arătat de musulmani celorlalte credințe. Unul este cel al Spaniei guvernată de secole de musulmani. Altul este binecunoscutul gest al lui Omar, cel de-al doilea succesor al profetului Muhammed, odată cu intrarea în Ierusalim. El a refuzat să se roage într-una dintre sfintele biserici, motivând că previne astfel posibilul gest viitor al unor musulmani zeloși care ar fi putut să demoleze biserica și să construiască pe locul său o moschee, în amintirea sa.
sursa: descopera-islamul.blogspot.ro
Source Link

Views: 1

0Shares

Islamul – o teocratie?

 

 

Revelaţia implică faptul că sistemul politic în Islam este în principal o teocraţie?

 

allah_walpaper_by_demeters-d35pjjfNu, sistemul politic al Islamului nu este teocratic. Teocraţia implică două lucruri: în primul rând că doar Dumnezeu este suveran sau are puterea supremă şi în al doilea rând presupune o anume clasă preoţească sau cler care să pretindă că sunt reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ.

Primul aspect ne duce cu gândul că teocraţia este compatibilă cu Islamul pentru că, după cum am arătat mai devreme, întreaga structură a Islamului este bazată pe acceptarea supremaţiei lui Dumnezeu, a supremaţiei legilor şi accetării faptului că înţelepciunea Lui este infinită.aceasta este singura similitudine între teocraţie şi Islam.

Al doilea aspect nu are nimic de-a face cu Islamul. În Islam nu există Biserică, cler sau clasă preoţească. Islamul nu selectează oameni care să pretindă că sunt reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ, ci întreaga rasă umană este privită ca khalif lui Dumnezeu pe pământ.

În Islam legimitatea oricărei puteri este derivată din acceptarea în prealabil de către oameni, acceptare care trebuie sa preceadă învăţăturile divine. În termenii mecanismelor, cineva nu poate obţine legitimitatea conducerii până ce oamenii nu sunt deacord cu el. Nu ar trebui să le fie impus. Cu alte cuvinte, un element al teocraţiei ar putea părea compatibil Islamului, însă ar fi incorect să numim sistemul islamic o teocraţie.

Foarte mulţi scriitori folosesc acest termen, dar nu în sens exact. Găsim că Islamul nu acceptă alte sisteme de guvernare care implică dictatura într-o formă sau alta, pentru că libera alegere a oamenilor lipseşte. Islamul nu acceptă nici un sistem monarhic unde puterea este moştenită în cadrul aceleaşi familii prin copii sau rude, acesta fiind un principiu fără niciun fel de bază în învăţăturile islamice politice. Există multe ţări care se autointitulează republici, dar puterea circulă doar în cadrul unei clase închise a elitei. Orice fel de sistem ar fi şi oricum ar fi numit, atât timp cât nu există liberă alegere, nu este bazat peceea ce Islamul propovăduieşte în legătură cu libera alegere.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal BadawiSource Link

Views: 1

0Shares