Etica in afaceri
Modelul de comportament etico-legal, precum si standardele in materie de comert care au constituit mediul de afaceri al companionilor si al urmasilor sai sunt cele oferite de Traditia Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !). Aici gasim manifestarea spiritului acestor prescriptii generale cu caracter religios.
Capitolul de fata se concentreaza pe discutarea a douasprezece principii de disciplina etica in tranzactiile comerciale islamice. Fara oricare dintre ele, un contract comercial este considerat ca fiind incomplet sub aspectul islamic al bunelor maniere, amabilitatii si rigorilor etice. Aceste principii etice pot fi privite ca cerinte morale, evidentiind morala islamica in general. Ele pot fi categorisite in practici pe care musulmanii sunt incurajati sa le urmeze si pe care trebuie sa le evite.
PRACTICI INCURAJATE:
1. Evitarea lucrurilor indoielnice in materie de proprietate si munca
Ceea ce este permis si ceea ce nu este permis sunt clar definite, insa intre cele doua sunt unele lucruri indoielnice care trebuie evitate. S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :
“Atat lucrurile permise, cat si cele interzise sunt clare, intre ele fiind si unele necunoscute de majoritatea oamenilor. Asadar, cel care este atent la acest aspect se curata pentru religia si onoarea sa.”
2. Demararea afacerii dimineata devreme
Este incurajata pornirea afacerii sau deschiderea magazinului dimineata devreme. S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) si-a trimis slujitorii sa faca negot dimineata devreme si astfel a obtinut un profit ridicat. El obisnuia sa se roage pentru comunitatea sa, spunand : “O, Allah ! Binecuvanteaza comunitatea mea (umma) pentru sacrificiul sau si pentru efortul sau facut dimineata devreme [incluzand negotul sau comertul]”.
3. Corectitudinea si sinceritatea in afaceri
Corectitudinea si sinceritatea in afacerile comerciale sunt incurajate, relatandu-se ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :
“In Ziua Invierii comerciantul corect [este rasplatit cu o pozitie superioara], alaturi de Profet, iubitorii de dreptate, martiri si oamenii piosi.”
Negustorul mincinos, pe de alta parte, este dojenit. S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :
“O, negustorilor ! [de trei ori] Cu adevarat voi veti fi adusi la viata in Ziua Judecatii ca si contravenienti, cu exceptia celui care a fost respectuos si sincer.”
4. Generozitatea in negociere si decenta in reclamarea datoriei
Cel implicat trebuie sa dea dovada de indulgenta si sa fie generos cand negociaza, iar acela care isi reclama datoria trebuie, de asemenea, sa o faca dand dovada de modestie. S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :
“Fie ca indurarea lui Allah sa se fie asupra celui care este ingaduitor atunci cand cumpara, cand vinde si cand isi cere banii sai inapoi.”
S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a mai spus :
“Allah va permite intrarea in Paradis cumparatorului decent, vanzatorului generos si creditorului indulgent.”
5. Oferirea unui ragaz debitorului pentru a-si plati datoria
S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :
“In Ziua Judecatii in fata lui Allah a fost adus un rob al Sau, care a spus: Nu stiu altceva in afara unei fapte bune pe care am facut-o si nu astept ceva [ca rasplata pentru fapta buna] decat sa Te intalnesc. Am acordat timp celui bogat [sa-si achite datoria] si l-am iertat [sau am uitat sa i-o cer] pe cel in nevoi. Dupa toate acestea, Allah i-a raspuns : Eu sunt mai in masura sa procedez astfel, sa nu tin cont [de greseala] robului Meu.”
Creditorul se cuvine sa astepte ca sarmanul sa-i plateasca datoria atunci cand va putea.
In doua relatari profetice s-a amintit ca Profetul a spus :
“In Ziua cand nu va mai exista nicio alta umbra in afara Umbrei lui Allah, El il va umbri pe robul care i-a acordat un ragaz de timp celui aflat la stramtorare (mu’sir) sau care l-a iertat pe datornic.”
“Aceluia care-i va ingreuna [cuiva din] comunitatea mea, prin pretinderea datoriei intr-o perioada de criza, Allah ii va ingreuna sederea in mormant.”
Din cate s-au studiat, se pare ca nici companionii si nici urmasii lor nu au facut comentarii pe baza celor cinci practici incurajate, discutate pana acum. Se pare ca aceste coduri de conduita au fost in mod evident promovate in randul tuturor comerciantilor.
6. Renuntarea intentionata la (al-iqala)
Aceasta practica se apropie mai mult decat altele de codul comercial. Cu toate acestea, ea poate fi incadrata in categoria practicilor pe care musulmanii sunt incurajati sa le aplice. In perioada preislamica a fost general recunoscuta, iar dupa aceea Profetul a continuat sa o recomande in scopul usurarii. Asadar, atunci cand un cumparator isi da seama ca nu-i sunt strict necesare bunurile pentru care a platit si ca vanzatorul are o mai mare trebuinta de ele, poate sa renunte la tranzactie. Conform scolii Safi’ite, al-iqala inseamna abandonarea unei vanzari (faskh bay’), act permis doar inainte de intratea in posesie.
S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :
“[In Ziua Judecatii] Allah ii va indeparta piedicile celui care anuleaza [actul incheiat cu un vanzator] plin de regrete.”
Profetul a permis al-iqala, astfel incat dupa renuntarea la tranzactie, una noua poate fi incheiata cu bunurile refuzate, in conditiile in care partile implicate isi restituie ceea ce au luat una de la cealalta : bani, respectiv bunuri. Al-iqala nu este o vanzare propriu-zisa, ci mai degraba o renuntare de bunavoie, atitudine incurajata de Islam, dar neinclusa in categoria instrumentelor financiare derivate de tipul “optiunii” (ar. al-khiyar).
Dintre companioni, ‘Abd Allah ibn ‘Umar nu a vazut nimic rau in actul renuntarii cu buna-stiinta atat timp cat ambele parti doresc acest lucru in beneficiul lor.
Unii dintre urmasii companionilor au cazut de acord asupra acestui aspect, dintre acestia enumerandu-i pe Surayh, Muhammed ibn Sirin, Sa’id ibn Jubayr si Ta’us. Insa ‘Ata’ ibn Abi Rabah, Ma’mar ibn Rasid si al-Asuad ibn Yazid al-Nakha’i nu au permis acest tip de practica. Se pare ca ei si-au justificat pozitia prin dorinta de a preintampina confuzia si inselatoria sub toate formele. Pe de alta parte, acest lucru demonstreaza ca atat vanzatorul, cat si cumparatorul au dreptul de a refuza cealalta parte.
7. Generozitatea in afaceri
Generozitatea este recomandata cu tarie, in scopul impiedicarii aparitiei nedreptatii, practicilor nepermise, in general a oricarei atitudini nedorite in afaceri.
S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :
“O, voi, negustorilor ! Cu siguranta, juramantul referitor la pret [in timpul tocmelii] exista, asadar infrumusetati ceea ce vindeti cu [unele] cadouri.”
sursa: islamromania.com
Source LinkViews: 1
