Consumul de curmale

    Dumnezeu a sfătuit-o pe Maria să mănânce curmale proaspete, coapte. În zilele noastre, curmalele sunt considerate a fi atât hrană, cât şi medicament. Oamenii de ştiinţă ştiu acum că ele conţin mai mult de zece substanţe esenţiale pentru buna funcţionare a corpului uman şi conservarea sănătăţii. Curmalele conţin zaharuri uşor de digerat şi […]

0Shares

 

 

Health-Benefits-of-DatesDumnezeu a sfătuit-o pe Maria să mănânce curmale proaspete, coapte. În zilele noastre, curmalele sunt considerate a fi atât hrană, cât şi medicament. Oamenii de ştiinţă ştiu acum că ele conţin mai mult de zece substanţe esenţiale pentru buna funcţionare a corpului uman şi conservarea sănătăţii.

Curmalele conţin zaharuri uşor de digerat şi de absorbit care pot oferi corpului uman energia necesară producerii căldurii şi mişcării. Şi, mai important, aceste zaharuri sunt de tip fructoză, nu glucoză, şi astfel cresc rapid nivelul zahărului din sânge. Curmalele furnizează energie, ajută ţesutul muscular şi dezvoltarea celulelor nervoase şi sunt în mod special benefice oamenilor slăbiţi de boală sau celor care suferă de oboseală cronică, tocmai datorită valorii lor calorice ridicate. De exemplu, 100 de grame de curmale conţin 1,5 grame de proteine şi 50 de grame de carbohidraţi. În plus, valoarea lor calorică este de 225 kcal. Curmalele proaspete au un conţinut de 60-65 procente de conţinut zaharos şi 2 procente conţinut de proteine.

Descoperirile ştiinţei moderne sugerează că aceste fructe ajută femeile în ultimele luni de naştere. În prezent, doctorii sfătuiesc femeile gravide să consume mâncare ce conţine fructoză pentru a-şi asigura energia necesară revitalizării corpului slăbit şi pentru a profita de efectul stimulator asupra lactaţiei (cantitatea de lapte matern sporeşte).

Aceste informaţii moderne confirmă înţelepciunea ascunsă în sfatul lui Dumnezeu. Alt aspect asupra căruia merită să reflectăm este râul creat de Dumnezeu şi sfatul Lui ca Maria să mănânce şi să bea. În prezent, oamenii de ştiinţă ne informează că oamenii pot supravieţui cu apă şi curmale ani întregi, ele conţinând toate substanţele esenţiale vieţii umane. De fapt, un expert renumit în acest domeniu, V. H. W. Dowson, susţine că un pahar de lapte şi o curmală pe zi asigură necesităţile nutriţionale zilnice ale unei persoane.

Curmalele conţin diverse vitamine (ex: A, beta caroten, B1, B2, B3 şi B6) şi minerale (ex: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, fibre, sulf, fosfor şi clorină); în plus, sunt bogate în fibre, grăsimi şi proteine. În continuare, enumerăm unele dintre beneficiile garantate ale consumului de curmale.

Valoarea nutriţională a unei curmale se bazează pe echilibrul existent între mineralele ei. În timpul perioadei prelungite de greţuri matinale şi modificări fiziologice apare un deficit de potasiu care trebuie să fie corectat. Conţinutul ridicat de potasiu al acestui fruct este cu siguranţă binevenit în acest caz, dat fiind rolul său în menţinerea nivelului de apă al corpului.

Fierul controlează sinteza hemoglobinei care previne anemia în timpul sarcinii şi reglează balanţa RBC din sânge, aspecte esenţiale pentru dezvoltarea fătului. Datorită nivelului ridicat de fier, o curmală şi jumătate poate asigura întregul necesar de fier al corpului, prevenind astfel toate bolile cauzate de lipsa fierului.

Calciul şi fosforul sunt elemente foarte importante în dezvoltarea şi echilibrul scheletului şi al structurii osoase. Curmalele previn anemia şi fragilitatea oaselor datorită valorii lor nutriţionale ridicate şi a conţinutului bogat în fosfor, calciu şi fier.

Oamenii de ştiinţă au atras atenţia că stresul şi tensiunea sunt reduse prin consumul de curmale. Cercetarea realizată la Universitatea Berkeley a demonstrat că aceste fructe sunt bogate în vitamina B1 şi magneziu, substanţe esenţiale pentru menţinerea unui sistem nervos puternic şi necesare funcţionării muşchilor. Magneziul este de asemenea important pentru rinichi, iar două sau trei curmale pe zi sunt suficiente pentru a asigura întregul necesar de magneziu al corpului uman.

Curmalele conţin şi acid folic (vitamina B9), esenţial pentru femeile gravide datorită rolului important pe care acesta îl deţine în formarea de noi celule roşii, în producerea de aminoacizi şi dezvoltarea noilor celule. O femeie gravidă are nevoie de o cantitate dublă de acid folic faţă de necesarul zilnic normal. Dacă nivelul de acid folic scade sub cantitatea necesară, se vor forma în sânge mai multe celule roşii, însă mai puţin funcţionale − astfel poate apărea anemia. Acidul folic, esenţial în dezvoltarea caracterului genetic şi în diviziunea celulară, este singura substanţă care trebuie dublată în timpul sarcinii. Curmalele sunt foarte bogate în acid folic.

În timpul sarcinii, necesarul zilnic de vitamina A creşte la 800ug. Curmalele sunt foarte bogate în beta caroten, elementul cel mai valoros al vitaminei A.

Majoritatea fructelor prezintă un conţinut sărac în proteine; curmalele sunt însă destul de bogate în acest element.

Oxitocina este folosită în ştiinţa modernă pentru accelerarea naşterii, cunoscută fiind şi sub denumirea de „naştere rapidă“. De asemenea, ea stimulează producerea laptelui matern după naştere.

Profetul nostru a recunoscut beneficiile curmalelor în următorul hadis: „O familie care are curmale nu va flămânzi“.  Acesta este un sfat excelent.

Toate informaţiile noastre actuale despre curmale demonstrează infinita înţelepciune şi Îndurarea lui Dumnezeu faţă de Maria care, inspirată de El, şi-a satisfăcut toate nevoile nutriţionale mâncând curmale şi şi-a asigurat o naştere uşoară. Dumnezeu ştie cel mai bine.

 

 

femeiamusulmana.blogpot.com

Source Link

Views: 1

0Shares

Știința și interzicerile din alimentația unui musulman

    “Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (la junghierea lor), ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma  căderii sau împuns cu coarnele (de altă vită), ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat (aceste vietăţi înainte de […]

0Shares

 

 

“Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (la junghierea lor), ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma  căderii sau împuns cu coarnele (de altă vită), ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat (aceste vietăţi înainte de a muri) – ca  şi vitele junghiate pe pietrele înălţate (ale idolilor) şi cele pe care le  împărţiţi prin tragere la sorţi cu săgeţi. Acestea sunt pentru voi cat. Aceia care nu cred sunt astăzi deznădăjduiţi (că ar mai putea) să vă îndepărteze de la religia voastră. Deci, nu vă mai  temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am  încuviinţat Islamul ca religie pentru voi! Şi dacă cineva este silit de foame (să mănânce din cele oprite), fără pornire spre păcat, (să ştie că) Allah este Îertător şi Îndurător” (Al-Ma’idah 5:3).

 

Microbiologie

Virusologia a descoperit în secolul XX că în cavitatea nazală, în  cavitatea bucală, în esofag, în aparatul digestiv şi în piele există fel de fel de microbi şi ciuperci care se dezvoltă în mod natural fără să  provoace daune fiinţelor sănătoase, ba aducându-le chiar foloase, şi care nu devin dăunătoare decât în anumite condiţii, aşa cum ar fi boala.

La moarte, ca urmare a întreruperii circulaţiei sangvine, microbii şi bacteriile care nu au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta şi a se înmulţi,       în                 mod             deosebit,             găsesc cele mai potrivite condiţii pentru  dezvoltare şi înmulţire şi în numai câteva        ore se        răspândesc      în majoritatea organelor corpului mort. De aceea, consumarea cărnii de  mortăciune provoacă numeroase daune, cea mai simplă dintre acestea fiind intoxicarea aparat

VND.Microscopeului digestiv. În plus, moartea poate fi uneori  cauzată de o boală virotică sau microbiană care se poate transmite în corpul celui care consumă carnea animalelor sau păsărilor moarte.

 

Sângele

Sângele şi lichidul limfatic reprezintă în cazul celor mai multe  maladii calea de transmitere a diverselor boli microbiene, virotice şi canceroase în diversele organe ale corpului. În cazul încetării circulaţiei  sangvine   absenţa   oxigenului   creează   un   mediu   propice   pentru înmulţirea microbilor şi din acest motiv carnea oricărei vietăţi care nu a  fost sacrificată şi din care nu s-a scurs sângele în măsura în care acest lucru este posibil devine necomestibilă, putând să fie chiar dăunătoare  şi mortală. Observăm că legea divină a interzis consumarea  sângelui vărsat, adică a lichidului scurs:

“Spune: “Eu nu găsesc în ceea ce mi-a fost revelat mie ceva oprit  de a fi mâncat de către cel care mănâncă, decât dacă este mortăciune sau sânge care s-a scurs sau carne de porc – aceasta  fiind murdărie – sau altceva pângărit, peste care s-a rostit numele altcuiva decât al lui Allah” (Al-‘An’am:145),

 

          Căci se ştie că transfuzia de sânge nu are loc decât în caz de  nevoie şi după ce există certitudinea că sângele donat nu-i pricinuieşte bolnavului nici o daună.

 

Carnea de porc

Nu vom vorbi prea mult despre bolile parazitare care sunt  transmise de porc şi de consumarea cărnii de porc. Prin el se transmit numeroşi paraziţi, cel mai periculos dintre ei fiind trichina, ale cărei  larve se răspândesc în muşchii corpului, în ochi şi în creier. El generează     simptome       clinice dureroase,     unele   din      ele      fiind    mortale.

Consumarea cărnii crude de porc infestat cu trichină provoacă moartea  omului.

În ciuda încercărilor făcute de medicina veterinară pentru a  scăpa de acest parazit, consumarea cărnii de porc constituie motivul îmbolnăvirii de trichineloză:

“Allah are putere să facă orice lucru dacă voieşte, dar cei mai  

mulţi oameni nu ştiu”. (Yusuf:21).

          Din punct de vedere alimentar, carnea de porc este alcătuită din

straturi care se întrepătrund de grăsime şi de carne, conţinând cel mai

mare procent de grăsime animală, alcătuită din acizi graşi foarte

dăunători, care constituie unul din motivele principale ale artriosclerozei

şi   litiazei   biliare.   Este   ciudat   că   societăţile   medicale   din   ţările

 occidentale care oferă aceste informaţii şi date statistice nu interzic

consumul   cărnii de   porc,   cu   toate că   procentul   îmbolnăvirii de

 trichineloză printre consumatorii de carne de porc variază în Statele

Unite între 5 şi 25%, în pofida tuturor măsurilor profilactice.

          S-ar putea ca unii să se întrebe de ce a creat Allah acest animal,  de vreme ce are o înfăţişare dezagreabilă, este murdar şi se hrăneşte cu murdării şi de vreme ce nu putem folosi carnea lui, conform  interdicţiei divine. Răspunsul ni-l dau zoologii şi ecologii: porcul se numără printre animalele care curăţă mediul de resturile cadavrelor şi  împiedică alterarea acestuia, având un rol important în asigurarea  echilibrului ecologic. Din punct de vedere medical, porcul este o sursă care se extrage din pancreasul lui

– un medicament indispensabil pentru unii bolnavi de diabet. Aceasta este o insulină de cea mai bună calitate, cu cea mai apropiată compoziţie de insulină umană, care doar rareori provoacă unele  complicaţii, al cărei efect nu se reduce treptat ca rezultat al utilizării ei.

De asemenea, din glandele porcului se extrage calcitonina, unul din  hormonii animali cu compoziţia chimică cea mai apropiată de hormonii

umani şi a cărei utilizare provoacă cele mai mici complicaţii. Calcitonina  este folosită de ani de zile pentru tratarea unor boli ale oaselor  considerate incurabile înainte de descoperirea ei. În plus, porcul este unul dintre cele mai bune animale de laborator pentru testele ştiinţifice,  în deosebi în transplantul de organe.                                            

 

Laudă aceluia care ne-a spus ceea ce se află în ceruri și ceea ce se află pe pământ.

Animalele moarte ca urmare a asfixierii sau împungerii, precum  şi cadavrele mâncate de fiare sunt interzise din cauza sângelui rămas în cavităţile şi în organele lor. Mortăciunea, aşa după cum am spus,  este cel mai potrivit mediu pentru microbii dăunători şi pentru înmulţirea lor. Dacă însă, un astfel de animal poate fi înjunghiat, atunci carnea lui  nu este interzisă, iar înjunghierea presupune sacrificarea lui înainte de întreruperea circulaţiei sangvine şi a respiraţiei. Dovada acestei stări  este capacitatea de a elimina cea mai mare parte din sângele lui în  momentul   sacrificării.   Totodată,   specialiştii   veterinari   trebuie   să confirme că animalul respectiv nu transmite nici o boală. Nu toate  animalele care sunt junghiate, chiar fiind vii, sunt şi potrivite pentru a fi consumate, conform spuselor lui Allah Preaînaltul:                                                 

“Întrebaţi-i pe oamenii pricepuţi în cărţi, dacă voi nu ştiţi./ (I-am  trimis cu) semne   limpezi şi   cu scripturi”.(An-Nahl:43-44),

iar dovezile sunt toate lucrurile pe care Allah le-a arătat oamenilor  competenţi, căci Allah Măreţul şi Preaînaltul    

“El l-a creat pe om/ Şi l-a învăţat pe el vorbirea limpede”.(Ar- 

Rahman:3-4),

adică l-a dăruit pe el cu raţiunea şi cu simţurile şi

caracteristicile animalelor, iar prin aceasta se observă care dintre

mâncăruri şi băuturi sunt bune şi care sunt rele, căci  

“Dacă cineva este silit de foame (să mănânce din cele oprite), fără  pornire spre păcat, (să ştie că) Allah este Îertător şi Îndurător”(Al-Ma’idah 5:3).

 

Iar într-un alt hadis nobil se spune:  “Cele necesare le îngăduie pe cele oprite”.

Constatăm în sfârşit că legea divină a îngăduit unele lucruri  interzise în condiţii excepţionale, adică atunci când viaţa omului este în pericol din cauza foamei. Hadisele cele nobile au detaliat de asemenea  ce animale vânate sunt interzise. Iar ştiinţa nutriţiei a confirmat de zeci de ani şi continuă să confirme că toate mâncărurile permise de Islam sunt bune, adică sunt folositoare omului, în vreme ce tot ceea ce a fost interzis este dăunător sănătăţii.                                                                               

 

_________

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

0Shares

Resursele pământului sunt suficiente

  Adnan Ash-Sharif   “Şi a orânduit cu măsură hrana lor în patru zile, în mod egal, pentru cei care cer” Studiile statistice afirmă că omenirea se află în pragul unei foamete universale, care a început deja să se facă simţită în unele ţări din lumea a treia, şi că resursele pământului vor deveni insuficiente […]

0Shares

 

Adnan Ash-Sharif

 

9364391-delicate-resources-of-planet-earth

“Şi a orânduit cu măsură hrana lor în patru zile, în mod egal, pentru cei care cer”

Studiile statistice afirmă că omenirea se află în pragul unei foamete universale, care a început deja să se facă simţită în unele ţări din lumea a treia, şi că resursele pământului vor deveni insuficiente pentru asigurarea hranei lumii la începutul secolului al XXI-lea, când se aşteaptă ca populaţia Terrei să ajungă la opt miliarde de suflete, având în vedere că, în prezent, a trecut de cinci miliarde de suflete. Pornind de la poziţia credinţei şi bizuindu-ne pe datele ştiinţei şi realităţii şi pe afirmaţii ale cercetătorilor din domeniul mediului, putem afirma că, dacă omul ar respecta rânduielile Creatorului în privinţa făpturilor sale şi dacă nu va altera mediul terestru, atmosferic şi marin, dacă nu va exagera în privinţa consumării resurselor şi energiilor lui şi dacă va dirija sutele de miliarde pe care la cheltuieşte anual pentru industria de armament, pentru distrugerea altora şi a sa spre ameliorarea surselor latente de energie, pe care Domnul le-a dăruit soarelui, pământului, apei, atmosferei şi vieţuitoarelor şi exploatării acestora, pământul va dispune de resurse suficiente pentru securitatea tuturor oamenilor de pe mapamond, oricare ar fi numărul acestora.

Nu se poate ca Cel Veşnic şi Viu, care a orânduit toate cele necesare pentru făpturile sale, inclusiv hrana pentru toate vietăţile, să nu le asigure hrană suficientă. Şi cum ar putea să fie altfel, de vreme ce El grăieşte în Cartea Sa bine întocmită:

Şi nu este vieţuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în grija lui Allah. (Hud: 6);

Şi nu este vietate pe care El să nu o ţină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept! (Hud: 56).

Doar lăcomia omului şi nerespectarea de către el a rânduielilor divine referitoare la apărarea mediului l-au împins să strice echilibrul acestui mediu, să-i distrugă resursele şi să-i reducă bunurile, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Acela care va urma calea Mea cea dreaptă nu va rătăci şi nu va fi nefericit. Însă acela care se va îndepărta de la Pomenirea Mea va avea parte de o viaţă grea. (Ta-Ha: 123-124).

Viaţa grea, fie că este vorba de manifestările ei materiale, fie că este vorba de manifestările ei spirituale, îi ameninţă pe majoritatea indivizilor speciei umane, cu excepţia celor care sunt bine călăuziţi şi respectă legea islamică, în care se află fericirea pentru aceia care se zbat în întunericul ignoranţei, sărăciei, neliniştii şi mizeriei,

Ca răsplată dreaptă. (An-Naba’ 78: 26),

Iar, aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt necredincioşi. (Al-Ma’idah 5:44);

Iar, aceia care nu judecă după ce le-a trimis Allah, aceia sunt nelegiuiţi. (Al-Ma’idah 5: 45);

Iar, aceia care nu judecă după ceea ce a trimis Allah, aceia sunt netrebnici. (Al-Ma’idah 5: 47).

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 1

0Shares