Category: Coranul și Știința

This section highlights the examples that prove the harmony and consistency between modern scientific discoveries and principles and a Book revealed more than 14 centuries ago to an unlettered man, Prophet Muhammad (peace and blessings be upon him).

Cercetarea profesorului Moore – partea 1

Abdullah M. Al-Rehailli

 

Oamenii de ştiinţă contemporani, profesori la  diverse universităţi care sunt lideri în domeniile lor au avut posobilitatea să examineze informaţiile ştiinţifice existente în Coran .În acest secol oamenii au excelat în exploararea universului şi a naturii umane.

Keith Moore, unul dintre oamenii de ştiinţă remarcabili în domeniul anatomiei şi al embriologiei a fost rugat să vorbească despre analiza ştiinţifică a anumitor versete din Coran şi a unor tradiţii profetice, hadith-uri, care au tangenţă cu specializarea sa.

Profesorul Moore este autorul unei cărţi numite ,,Dezvoltarea umană”. Domnia sa este profesor emerit de anatomie şi biologie celulară la Universitatea din Toronto, Canada, unde a fost pro-decan la Facultatea de Medicină, iar timp de 8 ani a fost director al Departamentului de Anatomie. Moore a mai predat înainte şi la Universitatea din Winnipeg, Canada, timp de 11 ani. A condus mai multe asociaţii ale anatomiştilor şi Consiliul Uniunii Ştiinţelor Biologice.Prof. Moore a fost de asemenea ales ca membru al Asociaţiei Academiei Regale din Canada, al Academiei internaţionale de Citologie a Uniunii Anatomiştilor Americani şi al  Uniunii Anatomişilor nord şi sud americani iar în 1984 domnia sa a primit premiul J.C.B care este cea mai înaltă distincţie din Canada în domeniul său. A fost premiat de către Asociaţia  Canadiană a Anatomişilor. Domnia sa a publicat numeroase cărţi de  anatomie clinică şi embriologie, 8 dintre acestea sunt considerate lucrări de referinţă în domeniu, în învăţământul medical şi sunt traduse în 6 limbi.

Profesorul a fost uimit de faptul că profetul Muhammad în urmă cu 14 secole a fost capabil să descrie embrionul şi stadiile sale de dezvoltare oferind detalii pe care oamenii de ştiinţă le-au descoperit doar în urma cu 30 de ani. Oricum, foarte repede profesorul Moore şi-a arătat admiraţia pentru această revelaţie.

El a introdus aceste puncte de vedere în cercurile intelectuale şi ştiinţifice. Chiar a citit un articol despre compatibilitatea embriologiei moderne, cu Coranul şi Sunnah. Cu această ocazie a spus: „A fost o mare plăcere pentru mine să ajut la clarificarea afirmaţiilor din Coran despre dezvoltarea umană. Este clar pentru mine că aceste afirmaţii trebuie să-i fi parvenit Profetului Muhammad de la Dumnezeu, pentru că cea mai mare parte a acestor cunoştinţe nu au fost descoperite decât cu multe secole mai târziu. Aceasta îmi dovedeşte că Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul. Să reflectăm asupra declaraţiei acestui binecunoscut şi  respectat savant în domeniul embriologiei, asupra versetelor din Coran referitoare la domeniul său şi asupra concluziei acestuia, conform căreia Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul.

În legătură cu stadiile creaţiei omului, Allah spune în Coran:

Noi l-am creat pe om din apa aleasă venită din lut. Apoi l-am făcut noi picătură într-un loc sigur. Apoi am făcut din picătură o alaqah şi am făcut din bucata de carne, oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Allah Preaînaltul, Făcătorul, Cel bun! (Al-Mu’minun:12-14) leech-like

Cuvântul din limba arabă ,,alaqah” are 3 înţelesuri ·

  • Lipitoare
  • Obiect suspendat
  • Cheag de sânge închegat

Comparând lipitoarea de apă proaspătă cu embrionul în stadiul de ,,alaqah”, profesorul Moore a găsit o mare asemănare între cele două. Profesorul Moore a alăturat imaginea unei lipitori cu cea a unui embrion şi a prezentat aceste imagini oamenilor de ştiinţă prezenţi la Conferinţă.

Al doilea sens al cuvântului ,,alaqah” este de ,,obiect suspendat”. Acest lucru devine vizibil în momentul în care embrionul se prinde de uterul mamei.

Al treilea sens este cel de ,,cheag de sânge”. E important de notat, a afirmat reputatul profesor, că embrionul trece prin aceste faze. În timpul perioadei „alaqah”, embrionul se fixează de peretele uterin şi se hrăneşte prin intermediul unor minuscule vase de sânge.

Ambele descrieri sunt realizate în mod miraculos doar utilizând un singur cuvânt. Cum putea Muhammad să ştie toate acestea de la el însuşi?

Profesorul Moore a studiat embrionul şi în stadiul de ,, mudghah ,,Acest cuvânt înseamnă în traducere ,,bucată de carne” sau ,,substanţă mestecată”.

El a luat o bucată de argilă şi a mestecat-o apoi a comparat-o cu imaginea unui embrion fotografiat în stadiul „mudghah”. Profesorul a concluzionat că ele au exact acelaşi aspect. Mai multe periodice din Canada au publicat afirmaţiile profesorului Moore. În plus el a fost prezent în trei programe de televiziune în care a vorbit despre compatibilitatea dintre ştiinţa modernă şi conţinutul Coranului.

Prin urmare prof. Moore i-a fost pusă următoarea întrebare: ,,Aceasta înseamnă că dumneavoastră consideraţi Coranul ca fiind cuvântul lui Allah Preaînaltul?”

Profesorul a răspuns astfel: “nu găsesc nici o dificultate în a accepta acest lucru”. Următoarea întrebare adresata lui a fost ,,Cum puteţi să credeţi în Muhammad când dumnevoastră credeţi în Isus?”

El a spus : ,,Cred că ambii au venit de la aceeaşi şcoala”. Toţi oamenii de ştiinţă contemporani pot veni să afle că Allah ne-a trimis cunoştinţele sale când ne-a revelat Coranul. Allah Preaînaltul ne spune în Coran:

Allah Preaînaltul va fi martor la ceea ce ţi-a pogorât, căci a pogorât Coranul în deplină cunoştinţă. (An-Nisaa 4:166)

 

 

_________________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link

Views: 1

0Shares

Cercetarea profesorului Moore – partea 2

Abdullah M. Al-Rehailli

 

Cartea ,,Dezvoltarea umană” scrisă de profesorul Keith Moore a fost tradusă în 8 limbi. Această carte este Cconsiderată a fi o carte de referinţă şi a fost aleasă de un comitet special din Statele Unite ca fiind cea mai bună carte scrisă în domeniu. Ne-am întâlnit cu autorul ei şi i-am prezentat numeroase versete coranice şi hadith-uri. Acestea făceau referire la domeniul de cercetare al domniei sale: embriologia. Profesorul Moore a fost convins de dovezile noastre aşa că l-am întrebat: ,,Aţi menţionat în cartea dumneavoastră că în evul mediu nu se cunoşteau foarte multe date în domeniul embriologiei. În acel timp exista şi Coranul care a fost revelat pentru a fi un ghid pentru omenire. În Sfântul Coran există şi o descriere foarte detaliată a creării omului. Şi de asemenea sunt descrise şi stadiile pe care le parcurge embrionul până când devine un nou-născut. De ce nu aţi scris nimic despre toate acestea în cartea dumneavoastră?” El a răspuns: ,,Dumneavoastră aveţi dovada, dar eu nu o am. Aşadar, de ce nu ne-o prezentaţi dumneavoastră?”

După ce am discutat cu el despre aceste dovezi din Coran, prof.Moore s-a dovedit a fi un om de ştiinţă extraordinar şi a introdus în a treia ediţie a cărţii sale aceste dovezi.
În Coran se mai afirmă că embrionul se dezvoltă în trei întunericuri. Primul întuneric este cel din faza fecundării, mai precis cel  din cavităţile tubului uterin. Al doilea întuneric este cel din cavitatea uterină, întunericul din faza de „alaqah”. Al treilea întuneric este al membranelor care acoperă fătul precum şi al lichidului amniotic.Cartea a fost tradusă după cum am mai spus în 8 limbi, printre care rusă, chineză, japoneză, germană, portugheză şi iugoslavă. Această carte are suces pe plan internaţional și mulţi savanţi au citit-o. Profesorul Moore afirmă în cartea sa despre perioada evului mediu: ,,Ştiinţa era foarte involuată în această epocă”. Se ştiau foarte puţine despre embrionul uman. În Coran în schimb este scris că fiinţele umane sunt produsul combinării a două celule, masculine şi feminine. Se fac referiri în Coran la crearea fiinţei umane dintr-o picătură de spermă şi mai este relatat cum organismul rezultat se aşează în corpul femeii asemeni unei seminţe. Blastomerul se implantează în uter după 6 zile de la fertilizare. În Coran sunt descrise toate transformările pe care le suferă pe timpul sarcinii embrionul uman. Se consideră că embrionul este o fiinţă umană când are vârsta de 40- 42 de zile. Din această fază el are aspect uman.

Din păcate, nu avem suficient spaţiu pentru a discuta pe larg aceste subiecte. Doctorul Moore a scris despre toate acestea în cartea sa. El a ajuns la concluzia că actuala clasificare a fazelor dezvoltării embrionare validă astăzi în întreaga lume nu este una uşoară şi nici cuprinzătoare. Mai mult, nu ajută la întelegerea acestora .Spre deosebire de ştiinţă, care foloseşte numere pentru a le clasifica, Sfântul Coran le clasifică după forme sau întruchipări distincte, uşor de memorat.

 

Coranul clasifică fazele dezvoltării embrionare astfel: nutfah, faza picăturii ,alaqah care are cele trei sensuri amintite anterior,mudgha care înseamnă ceva asemănător cu o bucată de carne, idhaan care înseamnă oase sau schelete, kisaa al idhaan bi laham înseamnă a îmbrăca oasele cu carne şi an-nasha care înseamnă formarea fătului.

Prof.Moore a recunoscut că aceste diviziuni coranice sunt bazate de fapt pe diferitele faze ale dezvoltării prenatale. El a notat că aceste diviziuni furnizează descrieri ştiinţifice elegante care sunt cuprinzătoare şi practice . Într-una din conferinţele sale el a afirmat: ,,embrionul se dezvoltă în pântecele sau în uterul mamei protejat de 3 văluri sau straturi după cum se arată în această fotografie. Deoarece împărţirea pe stadii de dezvoltare a embrionului uman e complexă din cauza procesului de schimbare continuă, se impune adoptarea unui nou sistem de clasificare utilizând termenii menţionaţi în Coran şi în Sunnah.

Sistemul propus este simplu , cuprinzător şi concordă cu ceea ce ştim astăzi despre embrionul uman. În ultimii 4 ani Coranul a fost studiat în mod intensiv şi este clar că există în el un sistem de clasificare a embrionilor umani, uluitor, pentru că el a fost realizat în secolul al 7-lea d.Ch..  Aristotel este considerat întemeietorul Embriologiei ca ştiinţă, deşi el nu a făcut altceva decât să studieze embrionii din ouăle de găină. El nu a oferit nici un detaliu despre fazele dezvoltării acestor embrioni.

Ştim din istoria embriologiei că mult timp s-a cunoscut foarte puţin despre aceste stadii. Un motiv în plus pentru care putem afirma că ceea ce este scris în Coran nu se bazează pe ceea ce se ştia în secolul 7 despre embrionul uman.

Cea mai rezonabilă concluzie este că aceste informaţii i-au fost revelate lui Muhammad de la Dumnezeu. El nu avea de unde să cunoască aceste lucruri întrucât era analfabet.

I-am spus dr.Moore: ,, Ceea ce aţi spus dumnevoastră este adevărat dar este mult mai puţin decât adevărul şi dovada pe care v-am prezentat-o noi din Coran şi din Sunnah în legătură cu embriologia. Aşadar, de ce nu faceţi dreptate şi nu aduceţi complet la lumină toate versetele Coranice şi hadithurile, care au legătură cu domeniul dumneavoastră de cercetare”?moore

Prof.Moore a spus că a inclus toate acestea într-o lucrare ştiinţifică de specialitate. Oricum, profesorul ne-a invitat să aducem şi alte informaţii de provenienţă islamică. De asemenea, el a citat toate versetele coranice şi hadith-urile care au legătură cu embriologia. A spus că le va include pe toate în viitoarea sa carte. Profesorul Moore a scris o introducere despre embriologie şi despre informaţiile din Coran şi din hadith, referitor la dezvoltarea embrionilor. Textul pe care l-aţi citit este o parte a acestei introduceri. Au fost citate şi versetele coranice şi hadith-urile. Ceea ce dovedim noi astăzi este că islamul se contureză pe un tărîm nou cu minţi luminate şi lipsite  de prejudecăţi.

 

 

___________

Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 1

0Shares

Religie și știință – partea a doua

BIBLIA, CORANUL ŞI ŞTIINŢA

 

Am ajuns acum la ultimul subiect pe care aş vrea să-l prezint în această mică broşură: comparaţia dintre cunoştinţele moderne şi pasajele din Coran şi unele referiri din Biblie la aceleaşi subiecte.

Facerea

Deja am întâlnit unele contraziceri dintre Scriptură şi Ştiinţă privind crearea Universului. Când m-am ocupat de acest subiect am subliniat perfectul acord dintre cunoaşterea modernă şi versetele coranice şi am scos în relief faptul că naraţiunea biblică conţinea enunţuri care erau din punct de vedere ştiinţific inacceptabile¹.  Ar fi foarte surprinzător dacă am fi conştienţi de faptul că naraţiunea despre creare conţinută de Biblie a fost o lucrare a preoţilor care au trăit în secolul al VI-lea î.Ch., de aceea termenul de naraţiune sacerdotală (preoţească) este folosit în mod oficial pentru exprimarea ei. Naraţiunea pare să fi fost concepută ca tema unei predici desemnate sNorthern-lights-yyy-e1337356885981ă îndemne oamenii la respectarea Sabatului. Naraţiunea a fost construită cu un scop bine definit în cercetare şi, după cum Părintele  de Vaux (un conducător al Şcolii Biblice din Ierusalim) nota: “acest scop a fost în esenţă cu caracter specific”.

Biblia conţine, de asemenea, o mult mai scurtă şi veche naraţiune a Facerii, aşa numita versiune “Iahovistă”, care abordează subiectul dintr- un unghi total diferit. Amândouă sunt luate din Geneză, Întâia Carte a lui Moise. Moise ar fi aşa-zisul autor al ei, însă textul pe care îl avem astăzi a suferit multe schimbări.

Naraţiunea sacerdotală a Genezei este renumită pentru genealogiile ei pline de ciudăţenii, care merg înapoi la Adam (Pacea fie asupra lui!) şi pe care nimeni nu le ia prea mult în serios. Totuşi, unii autori ai Evangheliei, cum ar fi Matei şi Luca le-au reprodus, mai mult sau mai puţin, cuvânt cu cuvânt, în genealogiile lor despre Isus. Matei merge înapoi până la Avraam, şi Luca până la Adam (Pacea fie asupra lui!). Aceste scrieri sunt inacceptabile din punct de vedere ştiinţific, deoarece ele stabilesc o dată pentru vârsta Pământului şi timpului  când omul a apărut pe pământ, ceea ce contrazice fără doar şi poate ce a stabilit ferm ştiinţa modernă. Pe de altă parte, Coranul este lipsit total de date de acest fel.

Mai înainte am notat cum Coranul este în perfect acord cu ideile moderne despre formarea Universului. Pe de altă parte, naraţiunea biblică despre apele preistorice este îndrăzneaţă aşa cum este crearea luminii în prima zi înainte de crearea stelelor care produc această lumină; existenţa unei unei seri şi a unei dimineţi înaintea creării Pământului; crearea Pământului în ziua a treia inaintea de cea a Soarelui în a patra, apariţia animalelor pe pământ în ziua a şasea după apariţia păsărilor aerului în ziua a cincea, cu toate că cel dintâi a venit primul. Toate aceste enunţuri sunt rezultatul credinţelor de dinaintea vremii la care acest text a fost scris şi nu se poate explica altfel.

Vârsta Pământului

Conform genealogiilor biblice care reprezintă bazele calendarului evreiesc şi conform căruia astăzi lumea are 5738 de ani, acest lucru este foarte greu de crezut. Sistemul nostru solar poate fi în vârstă de 4 miliarde de ani şi un sfert şi apariţia fiinţelor omeneşti pe Pământ, după  cum ştim noi astăzi, poate fi estimată în zeci de mii de ani, dacă nu mai mult. Este absolut esenţial, de aceea, să notăm faptul că versetele coranice nu conţin nici un fel de astfel de indicaţii cu privire la vârsta lumii, însă acestea sunt specifice textului biblic.

Potopul

Descrierea Potopului reprezintă al doilea important subiect al comparaţiei dintre Biblie şi Coran. În realitate, naraţiunea biblică este fuziunea a două descrieri în cadrul cărora evenimentele sunt relatate în mod diferit. Biblia vorbeşte despre un Potop mondial şi îl plasează la aproximativ 300 de ani înainte de Avraam. Conform cu cele ştiute de noi despre Avraam, aceasta ar implica o catastrofă mondială în jurul secolului al XXI-XXII –lea î.Ch. Această poveste ar fi nerezonabilă în viziunea datelor istorice prezente. Cum putem accepta ideea că în secolul al XXI-XXII-lea î.Ch. toată civilizaţia a fost ştearsă de pe faţa pământului de această catastrofă, când ştim că această perioadă corespunde, de exemplu, cu una precedentă Regatului de Mijloc din Egipt, aproximativ la data primei perioade intermediare inaintea dinastiei a unsprezecea? Din punct de vedere istoric este inacceptabil a   susţine ideea că, la vremea aceea, omenirea a fost nimicită complet. Nici una din enunţurile precedente nu este acceptabilă conform cunoaşterii moderne. Din acest punct de vedere putem aprecia enorma prăpastie dintre Biblie şi Coran.

În contrast cu Biblia, naraţiunea  coranică se referă la o catastrofă care este limitată la poporul lui Noe (Pacea fie asupra lui!). Acesta este pedepsit pentru păcatele săvârşite aşa cum au fost şi alte popoare păgâne.  Coranul nu fixează catastrofa în timp. Nu există absolut nici o obiecţie istorică sau arheologică la naraţiunea coranica.

Faraonul

Un al treilea punct al comparaţiei, extrem de semnificativ,  este povestea lui Moise, şi în special Exodul din Egipt al evreilor. Aici pot da doar un bilanţ foarte scrt al unui studiu pe acest subiect care apare în cartea mea. Am urmărit chestiunile în care naraţiunea biblică şi cea coranică sunt de acord şi unde nu sunt de acord, şi am găsit chestiuni în care cele două texte se completează una pe cealaltă într-un mod foarte util.

Printre multe ipoteze, referitoare la încadrarea în timp a Exodului în istoria faraonilor, am tras concluzia că cea mai potrivită teorie este cea care îl face pe Merneptah, succesorul lui Ramses al II-lea, faraonul

Exodului. Comparaţia datelor conţinute în Scripturi cu dovezile arheologice susţin foarte mult această ipoteză. Sunt încântat să pot spune că naraţiunea biblică contribuie cu importante dovezi care ne determină să-l situăm pe Moise în istoria faraonilor. Moise era probabil născut  în timpul domniei lui Ramses al II-lea. Datele biblice sunt, deci, o considerabilă valoare istorică pentru povestirea despre Moise. Un studiu medical al mumiei lui Mernaptah ne-a dat informaţii suplimentare utile cu privire la cauzele posibile ale morţii faraonului.  Faptul că noi posedăm mumia acestui faraon este unul de o importanţă majoră. Biblia ne indică faptul că el a fost înghiţit de apele  mării, dar nu ne dă nici un fel de detalii în ce priveşte ceea ce ulterior a devenit din corpul lui. Coranul, în capitolul Yunus, notează salvarea corpului faraonului de către ape.

Astăzi te mântuim Noi, cu trupul tău, pentru ca să fii un semn pentru cei care vor veni în urma ta! (Yunus 10:92)

O examinare medicală a mumiei ne-a demonstrat că ea nu a stat în apă mult timp, deoarece nu dă semne de deteriorare din cauza subversiunii prelungite. Aici, din nou, comparaţia dintre naraţiunea coranică şi informaţiile furnizate de cunoştinţele moderne nu sugerează nici cea mai mică obiecţie din punct de vedere ştiinţific.

Astfel de puncte de consens sunt caracteristice revelaţiei coranice.

Dar, aruncăm noi revelaţia iudeo-creştină în ruşine şi o deposedăm noi de toată valoarea ei intrinsecă prin accentuarea faptelor văzute dintr-un punct de vedere ştiinţific? Cred că nu, deoarece critica nu se referă la text, ca intreg, ci numai la anumite pasaje. Există părţi din Biblie care au valoare istorică indubitabilă. Am arătat aceasta în cartea mea, “Biblia, Coranul şi Ştiinţa”, unde am discutat pasaje care nu îl pot localiza pe Moise în timp.

Cauzele principale care au determinat asemenea diferenţe apărute din comparaţia dintre Sfintele Scripturi şi cunoştinţele moderne sunt cunoscute savanţilor contemporani. Vechiul Testament constituie o colecţie de lucrări literare scrise în cursul secolului al IX-lea, cu aproximaţie, şi a suferit multe schimbări. Rolul jucat de om în compoziţia actuală a textelor biblice este considerabil.

Pe de altă parte, revelaţia coranică are o istorie care este complet diferită. Aşa cum am văzut deja, din momentul în care a fost comunicată pentru prima oară oamenilor, ea a fost  memorată din toată inima şi scrisă în timpul vieţii lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Graţie acestui lucru Coranul nu pune nici un fel de probleme de autenticitate.

O examinare total obiectivă a Coranului, în lumina ştiinţei moderne, ne determină să recunoaştem consensul dintre cele două, aşa cum a fost notat deja în repetate ocazii pe tot cuprinsul acestei prezentări. Ne face să credem că este imposibil pentru un om din vremea lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să fi fost autorul unor asemenea enunţuri, din pricina nivelului scăzut al ştiinţei din zilele lui. Asemea consideraţii sunt parte din ceea ce îi dau revelaţiei coranice un loc unic printre textele religioase şi cele nereligioase, şi sileşte omul de ştiinţă imparţial să admită incapacitatea lui de a aduce o explicaţie bazată numai pe raţionamentul  materialist.

Asemenea lucruri cum sunt cele pe care am avut plăcerea să v-i le expun aici, par a reprezenta o provocare veritabilă la explicaţia umană care lasă o singură alternativă: Coranul este indubitabil o revelaţie de la Dumnezeu.

 

__________

ligaislam.md

Source Link

Views: 2

0Shares